Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR.430
Ședința publică din data de 12 mai 2008,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații A, fiul lui și, născut la data de 04 noiembrie 1980, fiul lui și a, născut la 8 sept.1986, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 06 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza art.300/2 cod proc.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpaților, iar în baza art.160/b cod proc.penală s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat A în stare de arest, asistat de avocat din cadrul Baroului P, recurentul inculpat în stare de arest preventiv, asistat din oficiu de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.3344/2008
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat A declară că nu are alte cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act de susținerile părților, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat A solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 06 mai 2008.
Critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că inculpatul este arestat din luna februarie 2006, împlinindu-se 15 luni de la arestare.
Legiuitorul statuează, potrivit art.303 p, că la acest moment se poate discuta doar măsura art.300/2 rap. la art.160/b cod pr.penală. După cum se știe dosarul se află la Curteea constituțională, unde a fost înaintat pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate, și nici până în prezent nu a fost stabilit un termen de judecată.
Apreciază că, potrivit art.300/2 rap. la art.160/2 teza finală instanța în mod greșit a menținut starea de arest pe considerentele existenței în continuare a temeiurilor ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
La acest moment, temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, efectuându-se în cea mai mare parte actele ce urmau să se administreze de instanță în cadrul procesului. Întreg dosarul, de fapt probatoriile administrate se bazează pe declarațiile date de coinculpatul și unii din membrii familiei acestuia.
Dacă la momentul arestării, măsura privării de libertate s-ar fi impus sau nu pentru că urmau a fi efectuate cercetări, acum în acest moment cea mai mare parte din martori au fost audiați, de asemenea coinculpații, rămânând neaudiați martorii cu identitate protejată.
În atare situație este clar că s-au epuizat temeiurile avute în vedere atunci când inculpatul a fost arestat. Nu există date certe că Arhira A ar influența martorii, experții sau ar distruge mijloacele de probă, așa cum se prevede în textul de lege.
Potrivit art.160/b p " când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive".
Ori, inculpatul nu se află nici în această sferă întrucât nu există acte la dosar care să dovedească faptul că există temeiuri noi.
deci instituția prezumției nevinovăției, prevăzută de art.6 paragratul 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Asupra inculpatului, la momentul arestării nu s-au găsit substanțe narcotice, nu a oferit droguri spre vânzare.
Față de cele susținute, și analizând probatoriile din dosar, nu există dovezi care să-l incrimineze pe inculpatul. Într-o cauză similară, un inculpat a fost condamnat la Tribunalul Arad la 16 ani închisoare, ulterior la Curtea de Apel la 4 ani, iar Înalta Curte de Casație și Justisție a dispus achitarea.
În aceeași situație se află și inculpatul. Având în vedere art.300/2 rap. la art.160/b alin.2 teza finală cod proc.penală, consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest și că nu au apărut temeiuri noi.
Față de motivele expuse, solicită în temeiul disp.art.385/5 pct.2 p, casarea încheierii de ședință, pe fond aplicarea disp.art.300/2 rap. la art.160/b alin.2 teza finală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, susține că nu mai subzistă temeiurile arestării și solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere faptul că dosarul a fost elaborat pe baza declarațiilor date de acesta, având deci o poziție sinceră. În plus inculpatul este singurul întreținător al familiei, iar menținerea în continuare a stării de arest ar avea efecte negative atât asupra lui, cât și asupra familiei acestuia.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondate a celor două recursuri formulate de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care prin care în baza art.300/2 cod proc.penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive inculpaților, iar în baza art.160/b cod proc.penală s-a menținut această măsură, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Astfel, instanța de fond a reținut just că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea arestării, respectiv art.143 și art.148 p, în sensul că există probe și indicii temeinice privind participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor, pedeapsa închisorii prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret rezultă din modalitatea de săvârșire a faptelor, din complexitatea activității infracționale, iar cercetarea în stare de libertate ar crea o reacție negativă în rândul societății civile.
Cu privire la durata rezonabilă a arestării preventive, despre care inculpații susțin că ar fi depășită, consideră că acest fapt a fost avut în vedere de instanța de fond care a apreciat că trebuie avute în vedere mai multe criterii referitoare la complexitatea speței și la amplul probatoriu ce trebuie administrat.
Nu trebuie uitat faptul că la solicitarea inculpaților a fost întrerupt cursul judecății, întrucât invocarea excepțiilor de neconstituționalitate cu privire la texte de lege aflate în legătură cu soluționarea cauzei au drept consecință și suspendarea judecății,timp în care sunt incidente disp.art.303 al.6
C.P.P.În replică, avocat, menționează că nu există date că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că nu mai subzistă temeiurile prev. de art.143 cât C.P.P. privește art.148 p, pericolul concret pentru ordinea publică nu mai există,inculpatul fiind arestat de 15 luni. În opinia sa, pericolul real ar trebui dovedit concret și nu generic.
