Infractiuni silvice Spete. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 341
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 543 din data de 16 decembrie 2008 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, personal, asistat de av., lipsă fiind partea vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpatul, interpelat, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului întrucât, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mare. Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului și reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul, având cuvântul solicită reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
La data de 20.04.2007 organele de poliție au fost sesizate telefonic de către o persoană care nu și-a declarat identitatea despre faptul că inculpatul împreună cu alte persoane au pătruns în pădurea cu o drujbă și o căruță trasă de doi cai pentru a sustrage material lemnos.
În baza sesizării primite lucrătorii Postului de Poliție, însoțiți de către martorii -pădurar la cantonul Silvic nr. 25, și, s-au deplasat în pădurea unde în locul denumit "", au depistat pe inculpații, -, - și - care tăiaseră arbori nemarcați, esență stejar, pe care i-au încărcat în căruță.
În momentul în care inculpații au văzut organele de poliție, au pornit atelajul încărcat cu material lemnos și deși au fost somați legal de către poliție, aceștia au refuzat să oprească, dar la circa 300 metri distanță față de locul unde au fost somați inculpații au sărit din căruță și aceasta s-a răsturnat. Inculpații au abandonat atelajul încărcat cu material lemnos și drujba folosită la tăierea arborilor, fugind pe imașul dintre satul și pădurea.
Inculpatul s-a reîntors în apropierea locului unde s-a răsturnat căruța adresând înjuri și amenințări organelor de poliție.
Efectuându-se cercetarea la fața locului s-a stabilit că inculpații au tăiat și sustras ilegal un număr de 18 arbori, specia stejar din pădurea proprietatea numitului, care a formulat plângere.
Conform adresei nr. 2124/02.05.2007 emisă de către Ocolul Silvic P, valoarea pagubei este de 5,1 ori mai mare față de prețul mediu pe metru cub, fiind în sumă de 418,98 lei.
În cursul cercetărilor, căruța, drujba și materialul lemnos au fost ridicate.
Materialul lemnos a fost predat părții vătămate, la finalizarea cercetărilor.
Căruța și drujba proprietatea inculpatului au fost lăsate în custodie la Primăria comunei.
Cu ocazia audierii, inculpatul a negat comiterea faptei, arătând că în ziua de 20.04.2007 el nu a mers în pădurea pentru a tăia și sustrage ilegal arbori ci s-a aflat la domiciliul său, unde a scos gunoiul din grajdul vitelor.
Susținerile inculpaților nu sunt sincere, fiind contrazise de declarațiile inculpaților - și -.
Cu ocazia audierii, inculpatul - a declarat că în data de 20.04.2007, prin jurul orelor 18.00 inculpatul - i-a propus lui și fratelui său, - să meargă în pădurea pentru a sustrage lemne, propunere cu care a fost de acord, astfel încât în jurul orelor 19.30, toți cei patru inculpați, -, -, - și s-au deplasat cu căruța aparținând ultimului inculpat enumerat mai, în pădurea, în locul numit"".
Ajunși la fața locului, inculpatul, cu ajutorul drujbei personale, a doborât mai mulți arbori nemarcați de esență stejar, iar ceilalți trei inculpați au încărcat materialul lemnos în căruță, la un moment dat, fiind surprinși de către organele de poliție care erau însoțite de către proprietarii de pădure și pădurar.
În continuarea declarației inculpatul - a precizat că la vederea organelor de poliție inculpatul i-a spus inculpatului anterior menționat să dea bice cailor și să nu oprească la somațiile polițiștilor. La un moment dat, după circa 200 de metri, inculpatul a cărui declarație o analizăm, a căzut din căruță iar ceilalți trei inculpați au sărit timp în care căruța s-a mai deplasat încă vreo 200 metri, răsturnându-se la ieșirea din pădure.
numitul a reușit să fugă dar a văzut la un moment dat pe inculpatul care ținea un topor în mână și care adresa înjurii și amenințări polițiștilor. Inculpatul s-a apropiat la aproximativ 5 metri de unul dintre polițiști, moment în care s-a auzit un foc de armă.
