Infractiuni silvice Spete. Decizia 376/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 376/R/2008
Ședința publică de la 9 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Livia Mango Luminița
- -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 25/A din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea silvică, prev. de art.98 alin.3 Cod silvic, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă Primăria comunei.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul învederează instanței că nu și-a angajat apărător ales și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o anchetă socială efectuată la domiciliul inculpatului și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere cuantumul prejudiciului și modificările legislative în domeniul silvic, pune în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.37 lit.a pen. 4 acte materiale în infracțiunea prev.de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. art.37 lit.a pen. și art.13 pen. 2 acte materiale.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul inculpatului arată că vor pune concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice odată cu fondul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de formulat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 alin.1 lit.c Cod pr.pen. achitarea inculpatului pentru actele materiale contestate de inculpat, întrucât faptele nu a fost săvârșite de inculpat. Cu privire la actul material necontestat de inculpat, respectiv cel din data de 21.09.2004 solicită în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod pr.pen. și art. 181Cod penal achitarea inculpatului și aplicarea unei amenzi administrative.
Având în vedere modificările legislative în domeniul silvic, solicită să se facă aplicarea conform art.13 Cod penal a legii mai favorabile și în consecință aplicarea inculpatului unei amenzi administrative.
În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus având în vedere ancheta socială, situația inculpatului care este bolnav și are în întreținere 5 copii, precum și cuantumul redus al prejudiciului.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și fond în ce privește încadrarea juridică a faptelor și rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.37 lit.a pen. în infracțiunea prev.de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. art.37 lit.a pen. și art.13 pen. și în consecință aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Apreciază că solicitarea apărătorului inculpatului este nefondată și nesusținută de probele administrate în cauză, vinovăția inculpatului rezultând în mod cert din piesele dosarului, respectiv că a comis 4 acte materiale în termenul de încercare a unei grațieri. Articolul 181Cod penal nu este incident în cauză având în vedere că inculpatul anterior a suferit 5 condamnări pentru infracțiuni de același gen.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că o singură dată a mers în pădure, cu permisiunea primăriei, a adunat uscături și a așteptat pădurarul până la ora 10 noaptea pentru a plăti contravaloarea lemnelor de foc și întrucât acesta nu a venit a plecat spre casă fiind depistat pe drum. Alte acte materiale nu a comis întrucât a fost la medic și nu în pădure.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1342 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.04.1970 în comuna, județul B-N, domiciliat în comuna, sat de, nr.464, județul B-N, recidivist postcondamnatoriu, CNP--, pentru comiterea infracțiunii silvice prev.de art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit."a" Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a revocat beneficiul grațierii condiționate acordat inculpatului în ceea ce privește restul de 383 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/2001 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr.589/2001 a Curții de APEL CLUJ, dispunându-se ca acesta să fie executat de inculpat alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, în total 4 ani și 15 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 rap. la art.64 lit."a-b" Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, PRIMĂRIA COMUNEI, 2.807,01 lei, despăgubiri civile fiind respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata TVA-ului corespunzător.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 în favoarea av., cu titlul de onorariu avocațial fin oficiu.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 18.10.2003, inculpatul s-a deplasat în pădurea proprietate a comunei, locul numit, de unde a încărcat, fără drept, pe ștraif, un molid cu diametrul de 48 cm, tăiat de persoane necunoscute. În timp ce transporta materialul lemnos, inculpatul a fost depistat de organele silvice.
Valoarea materialului lemnos a fost de 205,85 lei.
2. În data de 31.01.2004 inculpatul a sustras în aceleași condiții, din locul numit "", trei fagi cu diametrele de 44 cm și respectiv 48 cm. Și cu această ocazie inculpatul a fost depistat de organele de poliție.
Valoarea pagubei a fost de 542,80 lei.
3. În data de 2.07.2004, inculpatul s-a deplasat în locul numit "" unde a tras după un specia molid, la locul de încărcare, iar la apariția organelor silvice inculpatul a fugit abandonând le, care apoi a fost confiscat.
Valoarea materialului lemnos a fost de 685,40 lei.
4. În data de 21.09.2004 inculpatul a sustras din locul numit "" patru paltini cu diametrele de 36 cm, 38 cm și respectiv 44 cm. Fiind depistat de un echipaj de jandarmi, s-a procedat la confiscarea materialului lemnos.
