Infractiuni silvice Spete. Decizia 429/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.429
Ședința publică din data de 12 mai 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 18 martie 1977, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr.39/04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.206/28.09.2007 pronunțată de Judecătoria, sentință prin care în baza art.98 alin.1, 3 și 4 din codul silvic a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c din codul penal.
În baza art.14 p rap. la art.346 p s-a admis cererea părții civile și s-a dispus restituirea către aceasta a materialului lemnos sustras de inculpat și rămas în custodia Poliției.
S-a luat act că direcția silvică D nu s-a constituit parte civilă
în baza art.348 cod pr.penală s-a dispus restituirea materialului lemnos sustras de inculpat și rămas în custodia numiților G și către Ocolul silvic, din cadrul Direcției silvice D și a fost obligat inculpatul să restituie suma de 260 lei numitei reprezentând c/val. materialului lemnos achitat de acesta.
În baza art.118 lit.b cod penal s-a dispus confiscarea atelajului hipo folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal, asistat de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimații părți vătămate și Direcția Silvică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar motivele de recurs formulate în scris, adeverința nr.2153/09.05.2008 emisă de Primăria, potrivit căreia inculpatul nu deține în proprietate animale și la motivele de recurs. Declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat susține că soluția pronunțată este greșită sub trei aspecte, atât din punct de vedere al modului în care s-a soluționat latura penală, al laturii civile și în legătură cu confiscarea ce s-a dispus în cauză.
Referitor la latura penală, consideră că instanțele nu și-au exercitat rolul activ, nici la fond și nici în apel, încălcând prevederile art.4 p, întrucât deși s-a solicitat audierea unor martori care fuseseră deja ascultați în faza de urmărire penală, aceștia nu au mai fost audiați în fața instanței. Este adevărat că apărătorul inculpatului din acel moment a declarat că înțelege să renunțe la audierea acelor martori care fuseseră deja ascultați la urmărirea penală, dar nu este mai puțin adevărat că deși legea îngăduie o asemenea soluție, instanța nu este obligată să țină cont de ea, cu atât mai mult cu cât în speță era vorba de o poziție a inculpatului care trebuia verificată, întrucât acesta a declarat constant că nu a săvârșit faptele pentru care a fost dedus judecății.
În speță este vorba despre 2 infracțiuni de sustragere de masă lemnoasă săvârșite la 19/20.10.2005 și 18.03.2006.
Cu privire la prima faptă a susținut inculpatul că a cumpărat lemnul de la o altă persoană și că, la rândul său, l-a vândut unei alte persoane, iar în legătură cu cea de a doua faptă a precizat că le-a găsit tăiate lângă pădure, le-a preluat în această stare și că intenționa să le predea organelor de poliție.
În legătură cu prima faptă, această afirmație a inculpatului: că a cumpărat lemnele de la o altă persoană, este confirmată direct și indirect atât de persoane care au declarat în faza de urmărire penală (, și ) că se aflau în curtea inculpatului când acesta a primit o persoană care i-a vândut o căruță cu lemne, pe care la rândul lui le-a vândut, care declară că l-a descărcarea acestora a fost ajutată de alți doi bărbați, respectiv 2 dintre cei 3 martori la care a făcut referire.
Cu privire la fapta din 18.03.2006, inculpatul a declarat că le-a găsit abandonate și că le-a încărcat în căruță pentru a le duce la poliție. Nu există la dosar acte din care să rezulte că el a fost surprins pe drum, fie de organele silvice, fie de cele de poliție, cu căruța cu lemne, după cum nu s-a putut stabili o legătură între lemnele încărcate în căruță și lemnoase din pădure, fiindcă dacă în căruță s-au găsit mai multe lemne, în pădure s-au găsit doar 2-3 cioate, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat în cauză, ceea ce înseamnă că lemnele nu fuseseră tăiate atunci de el, așa cum s-a pretins și cum s-a susținut prin actul de acuzare.