Recurentul având ultimul cuvânt declară că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său ales și menționează că este arestat de 15 luni, iar la dosar nu sunt probe care să ducă la concluzia că este vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. De ce organele de poliție nu au organizat un flagrant, sau nu au fost făcute înregistrări video? În dosar există doar indicii.
Apreciază că perioada cât a fost arestat este suficientă, mai ales că la dosar nu există decât declarațiile lui.
Inițial, Tribunalul Prahovaa dispus punerea sa în libertate, dar Curtea de Apel în recurs a revocat măsura și a menținut starea de arest.
Se consideră nevinovat și crede că DIICOT i-a distrus viața, soția a divorțat și are 1 copil minor.
Solicită ca instanța de control judiciar să studieze dosarul și să aprecieze ce pericol social prezintă persoana sa. Să fie analizat fiecare în parte. Nu există corp delict.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât la acest moment mare parte din probatorii au fost administrate, dosarul aflându-se la B, la Curtea constituțională. Martorii cu identitate protejată nu pot fi influențați pentru că nu-i cunoaște.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din 6.05.2008 pronunțată in dosarul - Tribunalul Prahova in baza art. 300/2 rap C.P.P. la art. 160/b a C.P.P. constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, deținut în Penitenciarul Ploiești, fiul lui și a, născut la 08.09.1986, deținut în Penitenciarul Ploiești, A, fiul lui și, născut la 04.11.1980, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești și, fiica lui și, născută la 20.01.1985, în prezent deținută în Penitenciarul și dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
S- dispus de asemenea, a se reveni cu adresă la Curtea Constituțională pentru a comunica relații cu privire la stadiul dosarului de fond nr. -.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că subzistă in continuare temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei patru inculpați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.P.P. in sensul că sunt indicii temeinice si probe verosimile pentru a considera că inculpații au comis infracțiunile prev. și ped. de 143/2000 pentru care s-a dispus trimiterea lor in judecată.
A mai arătat tribunalul că sunt îndeplinite si condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani si există probe certe că lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea in libertate a inculpaților rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, din gravitatea si amploarea acestui gen de infracțiuni si crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membrii ai societății prin posibilitatea de a fi atins dreptul nepatrimonial personal la sănătate si prin crearea unei reacții negative in rândul populației in cazul in care organele abilitate nu reacționează in mod eficient împotriva unor astfel de făptuitori.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, in termenul legal, inculpații A si, criticând-o ca nelegală si netemeinică in privința dispozițiilor vizând menținerea arestării lor preventive.
S-a susținut, in esență, că în mod greșit s-a dispus menținerea acestei arestări deoarece durata arestării preventive a depășit in cazul ambilor termenul rezonabil la care face referire Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ne ma isubzistând astfel temeiurile arestării, in contextul in care nu rezultă date certe că inculpații ar putea influența martorii sau ar distruge mijloacele de probă, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Recurentul inculpat Aas usținut in plus că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost dedus judecății si că împotriva sa nu există dovezi concludente care să ateste participația sa penală. Recurentul inculpat a făcut referire la condițiile deosebite ale familiei sale, al cărui unic întreținător este si in plus a susținut că menținerea sa in arest nu s-ar mai impune deoarece din rechizitoriu i-au fost reținute in favoare dispozițiile art. 16 din 143/2000 care prevăd reducerea la Jal imitelor pedepselor.
Inculpații au mai arătat că nu se impune menținerea stării de arest preventiv, in condițiile in care judecarea cauzei este suspendată, ca urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de inculpați la termenul anterior și că soluționarea acestei excepții poate mai multe luni.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii si înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, restrictivă de libertate, apreciindu-se că măsura privativă de libertate nu se mai impune si că lăsarea in libertate a inculpaților nu prezintă nici un fel de pericol pentru ordinea publică.
Curtea examinând încheierea recurată in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente in materie, respectiv art. 300/2 si art. 160/b C.P.P. dar si din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al. 3 C.P.P. constată că recursurile sunt nefondate după cum se va arăta in continuare:
Inculpații-recurenți au fost trimiși in judecată prin rechizitoriul nr. 7/D/P/2007 din 8.06.2007 al T- Biroul Teritorial Prahova pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1 si 2 din 143/2000, art. 3 al.1 si 2 din 143/2000, art. 7 din 39/2003, cu aplic. finală a art. 33 lit. a,alături de alți inculpați,care nu au declarat recurs,și anume ia și,iar față de recurentul a fost reținută incidența disp.art.16 din legea 143/2000.