Valoarea materialului lemnos a fost de 1503,05 lei.
Valoarea prejudiciului total cauzat a fost în sumă de 2.937,10 lei, din care o parte s-a recuperat prin confiscarea materialului lemnos, rămânând o diferență de 2.807,01 lei.
Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii silvice prev. de art. 98 alin. 3 din Legea nI. 26/1996 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal, motiv pentru care urmează l-a condamnat la 3 ani închisoare.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana și conduita făptuitorului, anterior săvârșirii infracțiuni, antecedentele sale penale, atitudinea procesuală adoptată, circumstanțele concrete de comitere a faptei și consecințele acesteia
Totodată, conform art. 7 din Legea nr. 543/2002, instanța a dispus revocarea beneficiului grațierii condiționate acordat inculpatului în ceea ce privește restul de 383 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/200 1 Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr.589/2001 a Curții de APEL CLUJ, dispunându-se ca acest rest să fie executat alăturat pedepsei aplicate prin sentința prezentă, în final inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 4 ani și 15 zile închisoare, cu aplic.art. 71 rap. la art.64 lit."a-b" Cod penal.
În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, instanța l-a obligat inculpatul să plătească părții civile,PRIMĂRIA COMUNEI, suma de 2.807,01 lei, cu titlul de despăgubiri civile fiind respins capătul de cerere privind obligarea inculpatului la plata TVA-ului corespunzător.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, solicitând admiterea acestuia, în baza disp.art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea în tot hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, în principal, să se dispună achitarea inculpatului în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" rap.la art.1O lit."b/1" Cod procedură penală cu referire la art.18/1 Cod penal, întrucât fapta reținută În sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în subsidiar, reducerea pedepsei spre minimul special sau sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului apelant a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit."c" Cod penal, constând în conduita sinceră adoptată pe toată perioada procesului penal, concretizată în recunoașterea faptei din data de 21.09.2004 și prezența acestuia la majoritatea termenelor de judecată.
În motivarea apelului inculpatul critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în urma administrării probatoriului, care a constat exclusiv din declarații de martori ale pădurarilor care administrau pădurea comunei, instanța de fond a dispus condamnarea apelantului la pedeapsa arătată, considerând că se face vinovat de faptele reținute prin rechizitoriu, în ciuda faptului că inculpatul a arătat în mod constant că era cu neputință ca aceste fapte să fie săvârșite de el, cu excepția celei din 21.09.2004, pe care a recunoscut-o, cu mici precizări.
Apelantul consideră această practică, de altfel foarte răspândită la nivelul instanțelor de fond, ca inacceptabilă. Astfel, în domeniul infracțiunilor silvice, inculpații sunt condamnați, de obicei, ca și în cazul de față, doar în urma declarațiilor pădurarilor, aceleași persoane care au și constatat faptele și au întocmit actele de sesizare a organelor de urmărire penală prin întocmirea proceselor-verbale de constatare a infracțiunilor silvice. Pe de altă parte, este destul de impropriu spus "audiere", de vreme ce sunt chestionați doar cu privire la aspecte de genul "Dacă își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală?", iar dacă se intră în detalii, martorii indică doar faptul că l-au surprins pe inculpat de mai multe ori în pădure sustrăgând material lemnos, fără a putea sesiza vreodată, nici măcar cu aproximație, când, unde, în ce condiții, dacă mai erau și alte persoane, ce cantitate de material lemnos sau de ce esență era acesta. (, etc).
Ori, inculpatul este cercetat și aproape invariabil, condamnat pentru săvârșirea unor fapte determinate, respectiv la 18.10.2003, 2.07.2004 și 21.09.2004, fără să aibă importanță că a fost văzut de mai multe ori în pădure. Mai mult, poate pentru acele dăți când a fost văzut în pădure, deja a fost tras la răspundere sau ele fac obiectul unor alte cercetări, fiind vorba de alte fapte decât cele deduse judecății.