Astfel, era necesar ca instanța să stăruiască în audierea martorilor de la fond și eventual să dispună suplimentarea probatoriilor testimoniale, mai ales că inculpatul a indicat numele mai multor persoane care aveau cunoștință de faptele pentru care a fost dedus judecății.
Cât privește latura civilă a cauzei, consideră că ambele instanțe au greșit. Infracțiunile silvice au drept caracteristică stabilirea c/val metrului cub de masă lemnoasă sustrasă, pentru că în funcție de prețul mediu al metrului cub de masă lemnoasă, se poate stabili răspunderea penală. Dar, în speță, nu s-a stabilit exact cât s-a sustras. Pentru fapta din 19/20.10.2005, există la fila 54 dosar p, o precizare în legătură cu cantitatea de 1,818 mc masă lemnoasă, iar la fila 61, o altă precizare cu privire la cantitatea de 2,918 mc, deci cu 1 mc. în plus. Tot referitor la prima faptă, s-a indicat un preț care, la vremea când s-a făcut adresa era de 23 lei/ și s-a indicat prejudiciul total care a inclus și A, cu toate că lemnul a fost recuperat de Ocolul Silvic.
Pentru fapta din 18.03.2006, organele de poliție au efectuat două adrese cu numărul 3028 solicitându-se relații de la Ocolul Silvic, în legătură cu 5 arbori tăiați, iar în cealaltă s-au solicitat relații referitor la c/val. a 15 arbori. Ocoul Silvic în răspunsul dat face referire doar la numărul adresei, fără a preciza din ce dată.
În plus la fila 16 dosar p se indică o cantitate de 1,270 c, la fila 15 - 1,320 c și la fila 13 - 1,910 mc și un preț al metrului cub de masă lemnoasă care la data de 1 nov.2006 era de 69 lei/c care se adaugă și 46,10% la c/val. prejudiciului.
Din adresele făcute de Ocolul Silvic rezultă că s-a indicat prețul metrului cub de masă lemnoasă mediu la data la care s-a răspuns solicitării organelor de poliție, respectiv 17 mai 2006 și 11 nov.2006 însă niciodată nu s-a făcut referire la prețul pe care masa lemnoasă îl avea la data săvârșirii faptei.
Apreciază că în mod greșit a fost soluționată cauza și sub aspectul măsurii care s-a dispus, respectiv confiscarea atelajului hipo - căruță și 2 cai, pentru că acestea aparțineau tatălui inculpatului. Nu există nici un fel de probe care să dovedească faptul că tatăl inculpatului ar fi avut cunoștință de ce făcea fiul lui cu atelajul hipo sau că ar fi fost în vreun fel implicat în săvârșirea pretinsei infracțiuni.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei, urmând a se dispune audierea martorilor din acte pe care inculpatul recurent i-a indicat. În latură civilă să se solicite relații de la Ocolul Silvic cu privire la prețul mediu al metrului cub de masă lemnoasă la data la care s-au săvârșit faptele, ce cantitate de masă lemnoasă s-a preluat, iar în legătură cu acest aspect să se indice prejudiciul fără TVA.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.206/28.09.2007 pronunțată de Judecătoria și a deciziei penale nr. 39/04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, deoarece apreciază că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, pronunțate pe baza probatoriilor administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești, rezultând vinovăția inculpatului, în sensul că a săvârșit două infracțiuni silvice, prev. de art.98 alin.1,3 și 4 din codul silvic, constând în aceea că în noaptea de 19/20 oct.2005 a sustras 2,59 masă lemnoasă, din pădurea aparținând Ocolului Silvic, reprezentând un prejudiciu de 1821 lei, iar la data de 18.03.2006, de pe terenul cu vegetație forestieră din pădurea proprietate a părții vătămate a sustras 5 arbori, în valoare de 385 lei.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv sesizarea ocolului silvic, procesul verbal de cercetare a locului faptei, de constatare a numărului de cioate rămase pe teren, de identificare a acestora și a celor aflate la martora care a cumpărat materialul lemnos de la inculpat, confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două fapte deduse judecății.
