Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 135/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 135/R Dosar nr-
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Aurelia Munteanu
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 311/A din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul inculpat apărător desemnat din oficiu, avocat ( ), lipsă fiind intimatul parte vătămată și intimata parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și în temeiul art. 38513Cod procedură penală acordă părților cuvântul la dezbateri.
Avocat ( ), pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, apreciind că faptei îi lipsește unui dintre elementele constitutive al infracțiuni, respectiv, vinovăția; pe latură civilă solicită respingerea pretențiilor civile, iar, în subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apreciază că, din probele administrate în cauză nu s-a dovedit vinovăția inculpatului, având în vedere declarațiile martorilor și, care ambii au susținut că inculpatul nu a aruncat cu sticla în acel bar, precum și declarațiile altor martorii care au declarat că inculpatul nu avea nimic nici cu partea vătămată și nici cu scandalul provocat în acel bar.
Solicită a se da eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului, respectiv, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o atitudine de cooperare, că nu este cunoscut ca o persoană violentă și că partea vătămată nu dorit să formuleze plângere penală și nu a formulat pretenții civile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat. Sub aspectul cererii de achitare a inculpatului, în opinia sa, acesta lucru nu este justificat din nici un punct de vedere; raportat la declarațiile martorului și atât din cursul urmării penale cât și al cercetării judecătorești, la declarația părții vătămate de la urmărire penală, având în vedere că și-a schimbat parțial declarația în fața instanței de judecată, rezultă dincolo de orice dubiu existența faptei și vinovăția inculpatului. Pe de altă parte, și inculpatul a recunoscut fapta în materialitatea ei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiuni, având în vedere condițiile concrete în care s-a săvârșit fapta, aruncarea acelei sticle spre un grup, apreciază că nu poate achiesa la opinia inculpatului cu privire la inexistenței vinovăției. Consideră că există cel puțin o intenție indirectă, este evident că inculpatul când a aruncat obiectul a avut reprezentarea și intenția de a comite o infracțiune.
Pentru aceste considerente, apreciază recursul ca nefondat, iar soluțiile pronunțate, în cauză, de instanțele de judecată ca fiind legale și temeinice.
Curtea,
Constată că prin sentința penală nr. 697/27.04.2009 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Brașovs -a dispus, în baza art.182 al.2 Cod penal, condamnarea inculpatul, fiul lui - și, născut la data de 20.04.1986 în B, jud. B, domiciliat în,-, jud. B, cu reședința în Spania, Regiunea, loc., Calle nr.7, cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă față de partea vătămată.
În baza art.81, 82 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art.13 Cod penal, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 al.2, 5 Cod penal rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, potrivit cu care dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală rap. la art.998 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat să achite părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență B suma de 1.263,97 lei daune materiale.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașova reținut că, în seara zilei de 25.10.2005, partea vătămată s-a dus în barul aparținând SC SRL din localitatea împreună cu alți cunoscuți, printre care și martorul, cumnatul său. Aceștia s-au așezat la o masă și au început să consume băuturi alcoolice, în timp ce la o altă masă din local se aflau inculpatul, însoțit de mai multe persoane, printre care martorii și.
membri ai celor două grupuri au început să se certe la un moment dat, să-și adreseze injurii, aruncându-se chiar și cu sticle de bere în direcția mesei la care stătea inculpatul, fără însă ca cineva să fie lovit. Imediat conflictul a luat amploare, astfel că prietenii inculpatului s-au ridicat și au început să se bată cu ceilalți. În timpul altercației, inculpatul a aruncat cu o sticlă de bere în direcția celorlalți și l-a lovit în cap pe, care a necesitat internare medicală pentru o perioadă de 8 zile și intervenție chirurgicală de urgență.
Potrivit examinărilor medico-legale, leziunile suferite de partea vătămată (hematom extradural temporal bazal drept, fractură temporal dreapta) au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, respectiv, gradul de pericol social al faptei săvârșite, care este unul destul de ridicat prin raportare la valorile sociale lezate, împrejurările concrete în care s-a comis fapta (într-un bar, în timpul unei altercații între mai multe persoane, pe fondul consumului de alcool), urmările produse (punerea în primejdie a vieții părții vătămate), precum și persoana infractorului, care nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea infracțiunii, a manifestat interes față de cursul procesului, a avut un comportament bun după comiterea faptei, astfel cum reiese din înscrisurile depuse în circumstanțiere.
S-a apreciat că atitudinea procesuală sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale converg spre ideea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție.
În latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată nu a pretins nici un fel de despăgubiri (fila 25 dosar instanță), iar partea vătămată Spitalul Clinic Județean de Urgență B s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 1.263,97 lei daune materiale, reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate părții vătămate în perioada internării sale. Pretențiile au fost dovedite cu decontul de cheltuieli anexat constituirii de parte civilă (fila 18-19 dosar urmărire penală).
S-a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art.998 și urm. Cod civil, respectiv, existența prejudiciului cert suferit de partea civilă, a faptei ilicite (constând în elementul material al infracțiunii de vătămare corporală gravă reținută în sarcina inculpatului), legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, precum și vinovăția inculpatului sub forma intenției indirecte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel in termen legal inculpatul solicitând achitarea sa in temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală ori aplicarea unei sancțiuni penale sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal.
Prin decizia penală nr.311/A/27.10.2009, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de inculpat desființând sentința numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și a duratei termenului de încercare, menținând restul dispozițiilor.