În finalul declarației, inculpatul - a învederat faptul că, inițial a declarat că inculpatul nu a fost în pădure întrucât acesta din urmă i- spus să procedeze în acest mod și fiindu-i frică de el, întrucât este o persoană violentă care a bătut mai mulți tineri din sat, l-a ascultat.
Cu ocazia audierii, inculpatul -, acesta a prezentat în ceea ce privește aspectele esențiale, aceeași situație de fapt ca cea înfățișată de inculpatul -, declarațiile celor doi coroborându-se cu restul probelor administrate. Inculpatul -, la fel ca și inculpatul - a arătat în finalul declarației că nu a recunoscut la început faptul că în pădure a fost și inculpatul întrucât acesta i-a spus să declare în acest sens, iar lui i-a fost frică să spună adevărul, știindu-l pe acesta violent.
Inculpatul - a recunoscut comiterea faptelor dar a avut o atitudine nesinceră în sensul că a încercat să îi "acopere"pe inculpatul, arătând că acesta nu a fost în pădure în ziua de 20.04.2007, susținând că doar el împreună cu inculpații - și - s-au deplasat cu căruța fratelui său, având asupra lor o drujbă aparținând tot fratelui său, în pădurea unde au tăiat și încărcat arbori nemarcați, fiind surprinși de către organele de poliție.
În cauză au fost audiați martorii, aceștia declară concordant în sensul că la data de 20.04.2007 fiind solicitați de către organele de poliție s-au deplasat în pădurea, în locul denumit "", unde au găsit pe cei patru inculpați:, -, - și - care doborâseră arbori nemarcați pe care i-au încărcat în căruță și care, la apariția organelor de poliție s-au urcat în atelaj, plecând în grabă.
Organele de poliție i-au somat să oprească dar aceștia nu s-au conformat iar la distanță de aproximativ 300 metri, inculpații au sărit din căruță, fugind în pădure. Căruța a mai mers singură circa 200 metri, după care s-a răsturnat.
La un moment dat, inculpatul s-a reîntors spre unul dintre polițiști, având un topor în mână, amenințându-l pe acesta. La somația verbală a polițistului și după un foc de avertisment tras în plan vertical de acesta din urmă, inculpatul și-a încetat acțiunea.
Declarațiile martorilor menționați se coroborează cu declarațiile inculpaților - și -.
Întrucât inculpatul este minor ce nu a împlinit vârsta de 16 ani, în cauză s-a dispus și efectuat expertiza medico-legală psihiatrică, raportul medico-legal concluzionând că - prezintă tulburare de comportament, cu act antisocial, la inducția negativă reciproc cu alți tineri având discernământ asupra faptei.
De asemenea, pentru inculpatul - și - au fost întocmite referate de evaluare de către specialiștii serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași întrucât cei doi sunt minori.
Cele două rapoarte de evaluare prezintă drept concluzii faptul că atât inculpatul -, cât și inculpatul - prezintă perspective de reintegrare socială în condițiile unei supravegheri stricte de către o autoritate externă familiei în colaborare cu aceasta, în vederea controlării comportamentului infracțional manifestat de către aceștia.
Atât în timpul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, cu excepția inculpatului, ceilalți trei inculpați au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Inițial, la două zile de la săvârșirea faptelor, respectiv la data de 22.04.2007, inculpații minori - și - au înfățișat că inculpatul nu a participat la comiterea faptelor însă pe parcursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească l-au indicat și pe acesta ca și coautor la săvârșirea infracțiunilor relevând că inculpatul i-a influențat și amenințat să declare astfel, acesta explicându-le că mai avea o condamnare penală anterioară cu suspendare.
În timpul urmăririi penale inculpatul a negat comiterea faptelor înfățișând că în acea zi s-a aflat la domiciliul său ocupându-se cu scoaterea gunoiului din grajdul vitelor.