De altfel, audierea lucrătorilor silvici este inadmisibilă întrucât aceștia sunt direct interesați în condamnarea unei persoane, indiferent cine este aceasta. aceasta întrucât ei au în pază, predate printr-un proces-verbal de predare-primire, parcelele pe care își desfășoară activitatea, iar pentru materialul lemnos sustras, aceștia sunt direct răspunzători, prejudiciul fiind recuperat prin reținere din salarii, cu excepția situației în care alte persoane sunt descoperite că au cauzat acest prejudiciu, condamnate și obligate la repararea lui. Ori față de această situație, declarațiile lucrătorilor silvici, pe lângă faptul că sunt irelevante, sunt impregnate și de subiectivism și nu pot fi luate în considerare la pronunțarea soluției în cauză. Tot așa se explică și numărul mare de procese-verbale nesemnate de inculpat, sau în care se menționează că acesta a fugit. În două dintre procesele-verbale nerecunoscute de inculpat nici nu se menționează că s-ar fi reținut spre confiscare materialul lemnos, tocmai pentru că acesta nici nu a fost găsit, ci aflând doar, lucrătorii silvici au întocmit procesele-verbale pe numele celor cunoscuți că și de alte dăți au sustras material lemnos.
În ce îl privește pe inculpatul-apelant, era cu neputință ca la 18.10.2003, 31.01.2004 și 2.07.2004 să se afle în pădurea proprietate a Comunei, de unde să fi sustras materialul lemnos consemnat în respectivele procese-verbale. La filele 160 și 161 din dosarul de fond sunt depuse mai multe acte medicale, inculpatul suferind de o boală gravă a prostatei, printre care și câteva emise chiar în zilele în care se susține că acesta ar fi fost în pădure.
În această situație, doar fapta din 21.09.2004, recunoscută de către inculpat, poate avea valențe penale, însă și în privința acesteia, prejudiciul calculat este mult prea mare, după cum și cel calculat pentru materialul lemnos din celelalte trei procese-verbale este de aproximativ 3-4 ori mai mare decât prejudiciul real suferit de către partea civilă.
În cauză, valoarea materialului lemnos a fost calculată potrivit prevederilor Legii nr.81/1993, Anexa 1, Cap. A, cu completările și modificările subsecvente. Ulterior, această lege a fost abrogată prin intrarea în vigoare a OUG nr. 85 din 8 noiembrie 2006 privind "Stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora" și care prevede în Anexa 1 un coeficient mult mai mic pentru calcularea valorii materialului lemnos decât cel avut în vedere la data constatării infracțiunii silvice.
Cât timp fapta constituie infracțiune, iar gravitatea ei (forma calificată) este apreciată în funcție de cu câte ori prejudiciul creat depășește "valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior" (art.97 și 98 Cod silvic), consideră că este fără putință de tăgadă că această normă este o lege penală mai favorabilă care își produce efectele și retroactiv.
Oricum, raportat la fapta (sau eventual faptele) săvârșite de inculpat, respectiv sustragerea unui număr de 4 (sau 9) arbori, pericolul social concret al acesteia este unul minor, fiind relevante circumstanțele personale ale inculpatului care este grav bolnav și are în întreținere 5 copii, iar în lipsa vreunui venit, acesta a încercat doar să asigure lemne de foc familiei sale, fără a urmări realizarea vreunui beneficiu pecuniar din aceasta. Ori, întrucât condamnarea inculpatului presupune automat revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 383 zile și alăturarea acestuia la pedeapsa la care este condamnat, considerăm că efectele aplicării unei pedepse penale ar fi vădit disproporționate raportat la fapta, concret comisă de acesta, iar aplicarea unei sancțiuni administrative ar respecta proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea dispusă împotriva sa.
Pedeapsa aplicată prin sentința penală apelată (3 ani închisoare) este excesivă și nejustificată, chiar dacă pentru individualizarea acesteia s-a avut în vedere forma continuată și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, solicitându-se să se rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit"c" Cod penal, respectiv conduita sinceră a acestuia pe toată perioada procesului penal concretizată în recunoașterea faptei din data de 21.09.2004, precum și prezența acestuia la majoritatea termenelor de judecată și drept urmare să orientați pedeapsa ce veți individualiza spre minimul special prevăzut de lege sau chiar sub acest minim.
