Infractiuni silvice Spete. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 270/
Ședința publică din 06 Mai 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V, str. - -, --24/1, scara A,.19,județul V, împotriva deciziei penale nr. 219/A din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurentul inculpat din oficiu, avocat,în baza delegației nr.862/2008, lipsă intimata parte civilă Direcția Silvică
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, precizează că își întemeiază motivele de recurs pe dispozițiile art. 3859pct. 18 Cod procedură penală.
Având în vedere că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât lipsește intenția, pune concluzii de achitarea a inculpatului în baza art. 10 lit d Cod procedură penală. Inculpatul a avut o înțelegere cu pădurarul să marcheze arborii și crezând că sunt marcați i-a tăiat.
În subsidiar solicită aplicarea disp. art. 3859pct. 20 și în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice în art. 110 al. 1 lit d și aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Procurorul pune concluzii de admitere recursului și având în vedere noua lege, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 rap.la art. 98 al. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996 în infracțiunea prev. de art.110 al. 1 lit d Cod silvic și condamnarea inculpatului.
Pune concluzii de extindere a efectelor recursului și în ce-l privește pe inculpatul.
CURTEA
Constată că, prin decizia penală nr.82/A/22 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.133/P/2006 a fost desființată sentința penală nr.1805/14 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr.12708/2004, atât în ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
După rejudecare, prin sentința penală nr.433 din 4 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Rm.V, în dosarul nr-, în baza art.31 alin.2 pen. rap.art.32 alin.1, 3 și 4 lit. a din OG 96/1998 republicată, cu aplicarea art.37 lit. b pen și cu aplic.art.74 lit. c pen și art.76 lit. d penal inculpatul a fost condamnat, la 8 luni închisoare.
În baza art. 31 alin.2 pen. rap.art.98 alin.1,3 și 4 din Legea 26/1996, cu aplic art.37 lit b pen și cu aplic art.74 lit.C pen și art 76 lit.c penal a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b penal au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
Au fost aplicate disp. art.57 și 71.pen rap la art 64 lit.a-c și e pen.
În baza art. 31 alin.2 pen. rap.art.32 alin.1, 3 și 4 lit. a din OG 96/1998 republicată, cu aplicarea art.74 lit. a pen și cu aplic.art.76 lit. d penal a fost condamnat inculpatul, la 1 an închisoare.
În baza art. 31 alin.2 pen. rap.art.98 alin.1,3 și 4 din Legea 26/1996, cu aplic art.74 lit a pen și art 76 lit.c penal a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b penal au fost contopite pedepsele stabilite și a fost aplicată inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 și urm. penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului - asupra disp. art. 83.pen.
În baza art. 14 și urm. pr.pen, art.998 civil s-a constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părții vătămate DIRECȚIA SILVICĂ RM. V, cu sediul în Rm.V,-, județul și s-a luat act că aceasta nu se mai constituie parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească cumpărătorului de bună-credință, domiciliat în comuna, sat, jud.V, suma de 11600 RON.
În baza art.191 pr.penală au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că la începutul lunii decembrie 2005, inculpatul -, șofer la Ocolul Silvic Rm. V și inculpatul s-au înțeles să taie fără forme legale și să sustragă arbori din pădurea statului administrată de Ocolul Silvic, punctul, iar materialul lemnos obținut să-l vândă pentru obținerea unor sume de bani.
În acest sens, inculpații l-au contactat pe ce administrează o firmă care are ca obiect de activitate prelucrarea materialului lemnos și i-a oferit spre vânzare 6 cireși situați în punctul din comuna. Inculpații au mers împreună cu unde au stabilit tăierea arborilor și scoaterea lor din pădure și prețul de vânzare, spunându-i acestuia că ei vor obține aprobările necesare, respectiv tăierea, vânzarea și transportarea în târg pentru ca acestea să fie obținute legal.
În baza acestei înțelegeri inculpatul a luat de la suma de 116.000.000 rol, reprezentând prețul de vânzare al celor 6 cireși, iar pentru tăierea arborilor l-a contactat pe și pentru transportarea lor pe tractoristul. Celor doi, inculpatul le-a spus că posedă documentele legale pentru tăiere și transport și că arborii urmau a fi marcați de organele silvice.