Pe parcursul cercetării judecătorești a arătat în plus că are și martori care l-au văzut acasă în acea zi. A mai relevat de asemenea că inculpații minori și-au schimbat declarațiile cu privire la participarea sa la comiterea infracțiunilor întrucât la data de 04.08.2007 a avut o altercație cu minorul - pe care l-a lovit datorită faptului că acesta a încercat să-i sustragă o bicicletă. La dosarul cauzei inculpatul a depus copia plângerii pentru săvârșirea infracțiunii de furt împotriva acestui minor precum și copia plângerii minorului - îndreptată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire comisă la 04.08.2007.
Partea vătămată, s-a constituit parte civilă cu suma reprezentând diferența dintre contravaloarea materialului lemnos predat și valoarea reală a pagubei care a fost mai mare decât prețul mediu pe metru cub de lemn, precizând că nu este de acord cu valoarea stabilită în timpul urmăririi penale, întrucât i-au fost sustrași în mai multe rânduri mai mulți arbori decât s-au reținut în acest dosar și că va aduce probe în acest sens.
În cauză s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate, proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la fața locului, declarații martori asistenți, planșă fotografică, declarații partea vătămată, adresă prejudiciu, proces verbal de ridicare și lăsare în custodie, dovadă de predare primire, declarații inculpați, declarații martori, proces verbal de custodie și referat de evaluare.
Analizând materialul probator administrat în cauză în raport de dispozițiile legale în vigoare instanța a reținut că toți inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată așa cum în mod corect au fost reținute și descrise prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.
La stabilirea vinovăției inculpaților instanța a procedat la aprecierea coroborată a declarațiilor de recunoaștere ale inculpaților, - și - cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în special declarațiile martorilor oculari.
Astfel concludente cauzei sunt depozițiile martorilor, și care i-au surprins pe inculpați în momentul comiterii faptelor, ultimii doi martori identificându-l și recunoscându-l în special pe inculpatul la locul comiterii faptelor.
Cei trei martori au oferit detalii ale împrejurărilor comiterii faptelor care în mare măsură coincid cu depozițiile inculpaților minori, relevând că în momentul în care s-au apropiat în locul denumit "" s-a auzit zgomotul unei drujbe, apoi au văzut o căruță cu 2 cai încărcată cu arbori, iar lângă căruță se aflau patru persoane respectiv frații și frații. Apoi organele de poliție i-au somat să oprească aceștia au sărit din căruță fugind în pădure lăsând căruța să meargă singură. Martorii au mers în urma căruței împreună cu lucrătorul de poliție și au găsit căruța răsturnată într-o râpă, un fiind prins sub căruță iar frații deshămau celălalt. a luat oiștea de la căruță și a plecat cu aceasta pe spre satul iar inculpatul - s-a întors spre polițist cu un topor în mână amenințându-l cu moartea. La somația verbală și cu foc de avertisment în aer a încetat acțiunea și a plecat.
Din procesul verbal aflat la fila 51 dosarul de urmărire penală rezultă că materialul lemnos, căruța și drujba rămase la fața locului au fost ridicate și predate în custodie Primăriei comunei.
Depozițiile martorilor propuși de inculpatul pentru a dovedi netemeinicia probelor aduse în acuzare sunt contradictorii, nu se coroborează între ele și nici cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Martorul - care a declarat că în acea zi s-a aflat la locuința acestui inculpat ocupându-se cu tăiatul viei a arătat că a văzut căruța inculpatului în curtea acestuia în ziua respectivă deși chiar inculpatul a declarat că a împrumutat căruța sa celorlalți inculpați pentru aof olosi la sustragerea de arbori.
Același martor a declarat că nu l-a văzut pe martorul la locuința inculpatului deși acest martor a relevat că în acea seară a fost la locuința inculpatului și i-a solicitat să-i împrumute căruța.