Apelul declarat de inculpat a fost considerat nefundat de Tribunal și a fost respins, în baza disp.art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel formulate și examinând, potrivit disp.art.371 alin.2 Cod procedură penală întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a constatat că în baza materialului probator administrat, instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei dedusă judecății, a aplicat o pedeapsă legală și individualizată just, în concordanță cu gradul de pericol social al faptei comise și cu persoana inculpatului, aplicând corect și dispozițiile legale privind revocarea grațierii restului de pedeapsă, de 383 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.224/2001 a Judecătoriei Bistrița, soluționând corect și latura civilă a cauzei.
Susținerile apelantului, în sensul că declarațiile luate martorilor în faza judecății se rezumă la menținerea celor din faza de urmărire penală sunt nerelevante, în condițiile în care intervalul de timp de la data comiterii faptelor până la judecarea cauzei este mare, în această perioadă de timp s-au încheiat numeroase procese-verbale de constatare a infracțiunilor silvice de către martori, iar declarațiile date în cursul urmăririi penale descriu împrejurările comiterii infracțiunii, precum și relevă date de natură să ducă la aflarea adevărului, celelalte aspecte invocate, raportat la subiectivismul acestor martori nefiind susținute probator sau în baza vreunor dispoziții legale.
În ceea ce privește aspectul că inculpatul ar fi fost bolnav - lucru dovedit prin actele medicale depuse - analiza acestora nu duce la concluzia că ar fi fost internat în spital, că i s-ar fi recomandat repaus la pat sau că ar fi fost imobilizat la pat, iar probatoriul testimonial administrat a dovedit faptul că inculpatul a săvârșit în fapt infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, chiar bolnav fiind.
În baza disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelantul a fost obligat să plătească statului suma de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu în favoarea av..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând a se dispune achitarea sa, arătând că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
Verificând hotărâre atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art.385/9 pct.20 pr.pen. și anume intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului, motiv care se ia în considerare din oficiu întotdeauna.
Astfel, starea de fapt care a fost reținută de instanța de fond și cea de apel este corectă, fiind susținută de probatoriul administrat.
A rezultat din probele dosarului că în perioada 18.10.2003-21.09.2004 inculpatul recurent a sustras mai mulți arbori din pădurea proprietatea comunei, din locurile numite și.
Inculpatul recurent a susținut că el a comis doar fapta din data de 21.09.2004, nu și pe celelalte, întrucât la datele respective ar fi avut probleme de sănătate și n putea să meargă în pădure, anexând acte medicale -filele 12-13.
Curtea constată că actele medicale reprezintă rețete medicale și nu adeverințe care să ateste că în datele respective inculpatul ar fi fost internat în vreun spital.
Simpla prescriere a unei rețete medicale în aceeași zi cu cea în care este acuzat că ar fi sustras material lemnos nu demonstrează că inculpatul nu a fost în pădure, deoarece rețeta se putea prescrie dimineața, iar ulterior avea timp suficient pentru deplasare în pădure.
Totodată diagnosticul din rețete nu indică vreo afecțiune care să facă imposibilă deplasarea lui, fiind vorba de gonoree - rețeta din 18.10.2003, de infecție urinară cronică - rețeta din 2.07.2004 și de starea post gonoree - rețeta din 31.01.2004.
Vinovăția inculpatului a fost confirmată prin declarațiile martorilor audiați în cauză, care au învederat că l-au surprins pe inculpat sustrăgând lemne la datele mai arătate.
Recursul inculpatului este fondat, însă pentru alte motive decât cele învederate de recurent, și anume intervenirea unei legi penale mai favorabile acestuia.
Astfel, prin OUG Nr.85/2006 s-a modificat modalitatea de calcul a valorii prejudiciului cauzat prin tăierea sau sustragerea de arbori, iar prin Ordinul nr.933/2007 prețului unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit la suma de 74 lei.
De asemenea prin Legea nr.46/2008 au fost modificate limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de sustragere de arbori, pedeapsa fiind de la 6 luni la 3 ani sau amenda, în cazul în care valoarea materialului lemnos sustras este de al 5 până la 20 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Din adresa aflată la fila 21 în dosarul Tribunalului Bistrița N reiese că valoarea actuală a pagubelor, calculată conform prevederilor OUG nr.85/2006 este de 175 lei pentru prima faptă, de 316 lei pentru a doua, de 709 lei pentru a treia și de 406 lei pentru fapta din 21.09.2004.
