Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.378/R/2008
Ședința publică din 9 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Livia Mango Luminița
JUDECĂTORI: - -
-
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr.96 din data de 22.02.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului și a făptuitorilor, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, casarea în întregime a hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât art. 2781alin.8 lit. Cod pr.pen. instituie obligația instanței ca în situația admiterii plângerii în varianta reglementată de acest text de lege și trimite cauza la Parchet pentru începerea urmăririi penale, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului și să indice toate faptele și împrejurările ce urmează a fi contestate și prin care anume mijloace de probe, ori instanța de fond a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor fără să indice ce fapte și împrejurări trebuie stabilite.
CURTEA
Prin sentința penală nr.96 din data de 22.02.2008 a Tribunalului Maramureșa fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției atacate și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru continuarea cercetărilor penale sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal referitor la intimații făptuitori.
În raport de soluția adoptată, în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr- la data de 26.11.2007, persoana vătămată a solicitat desființarea rezoluției din 3.10.2007 emisă în dosarul nr. 225/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș confirmată prin rezoluția din 5.11.2007 a prim procurorului aceluiași parchet.
S-a motivat că sunt probe de vinovăție referitor la intimații făptuitori, și și că se impunea începerea urmăririi penale pentru infracțiunile reclamate.
Examinând plângerea formulată prin prisma criticilor invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 225/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșs -a stabilit că persoana vătămată, împreună cu soția sa și, în seara de 6 mai 2007 au fost la Poliția orașului B Sprie, deoarece ultimul a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce se deplasa cu un autoturism pe drumul public în localitatea de.
S-a considerat că persoana vătămată era în stare de ebrietate și că a încercat împreună cu soția sa să intre în sediul poliției, cu toate că nu i s-a permis pe considerentul că nu are calitate și interes pentru a lua legătura cu organele de poliție, iar în final s-a manifestat necorespunzător deoarece și-a făcut necesitățile fiziologice la intrare în sediul instituției și a manifestat agresivitate față de intimatul făptuitor, fapt ce a determinat intervenția și a făptuitorului pentru a fi imobilizat, după care la solicitarea soției petentului la sediul unității de poliție s-a prezentat un echipaj al Ambulanței BMc are l-a transportat pe petent la Spitalul Orășenesc B Sprie.
Deși s-a reținut din cuprinsul actului medico-Iegal că petentul a suferit leziuni pe corp, care au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale și care pot data din 6 mai 2007, s-a considerat că după modul de comportament al acestuia și declarațiile martorilor, asemenea leziuni s-au produs în momentul în care acesta era agitat și cu ocazia luării măsurii imobilizării, astfel că leziunile nu au fost produse cu intenție de către intimații făptuitori, care au acționat pentru a restabili ordinea în incinta unității de politie.
Față de situația expusă, s-a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal și în raport de prevederile art. 10 lit. a și d Cod procedură penală s-a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale referitor printre alții la numiții, și, care a fost menținută prin rezoluția din 5 noiembrie 2007 prim procurorului emisă în dosarul nr. - al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Din cuprinsul certificatului medico-Iegal nr. 350 din 8 mai 2007 emis de Spitalul Județean de Urgență "Dr. " BMf ila 5 din dosarul nr. 225/P/2007, rezultă că la examenul obiectiv medico legal din 8 mai 2007 petentul a prezentat plagă cu crustă roșietică maronie frontal stânga, plagă acoperită cu secreție albicioasă pe fața vestibulară a buzei superioare, plagă cu detașare dermo epidermică acoperită cu secreție gălbuie pe fața medială a radiocarpului drept, trei plăgi liniare acoperite cu secreție roșietică negricioasă pe marginea lateral a radiocarpului drept, placard excoriat format din excoriații liniare și punctiforme acoperite cu crustă roșietică pe fața externă a coapsei stângi pe toată lungimea ei, echimoză violacee pe iliacă antero superioară, plăgi cu detașare dermo epidermică acoperite cu crustă roșietică pe genunchiul stâng și pe fața medială a genunchiului drept și echimoză palid violacee pe subscapuilar stâng și lombar stâng.
Prin actul medico-legal s-a concluzionat că petentul a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cădere și târâre, care pot data din 6 mai 2007 și necesitând 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Deoarece persoana vătămată a susținut că a fost victima unor violențe comise în împrejurările reclamate și față de conținutul actului medico-legal care atestă existența unor leziuni produse prin lovire cu corp dur, cădere și târâre, rezultă că ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 3.10.2007 a fost dată de procuror, fără a fi efectuată o cercetare prealabilă judiciară în vederea stabilirii adevărului în cauza de față.
Deoarece prin art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se prevede că "Nimeni nu poate fi supus nici torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante" se constată că nu s-a efectuat o cercetare efectivă de către organul de cercetare penală.
Potrivit art. 202 Cod procedură penală, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru Iămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.