Față de cele reținute instanța a conchis că inculpații, -, - și acționând cu intenție directă la data de 20.04.2007, în jurul orelor 19.30 au tăiat și sustras ilegal un număr de 18 arbori nemarcați esența stejar din pădurea părții vătămate cauzându-i un prejudiciu de 418,98 lei, valoarea pagubei fiind de 5,1 ori mai mare decât prețul mediu pe metru cub, aceștia fiind surprinși de către lucrătorii de poliție și martori în flagrant în momentul în care părăseau locul comiterii faptei.
Pentru faptele inculpatului care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere ilegală și sustragere ilegală de arbori, prev. și ped. de art. 97 alin.1 și 4 lit. a, art. 98 al. 1 și 4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, 37 lit. "a" Cod penal și art. 75 lit. "c" Cod penal, instanța i-a aplicat pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al celor două fapte comise în concurs real, dar și în stare de recidivă postcondamnatorie, împrejurările comiterii faptelor, de mai multe persoane și împreună cu inculpați minori dar și persoana inculpatului care deși posedă antecedente penale s-a prezentat în fața autorităților și nu a impietat cercetările ulterior comiterii faptelor.
Inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 454/2004 a Judecătoriei Hârlău la o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea executării pedepsei stabilindu-i-se termen de încercare de 3 ani, termen care trebuie să expire în luna iulie 2007.
Inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză la data de 20.04.2007 în cadrul termenului de încercare stabilit prin sentința penală mai amintită.
Din acest motiv instanța a fost obligată să facă aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 83 Cod penal urmând să revoce suspendarea condiționată și să dispună executarea în întregime a pedepsei anterioare alături de pedeapsa ce va fi aplicată prin prezenta sentință.
Instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 71 și 64 lit. "a", teza a II-a și lit. "b" Cod penal. Astfel potrivit practicii (a se vedea în acest sens decizia Curții Europene în cauza Sabău și împotriva României, hotărârea din 28 septembrie 2004, publicată în "OG nr. 484 din 08.06.2005) nu pot fi interziseab initiotoate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca și pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun în legătură cu natura, felul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. "a" teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții efective publice) și lit. "b" Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de.
Pentru faptele inculpaților și - ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere și sustragere ilegală de arbori prev. și ped. de ar. 97 alin. 1 și 4 lit. "a", art. 98 al. 1 și 4 din Legea nr. 26/1996, instanța le-a aplicat pedepse penale la individualizarea cărora a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social redus raportat la prejudiciul creat părții vătămate, împrejurările comiterii faptelor de mai multe persoane împreună, dar și persoanele inculpaților care nu posedă antecedente penale, inculpatul - era minor la data săvârșirii faptelor, sunt cunoscuți cu un bun comportament în societate.
Apreciind că pedepsele trebuie să fie în același timp atât măsuri de constrângere cât și mijloace de reeducare ale inculpaților, constatând lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, faptul că inculpatul - era minor, instanța a reținut că scopul pedepselor prevăzut de disp. art. 52 Cod penal poate fi atins prin aplicarea unor pedepse penale cu suspendarea executării acestora, făcând aplicarea în cauză a disp. art. 81 Cod penal.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în termenele de încercare ce vor fi stabilite sau neîndeplinirii obligațiilor civile.
La alegerea măsurii educative care s-a aplicat inculpatului minor - care nu împlinise 16 ani la data comiterii faptelor instanța va avea în vedere dispozițiile art. 100 alin. 2 Cod penal conform cărora, pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Această regulă este complinită de prevederile Convenției Națiunilor Unite privind drepturile copiilor, care instituie două principii relevante pentru justiția juvenilă, respectiv principiul interesului superior al copilului și principiul normalizării, conform cărora instanțele trebuie să acorde o atenție maximă protejării intereselor superioare ale copilului, nici un copil neputând fi privat de libertate în mod ilegal sau arbitrar, arestarea, detenția sau întemnițarea copilului trebuind să se facă doar ca ultimă măsură și pe termenul cel mai scurt pentru fapta comisă.