Apreciază că nu se impune completarea probatoriilor întrucât la instanța de fond chiar apărătorul inculpatului a renunțat la audierea martorilor propuși și care au fost audiați în cursul urmăririi penale, iar în ceea ce privește prejudiciile, acestea au fost reținute fără calcularea TVA în cadrul prejudiciului de 1821 lei pentru Ocolul Silvic iar referitor la partea vătămată este adevărat că s-a reținut și TVA, prejudiciul fiind de 376, 34 lei, în loc de 385,83. De asemenea, din probele administrate la urmărirea penală s-a stabilit că atelajul folosit la săvârșirea infracțiunii aparținea inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele de fond.
Recurentul inculpat personal având ultimul cuvânt, se consideră nevinovat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.206/28.09.2007 pronunțată de Judecătoria, în baza disp.art.98 alin.1 din codul silvic a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.03.1977 în comuna, județul D, cu același domiciliu, studii 8 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, CNP -, cu antecedente penale, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza disp.art.98 alin.1,3 și 4 cod silvic a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza disp.art.34 cod penal și art.36 cod penal s-au contopit cele două pedepse, cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr.114/2006 a Tribunalului Dâmbovița, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea și anume3 ani și 6 luni închisoare.
În baza disp.art.71 cod penal, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c cod penal.
A fost admisă, în temeiul art.14 cod pr.penală rap. la art.346 cod pr.penală, cererea părții civile, dispunându-se restituirea către aceasta a materialului lemnos sustras de inculpat și rămas în custodia Poliției.
În baza art.348 cod pr.penală s-a dispus restituirea materialului lemnos sustras de inculpat și rămas în custodia numiților G și către Ocolul Silvic din cadrul Direcției Silvice D, fiind obligat inculpatul să restituie suma de 260 lei numitei reprezentând contravaloarea materialului lemnos achitată de aceasta.
În baza disp.art.118 lit.b cod penal s-a dispus confiscarea atelajului hipo folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de sustragere de material lemnos aflat în administrarea Direcției Silvice D - Ocolul Silvic, în timpul nopții, valoarea materialului lemnos de 1.821 lei depășind de peste 50 de ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, faptă prevăzută de art.98 alin.1,3 și 4 din Legea nr.26/1996, precum și a infracțiunii de sustragere de material lemnos din pădurea părții vătămate în valoare de 385 lei, care depășește de 5 ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fiind incidente dispozițiile art.98 alin.1 din codul silvic.
La individualizarea pedepselor, Judecătoria a avut în vedere gravitatea medie a faptelor, aspectul că au fost săvârșite în concurs real și conduita nesinceră a inculpatul, aspectul că este cunoscut cu antecedente penale, din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul judecătoriei reieșind că cele două fapte au fost săvârșite în concurs real și cu infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 - 209 alin.2 lit.a cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin decizia penală nr.114/21.03.2006 a Tribunalului Dâmbovița.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că Direcția Silvică D nu s-a constituit parte civilă, însă, în temeiul art.348 cod pr.penală s-a dispus restituirea materialului lemnos sustras de inculpat și rămas în custodia numiților G și, iar cu privire la partea vătămată, de asemenea, s-a dispus restituirea materialului lemnos lăsat în custodia Postului de Poliție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul precizând că nu recunoaște săvârșirea faptelor, solicitând a se înlătura măsura confiscării atelajului deoarece acesta aparține tatălui său.
Prin decizia penală nr.39/4 martie 2008 Tribunalul Prahova respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu motivarea că din declarațiile martorilor, -, și, rezultă că acesta a săvârșit cele două fapte, fiind văzut de unii dintre martorii audiați, probe coroborate cu procesele verbale de cercetare la fața locului, procesul verbal de identificare a materialului lemnos la locuința numitei, raportul de constatare tehnico-științifică nr.39910/17 aprilie 2006 precum și planșele foto existente la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește confiscarea atelajului condus de inculpat și folosit la săvârșirea faptelor, tribunalul a apreciat că inculpatul nu și-a dovedit afirmațiile,invocându-se adresa nr.3855/18.09.2007 a Primăriei comunei .