Rejudecând în aceste limite, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1,2 Cod penal a fost redusă de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, fiind redus și termenul de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal de la 5 ani la 4 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că starea de fapt a fost corect reținută de Judecătoria Brașov, urmare a analizării materialului probatoriu administrat în cauză. Critica formulata de apelantul inculpat nu are in vedere propriu zis starea de fapt reținută de prima instanță, ci aprecierile asupra formei de vinovăție cu care s-a acționat.
S-a apreciat că declarațiile inculpatului și ale părții vătămate nu conțin elemente de neconcordanță, ambele relevând faptul că incidentul ce s-a produs între părți este urmare a unui incident între doua grupuri de persoane. Partea vătămata a declarat că nu dorește să formuleze plângere penala împotriva inculpatului, însă declarația sa a fost apreciată prin raportare la infracțiunea care formează obiectul cercetării.
Inculpatul a afirmat că a dorit să participe la incident însă nu a intenționat să agreseze partea vătămată în vreun fel. Instanța a reținut că susținerea inculpatului este adevărată, inculpatul a prevăzut că acțiunea sa va contribui la ajutarea unuia dintre grupurile agresoare și a urmărit efectiv acest lucru, acceptând și eventualitatea producerii unui incident. Nu se poate aprecia că inculpatul a avut intenția de a "speria" persoanele din grupul advers, ținând seama de obiectul folosit de acesta la comiterea faptei, zona corpului înspre care s-a lovit și implicit modalitatea în care s-a acționat -spre un grup format din mai multe persoane; inculpatul nu a intenționat în fapt agresarea părții vătămate, ci pe o oricărei persoane care se afla în grupul spre care a aruncat cu sticla, aspect care se încadrează în dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal, acționând deci cu intenție indirecta.
Tribunalul Brașova reținut ca fiind un aspect important privind comportamentul său și atitudinea sa față de actul comis faptul că inculpatul, ulterior comiterii faptei, s-a interesat de evoluția stării de sănătate a victimei, însă a apreciat că nu are nici o relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei.
Sancțiunea penală aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa a fost apreciată ca fiind prea aspră prin raportare la pericolul social concret al faptei comise. Este de remarcat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, nu a existat nici un conflict direct între acesta și partea vătămată, ulterior consumării infracțiunii a manifestat o atitudine ce confirma regretul pentru săvârșirea faptei și a adoptat o atitudine procesuala corectă. Au fost avute în vedere însă și consecințele faptelor inculpatului, chiar dacă partea vătămată nu a formulat pretenții față de acesta și a înțeles să nu formuleze plângere penala împotriva inculpatului; victima a necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile îngrijiri medicale, leziunile produse acesteia punându-i in primejdie viata.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei a fost corect reținută de prima instanță, neexistând la dosar dovezi că inculpatul ar avea un comportament antisocial în viitor, fapta comisă asupra victimei constituind un incident in viata inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, pe care nu l- motivat în scris. În concluziile orale formulate de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, invocând lipsa de vinovăție în comiterea infracțiunii. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Verificând decizia instanței de apel din perspectiva motivelor invocate, dar observând și cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală și art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea recurată este la adăpostul oricărei critici pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond au reținut corect starea de fapt, din probele administrate în cauză rezultând, fără putință de tăgadă, faptul că, la data de 25.10.2005, inculpatul a fost implicat într-un conflict desfășurat între două grupuri de persoane, în cadrul căruia și inculpatul a aruncat cu o sticlă de bere spre grupul advers, lovindu-l pe în cap, producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 35-40 zile de îngrijire medicală.
În mod corect a fost stabilită forma de vinovăție cu care inculpatul a acționat - intenția indirectă - având în vedere faptul că însuși acesta a declarat că a aruncat cu sticla pentru a pune capăt conflictului și că nu a urmărit în mod direct să lovească partea vătămată.
Este nefondată apărarea inculpatului conform căreia l-a lovit din greșeală pe, deci a acționat în condițiile culpei cu previziune, întrucât - date fiind vârsta și nivelul de instruire al inculpatului, precum și împrejurarea că acesta a intervenit într-un conflict în care participanții s-au insultat, au aruncat sticle de bere (în direcția mesei la care stătea acesta) și ulterior s-au lovit - rezultatul acțiunii sale era previzibil și, deși nu l-a urmărit, a acceptat totuși posibilitatea producerii lui: lovirea unei persoane din grupul advers.
Cât privește modul în care instanța de apel a procedat la individualizarea pedepsei, se constată că atât cuantumul stabilit, cât și modalitatea de executare sunt apte să asigure realizarea atât a scopului, cât și a funcțiilor pedepsei, astfel cum acestea rezultă din dispozițiile art.52 Cod penal. câtimii pedepsei închisorii la minimul special prevăzut de art.182 alin.2 Cod penal reflectă o justă și completă valorificare a criteriilor prev. de art.72 Cod penal; împrejurările pe care recurentul le-a indicat ca având caracterul unor circumstanțe atenuante (lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei și atitudinea ulterioară acesteia), menite să justifice coborârea pedepsei sub minim, au fost în mod corect evaluate de instanța de apel atunci când a decis reducerea pedepsei stabilite de prima instanță, astfel încât în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante.
Așa fiind, constatând că în speță nu este incident nici unul dintre cazurile de casare în care pot fi încadrate motivele de recurs invocate - art.3859pct.18 și pct.14 Cod procedură penală - în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.311/A/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.311/A/27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție, se plătește Baroului B și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
red. Ț/23.02.2010
dact./ 24.02.2010/2 ex
jud- fond-
jud- apel -,
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Constantin Epure, Aurelia Munteanu