În acest context măsurile educative fiind sancțiuni specifice minorilor și fiind menite să garanteze că minorul va beneficia de un tratament corespunzător cu situația acestuia și cu fapta comisă, au, în mod firesc prioritate față de pedepse.
În ceea ce privește criteriile de individualizare, în art. 100 alin. 1 Cod penal se arată că la alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a trăit și orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
În speță, din datele furnizate de actele și lucrările dosarului rezultă că față de inculpatul minor -, măsura educativă a libertății supravegheate va contribui în modul cel mai eficient la reeducarea lui.
Inculpatul minor - se află la primul impact cu legea penală, împotriva lui nu a mai fost aplicată nici o măsură educativă sau pedeapsă penală, acesta are rezultate bune la învățătură.
Conform concluziilor raportului de expertiză psiho-socială acesta prezintă perspective de reintegrare în societate, manifestând regret pentru faptele comise, conștientizând consecințele negative ale faptelor sale, implicându-se în muncă și manifestând interes pentru continuarea studiilor liceale.
Față de cele reținute instanța a aplicat inculpatului măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de 1(un)an.
În baza art. 14 cu referire la art. 346 Cod procedură penală și art. 978 cod civil instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constatând legătura de cauzalitate dintre faptele comise cu vinovăție de către inculpați și prejudiciul cert creat acestei părți constând în contravaloarea diferenței dintre valoarea materialului lemnos predat acestei părți și valoarea reală a pagubei care a fost mai mare decât prețul mediu pe metru cub de lemn, valoare stabilită în timpul urmăririi penale conform dispozițiilor OUG 85/2006 și a ordinului MAAP nr. 416/2006.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpatul, care a criticat-o sub aspectul legalității și a temeiniciei, invocând prin motivele de apel depuse în scris la dosar următoarele:
- nu există probe certe din care să rezulte, fără putință de tăgadă, vinovăția sa în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost condamnat, având în vedere că probatoriul este contradictoriu, respectiv declarațiile martorilor; și nu se coroborează între ele, iar declarațiile coinculpaților sunt în mod evident nesincere;
- se impune achitarea sa, în temeiul disp. art. 10 lit. "c" Cod procedură penală și respingerea acțiunii civile, având în vedere că probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, instanța de fond trebuind a da eficiență regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoare inculpatului" (in dubio pro reo).
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestuia, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșită de acesta.
Prin sentința penală apelată s-a reținut că, în fapt, seara zilei de 20.04. 2007, inculpatul, împreună cu numiții -, - și -, ultimii doi minori, au tăiat și sustras ilegal un nr. de 18 arbori nemarcați, esență stejar, din pădurea aparținând părții vătămate, cauzând un prejudiciu în valoare de 418,98 lei, valoarea fiind de 5,1 ori mai mare decât prețul mediu pe metru cub.
Inculpatul, la termenul de judecată din data de 05.12.2007, a dat declarație în cauză, ocazie cu care a precizat că este nevinovat, în seara respectivă a stat acasă, iar tăierea și sustragerea de arbori au fost comise de fratele său -, căruia i-a împrumutat în acea seară căruța și drujba, și de frații.
Totodată, inculpatul precizat că frații l-au indicat ca autor și pe el întrucât unul din aceștia a încercat să-i fure din curte o bicicletă, dar la surprins și l-a bătut, iar din acest motiv a fost depusă o plângere la poliție pentru lovire.
O altă dovadă în dovedirea nevinovăției sale o reprezintă faptul că, fiind cercetat pentru săvârșirea în aceeași seară infracțiunii de "ultraj", nu fost sancționat, fiind găsit vinovat doar fratele său.
Dar, în vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic atât probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, și, precum și declarațiile inculpaților, - și -, cât și cele care au fost înlăturate, respectiv declarațiile martorilor și și ale inculpaților date în faza de urmărire penală, imediat după incident, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
Prima instanță a verificat și susținerile inculpatului apelant referitoare la faptul că se găsea acasă, în momentul desfășurării acțiunilor de tăiere și sustragere de arbori, prin audierea celor doi martori propuși de către inculpat, respectiv și -.