În zilele de 13 și 14 decembrie 2003, inculpatul s-a deplasat, în pct. situat în comuna, cu și precum și alte persoane care nu au fost identificate, de unde au tăiat și fasonat cei 6 cireși, materialul lemnos fiind tras cu tractorul până la
drumul forestier. După aceste operațiuni, cei doi inculpați l-au contactat pe că poate să ridice materialul lemnos, iar pentru transport, inculpatul - i-a înmânat o foaie de însoțire întocmită pe numele soției sale - de către Ocolul Silvic Rm.
de însoțire însă nu era valabilă pentru cei 6 cireși, ci pentru alți arbori în volum de 56,23 metri cubi tăiați anterior din pădurea acesteia, aspect pe care nu l-a cunoscut.
La data de 14 decembrie 2003, cei trei au fost surprinși de reprezentanții Direcției Silvice V, moment în care inculpații au fugit de la fața locului.
Volumul celor 6 cireși tăiați ilegal, nemarcați și sustrași din pădure a fost stabilit la 25,416 mc, valoarea prejudiciului fiind calculată la 116.044.420 rol cu care s-a constituit parte civilă, Direcția Silvică
Ulterior s-a efectuat și o expertiză tehnico judiciară ce a stabilit că valoarea arborilor tăiați fără TVA este de - rol depășindu-se valoarea de 50 ori a unui mc de material lemnos care potrivit legii este 230.000 rol.
S-a constatat că faptele săvârșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 32 alin. 1, 3 și 4 lit. a din OG nr. 96/1998 și 31 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că prin sentința penală nr. 171/2000 a Tribunalului Vâlcea, a fost condamnat la 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, fiind arestat la 15.01.1999 și eliberat condiționat la 14.02.2001, cu un rest de 273 zile, constatându-se că infracțiunile au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b pen.
Cele două pedepse au fost contopite conform art. 33 și 34 Cod penal stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare urmând să se execute cu privare de libertate aplicându-se disp. art. 57, 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a-c și e Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-au avut în vedere împrejurările concrete de comitere a faptelor, scopul urmărit, valoarea și volumul materialului lemnos tăiat și sustras, atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal ( pentru care s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c pen. ), datele privitoare la persoana inculpatului, starea de recidivă.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului -, pe lângă împrejurările menționate anterior, au fost avute în vedere unele împrejurări de natură a releva un grad ridicat de pericol social al faptelor și o periculozitate sporită a inculpatului ( faptul că era angajat în cadrul
Direcției Silvice V și, în această calitate, a avut un rol în luarea rezoluției comune de săvârșire a faptelor, de asemenea pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră și necooperantă ), precum și unele împrejurări de natură a atrage atenuarea răspunderii sale penale ( anterior a avut o conduită bună în familie, în societate și la locul de muncă-circumstanță prev. de art. 74 lit. a pen, este infractor primar, fiind la prima încălcare a legii penale ).
După ce a contopit pedepsele stabilite și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 1 an și 6 luni, prima instanță, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 81. pen. a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea sa de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare stabilit potrivit disp. art. 82.pen. Totodată, inculpatului i s-a atras atenția asupra disp.art. 83. pen.
Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că prejudiciul a fost recuperat față de Direcția Silvică V, inculpatul fiind obligat numai față de cumpărătorul de bună credință să restituie banii încasați, în sumă de 11.600 lei.
, inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat.
Ambii inculpați au declarat apel împotriva sentinței.
Inculpatul critică sentința ca nelegală prin aceea că greșit a fost condamnat deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, fapt pentru care a solicitat achitarea, iar în subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante conform art. 81 Cod penal.
Inculpatul - critică sentința ca nelegală prin aceea că greșit s-a reținut vinovăția pentru cele două infracțiuni întrucât probele nu confirmă vinovăția sa, fapt pentru care solicită achitarea, iar în subsidiar s-a solicitat aplicarea art. 181Cod penal - achitarea și aplicarea unei sancțiuni administrative conform art. 91 Cod penal.
Prin decizia penală nr.219/A din 19 decembrie 2007, Tribunalul Vâlceaar espins ca nefondat apelul declarat de apelantul - inculpat, bligând apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 379 pct. 2 lit.a Cod pr.penală, a admis apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva aceleiași sentințe și în consecință, a desființat în parte sentința în sensul că, a aplicat disp. art.57 și 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. a și b Cod penal.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la inculpatul s-au suportat de acesta. În cheltuielile judiciare s-au inclus și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei care se avansează de Ministerul d e Justiție.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că l-a contactat pe - care este șofer la Ocolul Silvic Rm.V și împreună au stabilit modul cum să sustragă material lemnos, respectiv arbori de esență din pădurea ce este administrată de Ocolul Silvic, punctul, pe care apoi să-l vândă pentru a obține bani de la.