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, susținând că soluția pronunțată este greșită atât în latura penală, cât și în latura civilă, dar și în legătură cu confiscarea ce s-a dispus în cauză.
Cu privire la latura penală, consideră inculpatul că instanțele nu și-au exercitat rolul activ, încălcând prevederile art.4 p, întrucât deși a solicitat audierea unor martori care fuseseră ascultați doar în faza de urmărire penală, cererea i-a fost respinsă. În opinia inculpatului era necesar ca instanțele să stăruie în audierea martorilor de la fond și eventual să dispună suplimentarea probelor testimoniale.
În latură civilă, consideră că ambele instanțe au greșit întrucât nu s-au făcut probe certe care să stabilească cantitatea de lemne sustrasă și implicit c/val acesteia.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita soluționarea cauzei sub aspectul măsurii de confiscarea atelajului hipo, ce aparținea tatălui său, astfel încât nu se puteau aplica în cauză disp. art.118 lit.b, cod penal.
Examinând ambele hotărâri, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectul cazurilor de casare consacrate de disp. art.385/9 pct.2 și 3 p, Curtea constată recursul fondat, în sensul celor ce se vor menționa în continuare:
Probele testimoniale, constatările organelor silvice și de poliție, precum și declarațiile părții vătămate au condus în mod corect instanțele anterioare la concluzia vinovăției inculpatului pentru ambele infracțiuni.
Hotărârile supuse controlului judiciar, au făcutample referiri la depozițiile martorilor, -, și, persoane care în diferite etape ale comiterii celor 2 infracțiuni au luat la cunoștință, unele chiar în mod direct (pădurarul - și inginerul silvic ) despre activitatea infracțională a inculpatului, surprins cu lemnele sustrase, de organele de poliție din, în timp ce le transporta cu căruța.
În mod corect instanțele anterioare au înlăturat apărările inculpatului, care a susținut că lemnele sustrase în noaptea de 19/20.2005 fuseseră cumpărate, invocând și numele unor martori care au asistat la momentul achiziționării și la încărcarea - descărcarea lor, respectiv, și.
Astfel martora căreia inculpatul i-a vândut primele lemne sustrase a relatat pe parcursul cercetărilor că inculpatul a venit în noaptea de 19/20.22005 la domiciliul său, în jurul orelor 4,30 - 5,00, cu material lemnos pe care i-a cerut 2.600.000 ROL, singur, fără a fi însoțit de vreo persoană care să-l fi ajutat la descărcat.
De altfel, organele de poliție au ajuns la domiciliul martorei cumpărătoare datorită urmelor lăsate de atelajul hipo, aceasta oferind detalii organelor de poliție cu privire la lemnele "cumpărate" de la inculpat.
În ceea ce privește, învinuirea inculpatului pentru fapta din 18.03.2006 aceasta a avut la bază declarațiile martorilor care l-au surprins pe inculpat, ieșind cu căruța plină cu lemne din pădure, (inginerul silvic și pădurarul) ocazie cu care acesta a relatat că a găsit lemnele la marginea pădurii și le-a încărcat în căruță cu ajutorul martorilor și, cu scopul de a le duce la poliție, pentru a le preda.
În această a doua situație, singurul care confirmă declarațiile inculpatului este martorul, cumnatul acestuia (fila 330 dosar ), celălalt martor (declarație fila 58 dosar ) negând însă vehement că l-ar fi ajutat pe inculpat să încarce vreo căruță cu lemne.
În opinia Curții, instanțele anterioare au pronunțat o hotărâre legală și temeinică în privința existenței vinovăției inculpatului pentru ambele fapte deduse judecății.