Reanalizând declarațiile celor doi martori, tribunalul a constatat că prima instanță, în mod fondat, a înlăturat aceste depoziții întrucât nu se coroborează între ele.
Mai mult, tribunalul a constatat că aceste declarații au fost date în mod deliberatpro causa, inculpatul încercând să-și "fabrice" un alibi. Această concluzie se degajă din inadvertențele de neexplicat din aceste declarații.
Astfel, martorul a declarat că în ziua respectivă, de la orele 09,00 dimineața a lucrat în gospodăria inculpatului la curățarea viei. În aceste împrejurări a văzut că toată ziua inculpatul a făcut curățenie în grajd și în curte, și, deși se afla lângă poartă, nu a observat dacă caii inculpatului se aflau în grajd sau dacă a fost împrumutată căruța vreunei persoane. În plus, la inculpatul în acea zi nu a venit martorul și nici vreunul din frații.
Toate aceste afirmații ale acestui martor sunt contrazise chiar de inculpatul, care a declarat că el a împrumutat căruța fratelui său, iar la căruță au fost înhămați un aparținând fratelui și un aparținând fraților, aspecte ce puteau fi observate de către martor dacă se afla lângă poartă, de unde avea vizibilitate asupra curții și a grajdului.
Martorul - a declarat în fața instanței că, în acea seară, a fost la domiciliul inculpatul pentru a împrumuta căruța, iar inculpatul i-a spus să revină, întrucât se află la fratele său, care s-a dus în pădure. A revenit circa 1-2, iar pe drum s-a întâlnit cu inculpatul, care îi aducea un, și care i-a spus că au fost prinși de poliție.
Și aceste afirmați sunt contrazise atât de declarația inculpatului cât și de declarațiile inculpatului și a martorului. Așa cum s-a menționat anterior, inculpatul a declarat că nici un de al său nu a fost pus la căruță, iar martorul a declarat că numitul și inculpatul în acea seară nu au fost la locuința inculpatul.
Este evident, din analizarea acestor contradicții flagrante, că martorii, propuși de către inculpatul, au fost nesinceri și nu au avut decât rolul de a-i "fabrica" un alibi, precum și de justifica de ce la locul faptei au fost găsite căruța și drujba acestui inculpat.
Referitor la faptul că declarațiile coinculpaților sunt nesincere, fiind date din răzbunare, întrucât inculpatul a lovit pe unul dintre aceștia la data de 06.08.2007, respectiv pe -, împotriva căruia a și făcut o plângere pentru violare de domiciliu și tentativă de furt, tribunalul constată că, în mod fondat, prima instanță a înlăturat aceste susțineri ale inculpatului.
Din ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, dată în dosarul nr. 3413/P/2007 rezultă următoarele:
- minorul a formulat la data de 06.08.2007 o plângere penală, reclamând lovirea sa de către inculpatul, lovire care i-a provocat leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 6-8 zile de îngrijiri medicale;
- la data de 12.08.2007, numitul formulează o plângere împotriva minorului -, reclamând că acest a intrat în curtea sa, fără drept, în data de 04.08.2007, pentru a-i fura o bicicletă, fiind surprins asupra faptului;
- în fața organelor de poliție inculpatul nu-și mai susține plângerea, declarând că nu este adevărat că minorul a intrat în curtea sa, plângerea formulând-o doar pentru a se răzbuna pe minor;
- procurorul constată că sunt probe din care rezultă că minorul - a fost lovit de inculpatul, drept pentru care dispune aplicarea unei sancțiuni cu caractere administrativ.
Cum, motivul revenirii inculpaților asupra declarațiilor date în luna aprilie 2007, fost acela că se temeau de inculpatul, care era violent și agresase anterior și alte persoane, tribunalul a constatat că prin această ordonanță se confirmă temerea acestor minori, unul din aceștia fiind chiar agresat de inculpat.