În acest sens, cei doi l-au contactat pe pe care l-au dus în pădure unde i-au arătat cei 6 cireși, au stabilit prețul, i-au promis că vor obține avizele necesare tăierii și transportării și că vor fi marcați ulterior de organele silvice.
În baza acestei înțelegeri, a încasat de la prețul celor 6 cireși și anume 116.000.000 rol.
Ulterior, l-au contactat pe pentru tăierea cireșilor și pe pentru transportul lor la un loc de unde puteau să fie accesibili.
S-a arătat în continuare, că în zilele următoare, cei doi inculpați l-au anunțat pe să ridice materialul lemnos din locul unde a fost amplasat însă, între timp, și-au făcut apariția reprezentanții părții civile, fapt pentru care inculpații au dispărut de la fața locului.
S-a notat că inculpatul a recunoscut parțial faptele susținând că a avut o înțelegere cu pădurarul care i-ar fi promis obținerea avizelor necesare tăierii și ridicării arborilor.
S-a arătat că susținerea inculpatului nu corespunde realității întrucât ea nu a fost pe de o parte dovedită, iar pe de altă parte, s-a stabilit că la momentul tăierii și ridicării materialului lemnos nu erau plătiți cei 6 cireși și nici aprobarea pentru tăiere și marcarea acestora în momentul tăierii celor 6 cireși.
Ca urmare, s-au apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut în sarcina sa săvârșirea celor două infracțiuni prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 32 alin. 1, 3 și 4 lit. a din OG 96/1998 și art.31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 26/1996, ambele în concurs real.
De asemenea, tot corect s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia în raport de sentința penală nr. 171/2000 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, potrivit căreia a fost condamnat la 2 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă ce a fost executată.
Referitor la modalitate de executare a pedepsei s-a arătat că inculpatul a suferit o condamnare anterioară de 2 ani și 10 luni închisoare și că în cazul său nu sunt incidente disp. art. 38 Cod penal - condamnările care nu atrag stare de recidivă, concluzionându-se că nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei în ceea ce-l privește.
Examinându-se din oficiu sentința cu privire la inculpatul s-a constatat că aceasta nu este legală sub aspectul aplicării pedepsei accesorii.
Astfel, s-a arătat că instanța de fond a făcut aplicațiunea art. 57 și 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a-c și e Cod penal.
Întrucât nu se justifică pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. c și e Cod penal s-a admis apelul, s-a desființat în parte sentința în sensul că s-a restrâns aplicația art. 71 Cod penal prin raportare numai la art. 64 lit. a și b Cod penal.
Restul dispozițiilor sentinței referitoare la acest inculpat s-au menținut.
În ce privește pe inculpatul -, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului pentru cele două infracțiuni în raport de probele dosarului, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și limitele pedepselor stabilite de lege.
S-a notat că inculpatul, în apărarea sa a solicitat aplicarea disp. art. 18 Cod penal, potrivit cărora faptele săvârșite de el nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni și pe cale de consecință, achitarea în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni administrative cf art. 91 Cod penal.
Tribunalul a arătat că în speță nu sunt incidente aceste dispoziții, având în vedere activitatea desfășurată de inculpatul - alături de coinculpatul și anume, modul de concepere și de punere în practică a activității infracționale, de prejudiciul relativ mare produs, astfel că, faptele săvârșite prezintă pericolul social al unor infracțiuni și, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea sa.
S-a apreciat că aspectele privind persoana inculpatului și anume lipsa antecedentelor penale cât și comportarea bună până la data săvârșirii faptelor au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când a procedat la individualizarea pedepselor și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante atunci când a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 Cod penal.
Neconstatându-se alte motive de nelegalitate sau netemeinice care să ducă la casarea sentinței față de acest inculpat, tribunalul în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins apelul ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la inculpatul, urmare a faptului că apelul acestuia s-a admis în limitele arătate mai sus, se vor suporta de stat, în cheltuielile judiciare incluzându-se și onorariul avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului d e Justiție.
A considerat că fapta dedusă judecății nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa, susținând că nu a existat intenția de a prejudicia partea civilă, solicitând admiterea sa.