Pe de altă parte, așa cum în executarea supravegherii activității de cercetare penală, procurorul constată că nu sunt întrunite condițiile din alin. 4 al. art. 228 Cod procedură penală și restituie actele organului de cercetare penală pentru a fi completate (art. 228 alin. 5 Cod procedură penală), tot astfel procedează și instanța de judecată când constată că rezoluția procurorului și actele premergătoare efectuate de acesta nu permit luarea unei hotărâri judecătorești, care trebuie să fie motivată în fapt și în drept.
Din cuprinsul rezoluției atacate nu rezultă elemente de fapt și de drept în raport de care să se poată aprecia legalitatea soluției adoptate.
Astfel, trebuia stabilit dacă intimații făptuitori au fost de serviciu la momentul incidentului, care erau atribuțiile lor de serviciu, dacă persoana vătămată a fost audiată în vreo calitate la organul de poliție, care a fost starea de fapt cu prilejul incidentelor din interior și respectiv din fața sediului unității de poliție, trebuia efectuată o confruntare între martorii care relatează anumite împrejurări și persoanele reclamate care fac referire la aspecte contrare celor arătate de martori și se impunea completarea raportului de expertiză medico-legală care să stabilească dacă cu prilejul unei acțiuni de imobilizare a persoanei vătămate se puteau produce toate leziunile menționate în cuprinsul actului medico-Iegal.
Deoarece în mod expres potrivit art. 228 alin. 5 Cod procedură penală este recunoscut procurorului dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală organului abilitat prin lege să le efectueze, fără a fi nevoie de o prevedere specială, instanța de judecată poate cenzura în același mod actele premergătoare efectuate de procuror în calitate de organ de cercetare penală.
Plângerea formulată în temeiul art. 2781Cod procedură penală are natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale în integritatea ei și care nu limitează cenzura instanței doar asupra unor anumite soluții adoptate de procuror, evitându-se astfel controlul judiciar asupra celor date în baza unor incomplete acte de cercetare penală.
Față de cele arătate, s-a constatat că rezoluția atacată confirmată prin rezoluția prim-procurorului aceluiași parchet nu este temeinică și legală, astfel că a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată împotriva acesteia și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru continuarea cercetărilor penale sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal referitor la intimații făptuitori.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să fie respinsă plângerea formulată de petentul intimat.
În motivare se arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece obligațiile stabilite de instanță au fost deja îndeplinite sau nu sunt necesare.
Atribuțiile de serviciu ale făptuitorilor polițiști sunt prevăzute de lege și nu trebuie probate. Nu prezintă relevanță dacă făptuitorii erau sau nu de serviciu, deoarece legea nr.218/2002 prevede în art.37,39 și 40 că polițistul este obligat să intervină și să ia măsurile necesare împotriva celor care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea persoanelor, a organelor de ordine, putând interveni chiar în forță.
Petentul, prin intervențiile sale și comportamentul avut a comis infracțiunea de ultraj, prev.de art.239 alin.2 pen. și a încălcat regulile de morală, de ordine și conviețuire socială, motiv pentru care prin ordonanța din 6.12.2007, dată în dosarul nr.1534/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Marea fost sancționat administrativ cu amenda în sumă de 300 lei, pe care a și achitat-
Petentul s-a prezentat din proprie inițiativă la poliție dar nu a fost audiat, întrucât ca urmare a coliziunii nu au rezultat victime, organele de poliție fiind obligate să întocmească doar proces verbal de constatare contravenție.
Instanța nu a precizat care sunt persoanele care trebuie confruntate, care sunt aspectele contradictorii ce trebuie lămurite și nici obiectul confruntării.
Consideră că nu este necesară completarea raportului de expertiză medico-legal, fiind acceptat faptul că leziunile petentului s-au produs în cadrul acțiunii de imobilizare a acestuia, întrucât era agresiv și a exercitat violențe asupra polițiștilor.
Infracțiunea de purtare abuzivă se comite cu intenție directă sau indirectă, element care nu a rezultat în cauză, intervenția polițiștilor fiind și legitimă și necesară.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 6 mai 2007 în jurul orei 21,10 pe raza localității de, autoturismul marca cu nr.-, condus de numitul a fost lovit în spate de autoturismul cu nr.-, condus de numitul, rezultând avarierea ușoară a celor două autoturisme.
În autoturismul condus de se afla și petentul și soția sa, precum și și.
Cu toate că petentul nu a fost invitat la sediul poliției, din impactul celor două autoturisme nerezultând victime, acesta s-a prezentat la sediul poliției împreună cu soția sa.
Petentului nu i s-a permis accesul în sediu, deoarece nu avea nicio calitate, nefiind autorul accidentului și în fața acestui refuz a devenit agresiv verbal, fiind scos în afara sediului în mod forțat de agenții de poliție care erau de serviciu. Petentul și-a făcut necesitățile fiziologice pe scările de acces, iar la cererea agentului de poliție de a părăsi incinta petentul l-a lovit pe acesta cu palma peste urechea dreaptă, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Agentul împreună cu agentul l-au imobilizat pe petent, l-au introdus forțat în sediul poliției și l-au încătușat, iar după circa 15 minute petentul s-a calmat.