Mai mult, se observă că, din nou, inculpatul a încercat să prezinte o situație deformată a realității, formulând un denunț mincinos împotriva minorului, prin care să dovedească că acesta avea un motiv întemeiat să se răzbune, întrucât ar fi fost prins la furat.
Și soluția dată în dosarul cu nr. 783/P/2007 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, cu privire la comitere a faptei de ultraj împotriva agentului de poliție - din cadrul Poliției, nu este de natură a-l disculpa pe inculpatul de comiterea faptei de tăiere și sustragere de martori.
Prin ordonanța procurorului rezultă că din probele administrate rezultă că injuriile și amenințările au fost adresat agentului de poliție doar de inculpatul -, fără se pronunța asupra participării sau nu la comiterea faptei de tăiere și sustragere de arbori a inculpatului, participare care nu făcea obiectul cercetărilor în dosarul respectiv. Totodată, deși inculpatul a negat săvârșirea acestor fapte, nu a fost în măsură să combată probatoriile care-i dovedeau vinovăția, fără nici un dubiu.
Astfel, martorii, pădurar la cantonul silvic din regiunea respectivă, (a se vedea declarațiile din faza de urmărire penală filele 37-40 și 41-44), și și (a se vedea declarațiile din faza de urmărire penală și din primă instanță) l-au recunoscut ca participant la comiterea infracțiunilor pe inculpatul .
Este adevărat că în fața primei instanțe și, respectiv, în fața instanței de apel, martorii și au revenit asupra declarațiilor, precizând că ei nu au putut să identifice persoanele care au tăiat arborii și, care, ulterior, au fugit cu căruța, întrucât era noapte. Dar, asupra acestei reveniri nici unul dintre martori nu a dat o explicație plauzibilă, martorul încercând să dea vina pe lucrătorul de poliție care a scris declarația sa. Această explicație nu poate fi primită atâta timp cât primul martor, a dat și o declarație olografă, iar amândoi martorii au dat două declarații în cauză în faza de urmărire penală, una la puțin timp după incident, iar cea de a doua după trei luni, timp suficient pentru a-și retracta depozițiile dacă nu corespundeau adevărului sau pentru a citi ce declarații au dat. Mai mult, acești martori, la finalul declarațiilor, au scris personal că au citit depozițiile și corespund realității.
În consecință, tribunalul a constatat că depozițiile acestor martori din faza cercetării judecătorești sunt nesincere, fiind date evident " pro causa".
Cu toate acestea, și dacă s-ar reține că acești doi martori nu au putut să-i recunoască, din cauza întunericului, pe cei care au tăiat arbori, și ulterior, au încercat să fugă cu căruța, în cauză sunt doi martori, și, care au declarat că au văzut clar cine sunt autorii acestor fapte, indicându-l, fără dubiu, și pe inculpatul.
martori l-au indicat, cu certitudine, în instanță pe inculpatul, ce se afla în sală, ca fiind unul dintre personale care au tăiat arbori în acea seară, menținându-și, astfel, declarațiile care le-au dat în faza de urmărire penală.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că nu există nici un dubiu referitor la vinovăția inculpatului, prima instanță pronunțând condamnarea acestuia în baza unor probe certe și decisive de vinovăție.
În ceea ce privește dubiul care ar exista în cauză, tribunalul constată că inculpatul, prin poziția sa procesuală, prin încercarea de a-și "fabrica" un alibi, profitând și de conduita oscilantă și nesinceră a unor martori, a dorit să creeze o astfel de incertitudine cu privire la situația de fapt reală.
Dar, prima instanță în mod temeinic a procedat la aprecierea fiecărei probe în urma examinării tuturor probelor administrate, obligație impusă, de altfel, de art. 63 al. 2 Cod penal, și a considerat, în mod just, că există probe clare și neechivoce cu privire la vinovăția inculpatului.