Curtea apreciază însă greșită măsura confiscării atelajului hipo, folosit de inculpat pentru transportarea lemnelor sustrase.
Potrivit art.118 lit.b penal, "sunt suspuse confiscării speciale, lucrurile care au servit sau care au fost deținute să servească la săvârșirea unei infracțiuni dacă sunt ale infractorului."
Atât doctrina cât și practica judiciară au statuat în mod constant că aplicarea art.118 lit.b penal, intervine doar atunci când este vorba de lucruri modificate sau confecționate special pentru a servi la comiterea infracțiunii, (ceea ce în speță nu există) sau atunci când complexitatea activității infracționale, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv conduce la concluzia că bunul respectiv era folosit în mod obișnuit pentru sustragerea de lemne.
Or, în cauză este vorba doar de 2 fapte, prima săvârșită la 19/20.2005 iar cea de-a 2-a la 18.03.2006, succesiune ce nu poate conduce la concluzia că atelajul hipo era exclusiv folosit pentru comiterea de furturi, astfel încât să se poată aprecia că lăsarea lui în posesia inculpatului ar putea provoca un pericol pentru societate sau pentru ordinea publică.
În opinia Curții și în privința individualizării judiciare a pedepsei inculpatului se impune casarea hotărârilor anterioare.
Ținând cont de criteriile prev. de art.72 c,p și finalitatea urmărită prin aplicarea pedepselor, curtea consideră că, raportat la pericolul concret al faptelor, urmările acestora, persoana inculpatului, situația sa familială și gradul redus de instrucție, pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, cu efectul reducerii pedepselor aplicate, sub limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Din aceleași considerente, Curtea va aplica în favoarea inculpatului și dispozițiile art.81 și urm penal, apreciind că în ceea ce-l privește, scopul preventiv educativ poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei.
Ca efect al celor dispuse, conform art.71 alin.5 penal se va dispune și suspendarea pedepselor accesorii aplicate.
În consecință, constatând recursul inculpatului fondat,în sensul celor menționate anterior, Curtea îl va admite și potrivit art.385/15 pct.2 lit."d" p va casa în parte, în latură penală ambele hotărâri în sensul că, după descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente ca reține în favoarea inculpatului disp. art.74 - 76 penal, reducând pedeapsa inculpatului la 6 luni închisoare pentru art.92 alin.1 din Legea 26/1996 și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.98 alin.1,3 și 4 din Legea 26/1996 dispunându-se ca după recontopire inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare.
Conform art.81 penal, se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încerc are de 4 ani stabilit conform art.82 p, atrăgând atenția inculpatului asupra art.83 penal.
În baza art.71 alin.5 penal, se va dispune și suspendarea pedepselor accesorii aplicate.
Totodată, potrivit considerentelor expuse, se va înlătura măsura confiscării atelajului hipo.
Celelalte dispozițiile fiind legale și temeinicie se vor menține.
Văzând și disp. art.192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatului, fiul lui și, născut la 18 martie 1977, domiciliat în comuna, județul D, casează în parte ambele hotărâri (sentința penală nr.206/28.09.2007 pronunțată de Judecătoria și decizia penală nr.39/04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ), în sensul că după descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente, reține la încadrarea juridică pentru fiecare faptă, disp. Art.74 și 76 cod penal și reduce pedepsele aplicate acestuia după cum urmează: 6 luni pentru infracțiunea prev. de art.98 alin.1 din Legea 26/1996 și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.98 alin.1, 3 și 4 din Legea 26/1996.
În baza art.33 și 34 lit.b cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.81 cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilită în conformitate cu art.82 cod penal.
În baza art.359 p atrage atenția inculpatului asupra art.83
În baza art.71 alin.5 suspendă pedepsele accesorii aplicate.
Înlătură măsura confiscării atelajului hipo.
Menține restul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
ȘA/
2 ex./17.06.2008
f-
Judecătoria
-
a-
Tribunalul Dâmbovița
; -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