În urma acțiunilor de scoatere forțată din sediul poliției, apoi de introducere forțată în sediu și de încătușare, la care petentul a opus rezistență, acestuia i s-au cauzat leziuni vindecabile în 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Martorul, asistent medical sosit cu ambulanța la poliție, a confirmat că petentul era dezbrăcat de la brâu în jos întrucât conform celor aflate la fața locului își făcuse nevoile fiziologice pe el și și-a murdărit îmbrăcămintea.
În cauză au fost audiați mai mulți martori, au fost depuse declarațiile șoferilor implicați în accidentul rutier, procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, astfel că cercetarea efectuată este efectivă și completă.
Nu s-a arătat în cursul cercetărilor penale de către petent că ar ai fi și alte probe de administrat.
Martorii și, care se aflau în mașina lui, ultima fiind și soția petentului, sunt singurii care au declarat că petentul ar fi fost agresat de polițiști
În schimb ceilalți martori audiați au arătat că nu au văzut ca petentul să fie lovit de polițiști, martorii și arătând că polițistul i-a cerut petentului pe un ton civilizat să părăsească sediul poliției și că petentul a fost cel care l-a agresat pe polițist.
Declarațiile martorilor și sunt apreciate de instanța de recurs ca fiind subiective, aceștia fiind interesați în cauză, primul fiind în relații de prietenie cu familia petentului - se afla în mașină împreună cu petentul și ceilalți membri ai familiei lui, iar cea de-a doua martoră este soția petentului.
În schimb despre martorii nu s-a demonstrat că ar avea vreun interes în cauză ori că ar fi rude cu vreuna din părți, astfel că declarațiile lor sunt apreciate ca reflectând adevărul.
CEDO a statuat în hotărârile pronunțate - a se vedea cauza Pantea împotriva României și cauza Barbu împotriva României - că aspectul material al dreptului protejat de articolului 3 din Convenție poartă asupra două probleme distincte, deși interdependente: prima se referă la realitatea și gravitatea tratamentelor la care reclamantul pretinde a fi fost supus, cea de-a doua privește măsura în care acestea pot fi imputate autorităților.
În ceea ce privește pretinsa agresare a petentului și gravitatea acesteia curtea reține că leziunile descrise în certificatul medico-legal confirmă agresiunea, gravitatea acesteia fiind redusă, leziunile necesitând 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Atunci când un individ este privat de libertate sau, în general, intră în contact cu agenții forțelor de ordine, utilizarea forței fizice asupra sa aduce atingere demnității umane și constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat de art. 3 din Convenție dar numai atunci când aceasta nu este determinată de comportamentul acestuia.
Curtea notează faptul că petentul a suferit lovituri cu ocazia încercării de îndepărtate a lui din sediul poliției, unde s-a prezentat fără a fi solicitat de organele statului, și unde a avut un comportament agresiv.
Petentul, prin intervențiile sale și comportamentul avut a comis infracțiunea de ultraj, prev.de art.239 alin.2 pen. și a încălcat regulile de morală, de ordine și conviețuire socială, motiv pentru care prin ordonanța din 6.12.2007, dată în dosarul nr.1534/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Marea fost sancționat administrativ cu amenda în sumă de 300 lei, pe care a și achitat-
Polițiștii nu au fost primii care să îl agreseze pe petent, ci recursul la forță a fost determinat de comportamentul petentului, care subliniem, nu a fost invitat la sediul poliției, s-a prezentat benevol acolo și a avut un comportament agresiv față de polițiști și sfidător la adresa bunelor moravuri, făcându-și nevoile pe el.
Ca urmare, constatând că în cauză s-a derulat o anchetă efectivă, care a lămurit pricina sub toate aspectele, curtea urmează ca în baza art.385/15 pct.2lit.d pr.pen. să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva sentinței penale nr.96 din 22 februarie 2008 Tribunalului Maramureș, sentință pe care o va casa în întregime.
Rejudecând cauza va respinge în baza art.278/1 alin.8 lit.a pr.pen. plângerea formulată de petentul domiciliat în B Sprie,-, jud.M, împotriva rezoluției nr.225/P/2007 din 3 octombrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș confirmată prin nr.945/II/2/2007 din 5 noiembrie 2007 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat petentul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare de la instanța de fond.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, împotriva sentinței penale nr.96 din 22 februarie 2008 Tribunalului Maramureș, sentință care se casează în întregime.
Rejudecând, respinge plângerea formulată de petentul domiciliat în B Sprie,-, jud.M, împotriva rezoluției nr.225/P/2007 din 3 octombrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș confirmată prin nr.945/II/2/2007 din 5 noiembrie 2007 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Obligă petentul să plătească 200 lei cheltuieli judiciare de la instanța de fond.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
19.06.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Livia Mango Luminița