În raport de faptele comise de către inculpat, fiecare pedeapsă cu închisoarea aplicată inculpatului a fost corect dozată și adaptată gravității faptelor comise (gravitate conturată de împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv în timpul nopții, împreună cu mai multe persoane, din care doi minori, de prejudiciul cauzat, mai ales mediului înconjurător) și persoanei inculpatului (care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare, este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat de trei ori pentru încălcarea acelorași relații sociale ce privesc fondul forestier, fapt ce denotă un comportament antisocial constant și o lipsă de corijare prin aplicarea pedepselor anterioare) și că nu se impune reducerea cuantumului acestora.
Cum, în cauză au fost dovedite săvârșirea unor fapte ilicite, vinovăția inculpatului apelant și existența unui prejudiciu cert, în mod fondat, prima instanță a dispus obligarea acestui inculpat, în solidar cu ceilalți coinculpați, la plata sumei de 418,98 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă .
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie, tribunalul a respins, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. "b" Cod procedură penală, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 127/16.04.2008, a fost menținută ca legală și temeinică.
În termenul legal prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate ca netemeinice.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în raport de circumstanțele reale și personale, reducerea pedepsei aplicate.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate ce va fi analizată în cadrul cazului de casare, prev. de art. 3859pct. 14 dar și din oficiu, conform prevederilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală combinate cu art. 3856alin. 1 și art. 3857alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe și a procedat la propriul examen al probelor, stabilind la rândul ei vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor.
În procesul de evaluare a materialului probator instanțele au examinat toate probele cu respectarea principiului stipulat de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, atât instanța de fond, cât și cea de apel au indicat probele ce au servit ca temei al soluționării laturii penale și a laturii civile și au verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor formulate de inculpat.
Soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală și sustragere ilegală de arbori se bazează pe interpretarea și coroborarea plângerii părții vătămate, a procesului-verbal de cercetare la fața locului, a declarațiilor martorilor, și și a declarațiilor date de inculpații -, - și -, probe concordante ce dovedesc cert că la data de 20.04.2007, inculpatul împreună cu inculpații -, - și -, a tăiat și sustras ilegal un număr de 18 arbori nemarcați esența stejar din pădurea părții vătămate, cauzându-i un prejudiciu de 418,98 lei, valoarea pagubei fiind de 5,1 ori mai mare decât prețul mediei pe metru cub, aceștia fiind surprinși de către lucrătorii de poliție și martori în flagrant în momentul în care părăseau locul comiterii faptei, activitate infracțională ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 97 alin. 1 și 4 lit. "a" din Legea nr. 26/1996 și art. 98 alin. 1,4 din Legea nr. 26/1996, ambele cu aplicarea art. 75 lit. "c" Cod penal, art. 37 lit. "a" Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal.
Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit, Curtea constată că pedepsele la care inculpatul a fost condamnat sunt rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității materiale infracționale concrete comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise relevat de împrejurările săvârșirii faptelor - de mai multe persoane împreună, antrenarea în activitatea infracțională și a unor minori, urmările produse - precum și a elementelor ce caracterizează persoana sa - perseverența infracțională, fiind recidivist postcondamnatoriu, atitudinea procesuală necorespunzătoare, dar și faptul că ulterior comiterii faptelor s-a prezentat în fața autorităților judiciare.
Toate aceste elemente au fost avute în vedere de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea pedepselor în cuantum situat sub minimul special prevăzut de textele sancționatorii, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. "c" Cod penal, pedeapsa finală de 1 an și 6 luni închisoare fiind stabilită ca rezultat al aplicării dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 1 an închisoare.
În raport cu cele menționate anterior, Curtea constată că nu poate fi reținută critica inculpatului, deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedeapsa aplicată este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acesteia, în îndreptarea atitudinii inculpatului, față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Pentru considerentele expuse anterior, motivul de recurs invocat de inculpat fiind neîntemeiat, iar, din examinarea actelor dosarului nu se constată cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 543 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare suportate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 543 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 260 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Iunie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: --,
-
18.06.2009
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Otilia Susanu, Maria Cenușă