Reiese așadar că pentru faptele din 18.10.2003 și 31.01.2004 valoarea materialului lemnos sustras nu depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, astfel că aceste fapte nu mai întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor silvice de sustragere de material lemnos.
Paguba cauzată prin faptele din 2.07.2004, respectiv 21.09.2004 depășește de 9,58 ori, respectiv de 5,48 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În prezent aceste fapte se încadrează în prevederile art.110 alin1 lit.a silvic, aceste prevederi fiind mai favorabile față de cele cuprinse în Legea nr.26/1996, care prevede pedeapsa de la 1 la 5 ani sau amenda.
Instanța nu poate reține în sarcina inculpatului o infracțiune continuată constând din 4 acte de sustragere, cum a solicitat Parchetul în ședința publică din 9.06.2008, câtă vreme primele două acte nu mai întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
Pentru a fi în prezența infracțiunii continuate este necesar, astfel cum prevede art.41 alin.2 pen. ca fiecare act material în parte să prezinte conținutul unei infracțiuni.
De asemenea instanța nu poate reține în sarcina inculpatului pentru cele două acte materiale de sustragere din datele de 18.10.2003 și 31.01.2004 infracțiunea prev.de art.110 lit.b din Legea nr.46/2008, respectiv sustragere de material lemnos de cel puțin două ori în decurs de un an, dacă valoarea cumulată a materialului lemnos depășește de 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în concurs cu infracțiunea prev.de art.110 lit.a din Legea 46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2 pen.
Aceasta deoarece inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune în formă continuată, iar a schimba încadrarea juridică în mai multe infracțiuni aflate în concurs înseamnă a crea inculpatului o situație mai grea în propria lui cale de atac, fapt interzis de dispozițiile art.385/8 pr.pen.
Ca urmare, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. curtea va admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.25 din data de 4.03.2008 Tribunalului Bistrița -N, pe care o va casa parțial împreună cu sentința penală nr.1342 din data de 26.10.2007 a Judecătoriei Bistrița, cu privire la soluția dată laturii penale și cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, având în vedere intervenirea unei legi penale mai favorabile.
Rejudecând cauza, în limitele de mai, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.37 lit.a pen. 4 acte materiale în infracțiunea prev.de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. art.37 lit.a pen. și art.13 pen. 2 acte materiale, din datele de 2.07.2004 și 21.09.2004, va condamna pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5.04.1970 în com. domiciliat în com. sat de, nr.464, jud.B- la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
Curtea va menține revocarea beneficiului grațierii pentru restul de 383 zile de închisoare din pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/2001 a Judecătoriei Bistrița, rest care urmează a fi executat cumulat cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, pedeapsa totală fiind de 2 ani și 18 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.
În prezent prejudiciul pentru actele de sustragere din datele de 2.07.2004 și 21.09.2004 este în sumă de 709 lei, respectiv 406 lei, în total 1.115 lei, sume care nu includ TVA.
Ca urmare, în baza art.14, 346.pr.pen. art.998 civ. curtea urmează a-l obliga pe inculpat să plătească părții civile Primăria Comunei suma de 1.115 lei cu titlu de despăgubiri.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com. sat de, nr.464, județul B-N împotriva deciziei penale nr.25 din data de 4.03.2008 Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează parțial împreună cu sentința penală nr.1342 din data de 26.10.2007 a Judecătoriei Bistrița, cu privire soluția dată laturii penale și cuantumul despăgubirilor acordate părții civile, având în vedere intervenirea unei legi penale mai favorabile.
Rejudecând cauza, în limitele de mai, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art.98 alin.3 din Legea nr.26/1996, cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.37 lit.a pen. 4 acte materiale în infracțiunea prev.de art.110 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. art.37 lit.a pen. și art.13 pen. 2 acte materiale, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5.04.1970 în com. domiciliat în com. sat de, nr.464, județul B-N la o pedeapsă de:
-1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
Menține revocarea beneficiului grațierii pentru restul de 383 zile de închisoare din pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.224/2001 a Judecătoriei Bistrița, rest care urmează a fi executat cumulat cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, pedeapsa totală fiind de2 ani și 18 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.
În baza art.14, 346.pr.pen. art.998 civ.obligă pe inculpat să plătească părții civile Primăria Comunei suma de 1.115 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, av., sumă ce se va avansa din.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.//
26.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Livia Mango Luminița