În subsidiar, a apreciat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.31 al.2 Cod penal, rap.la art.32 al.1, 3 și 4 lit.a din nr.OG96/1998 republicată și art.31 al.2 Cod penal rap.la art.98 al.1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, în mod eronat a fost individualizată pedeapsa în raport de dispozițiile art.72 din Codul penal și că greșit nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.13 din Codul penal.
Decizia a fost atacată cu recurs de inculpatul.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/9 al.3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul inculpatului nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.31 alin.2 Cod penal, rap.la art.32 alin.1, 3 și 4 lit.a din nr.OG96/1998 și art.31 alin.2 Cod penal rap.la art.98 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.26/1996, fapte comise în cursul lunii decembrie 2003.
Reținându-se existența faptelor și vinovăției inculpatului, prin sentința penală nr.433 din 04 mai 2007 Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, acesta a fost condamnat pentru faptele de tăiere fără drept și de sustragere a materialului lemnos, aplicându-i-se o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.
Prin decizia penală nr.219/A/19 decembrie 2007, Tribunalul Vâlcea, printre altele, a admis apelul declarat de inculpatul și desființând în parte hotărârea atacată a aplicat față de acesta dispozițiile art.57, 71 din Codul penal rap.la art.64 lit.a și b Cod penal.
Inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând parțial faptele reținute în sarcina sa, în sensul că a acționat în acest mod în baza unei înțelegeri prealabile cu pădurarul, care i-a promis că va obține autorizație de tăiere a materialului lemnos.
Așadar, în momentul comiterii faptelor, inculpatul a cunoscut faptul că cei 6 arbori sunt nemarcați și că nu posedă documente justificative pentru tăierea lor, astfel încât susținerile sale că nu a acționat cu intenție și că s-ar impune achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, nu pot fi primite, rămânând fără suport probator.
În cadrul recursului, inculpatul a solicitat reîncadrarea juridică a faptei în art.108 și respectiv art.110 din Legea nr.46 din 19 martie 2008 (Noul Cod Silvic).
Într-adevăr, astfel cum s-a stabilit în ambele grade de jurisdicție recurentul a comis fapta în cursul anului 2003, sub imperiul Legii nr.26/1996 și nr.OG96/1998, în prezent abrogate prin Noul Cod Silvic (Legea nr.46/2008).
Doctrina a opinat constant, însă și jurisprudența a acceptat că în alegerea legii penale mai favorabile, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama de toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică dintr-o lege într-alta, respectiv condițiile de incriminare, de urmărire și judecată, voința legislativă producându-și efectele indiferent de conduita procesuală a inculpatului, subiect al infracțiunii deduse judecății.
În speță, legea mai favorabilă este legea veche ( fostul Cod Silvic, adică Legea nr.26/1996 și OG nr.96/1998), deoarece la valoarea de peste 50 ori masă lemnoasă tăiată și în condițiile în care fapta este săvârșită de 2 sau mai multe persoane pentru infr.prev.de art.32 al.1, 3 și 4 lit.a - nr.OG96/1998 este prevăzută o pedeapsă maximă de 10 ani, iar pentru infr.prev.de art.98 al.1,3 și 4 din Legea nr.26/1996 pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 13 ani, iar în noul Cod Silvic ( Legea nr.46/2008) pentru infracțiunea de tăiere a materialului lemnos ( art.108 al.1 lit.d și al.2 lit.a ) maximul este de 19 ani, iar pentru infracțiunea de furt de material lemnos - art.110 al.1 lit.d și al.2 lit.a) maximul este de 19 ani.
Cum atari reguli privind judecata sunt de strictă interpretare, în speță nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile, întrucât caracterul mai favorabil îl are chiar legea aplicată de către instanțele de fond.
Sub aspectul individualizării pedepsei ce face obiectul altei critici în recurs, această operațiune a fost corect făcută de tribunal, stabilind că finalitatea pedepsei prevăzută de art.52 Cod penal nu poate fi atinsă decât prin executarea prin privare de libertate, în raport de starea de recidivă în care se afla inculpatul.
În plus, prin conduita sa, inculpatul dovedește o periculozitate socială deosebită și, ca atare, riposta legii trebuie să fie pe măsură, în sensul ca executarea să se facă prin privare de libertate.
În consecință, se va respinge recursul declarat de inculpatul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 Cod procedură penală, inculpatul fiind obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.219/A din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond
Jud.apel:
21.05.2008.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Elena Minodora Rusu, Marius Gabriel Săndulescu