Ca situație de fapt s-a reținut, in esență, că din inițiativa inculpatei ia a fost organizat si condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional profilat pe trafic de droguri de mare risc, respectiv cocaină. Ceilalți inculpați au aderat la acest grup infracțional organizat si au participat la acțiunile desfășurate in cadrul grupului, in calitate de complici sau autori, ori coautori introducând in țară cocaină și/ sau deținând acest drog la domiciliu.
Inculpatul Aaf ost arestat preventiv la 16.02.2007, iar inculpatul a fost arestat preventiv la data de 15.02.2007,fiecare pentru o durată de câte 29 de zile, iar ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită si apoi menținută in mod succesiv de către instanța de judecată, in raport de dispozițiile legale in materie.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute in vedere disp. art. 143 si C.P.P. art. 148 lit. f C.P.P. in sensul că există probe si indicii temeinice privind participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care la acel moment erau cercetați, pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Așa cum a reținut si instanța de fond, curtea constată că aceste temeiuri avute in vedere inițial nu au suferit modificări.
Astfel, condiția prev. de art. 143 privind C.P.P. existența probelor si indiciilor de participare la săvârșirea faptei este îndeplinită, deoarece din probele administrate in cursul urmăririi penale cât si din cele administrate până in acest moment pe parcursul cercetării judecătorești, se desprind indicii verosimile pe baza cărora să se poată presupune, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, că inculpații au executat acte de participație penală la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății, o astfel de presupunere având un caracter rezonabil in raport de natura infracțiunilor deosebit de grave deduse judecății.
Aceste probe si indicii temeinice nu sunt constituite doar in declarațiile coinculpatului sau ale membrilor familiei acestuia, așa cum încearcă să acrediteze inculpații recurenți, ci și din depozițiile numeroșilor martori cu identitate protejată, ce au dat declarații in cursul urmăririi penale.
Deși inculpatul A orice participare la activitatea de trafic de droguri de mare risc,chiar si coinculpata in declarațiile sale din cursul urmăririi penale a dat relații despre activitatea acestui inculpat, susținând că ceilalți inculpați și nu ea au desfășurat o astfel de activitate.
Totodată, este îndeplinită si cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților in libertate.
Faptele pentru care recurenții inculpați sunt deduși judecății sunt de o gravitate deosebită, reflectată atât de cuantumul deosebit de ridicat al pedepselor prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni cât si datorită faptului că acest fenomen al traficului si consumului de droguri constituie un real pericol pentru sănătatea publică, in special a persoanelor tinere care sunt atrase in acest fenomen in calitate de consumatori.
In plus, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul recurent Aaî ncercat să influențeze aflarea adevărului, prin exercitarea unor acte de amenințare, direct si indirect, asupra inculpatului, care a colaborat cu organele de anchetă, pentru a determina schimbarea declarațiilor acestuia, cât si prin oferirea unor diverse bunuri membrilor familiei acestuia, astfel încât rezultă presupunerea rezonabilă că, în condiții de libertate acest inculpat ar continua executarea unor acte ce ar putea zădărnici aflarea adevărului, denaturând astfel scopul procesului penal.
In ceea ce privește durata rezonabilă a arestării preventive, despre care inculpații susțin că ar fi depășită in cazul lor, curtea consideră că această durată trebuie apreciată in raport de mai multe criterii referitoare la complexitatea speței și la amplul probatoriu ce trebuie administrat, iar administrarea acestor mijloace de probă nu poate avea loc in absența dosarului de fond, care este înaintat in vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. Referindu-ne la acest aspect, care in mod evident privește exercitarea drepturilor procesuale de către inculpați, care este garantată de lege trebuie precizat că la solicitarea acestora, și nu din culpa instanței, a fost întrerupt cursul judecății, întrucât invocarea unei excepții de neconstituționalitate a unor texte legale aflate in legătură cu soluționarea cauzei, are drept consecință si suspendarea judecății, timp in care sunt incidente dispozițiile art. 303 al.6 p, referitoare la măsurile preventive luate in cauză.
Față de aceste considerente,curtea apreciază că este justificată soluția pronunțată de prima instanță, in sensul că se impune in continuare privarea de libertate a inculpaților prin menținerea măsurii arestării preventive a acestora, in conformitate cu disp. art. 160/b al.3
C.P.P.In concluzie, în conformitate cu art. 385/15 pct.1 lit. b curteaC.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și A, împotriva încheierii din 6.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Văzând si disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și a, născut la data de 8 septembrie 1986 și A, fiul lui și, născut la 04.11.1980, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova, la data de 06 mai 2008.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: pe inculpatul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu, iar pe inculpatul A la 20 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2008.
Presedinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. GC/
6 ex/13.05.2008
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Ștefana Anghel, Cristina Georgescu
