Infractiuni silvice Spete. Decizia 614/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 614
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
*
GREFIER - -A
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.58/A din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat oficiu, lipsă fiind intimata-parte civilă Direcția Silvică
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind cereri de formulat, s-a constatat dosarul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a criticat decizia recurată pentru netemeinicie și a solicitat casarea acesteia și menținerea hotărârii pronunțate în cauză de Judecătoria Moinești. Apărătorul a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu se bazează pe probe noi. A solicitat a se avea în vedere faptul că nu se face vorbire despre prejudiciul creat, respectiv ce s-a petrecut cu acesta. A susținut că cioata avea o urmă de tăiere foarte veche. A mai arătat că declarațiile martorilor pot fi interpretate ca fiind subiective, având în vedere starea conflictuală dintre părți, solicitând în final înlăturarea acestora. A susținut de asemenea că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată de probele din dosar. În subsidiar, apărătorul a solicitat "aplicarea art.18/1 Cod penal" - având în vedere neclaritățile privind soarta prejudiciului, cuantumul acestuia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta este student - sancțiunea administrativă fiind - în accepțiunea apărătorului - mai potrivită în speța de față, raportat la gravitatea faptei.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat a se avea în vedere declarațiile inițiale date în cauză, faptul că s-au găsit urme în zăpadă - probe ce dovedesc vinovăția inculpatului. A solicitat totuși reținerea art.13, respectiv aplicarea unei pedepse în limitele noii legi.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a susținut că este în relații de dușmănie cu partea vătămată; locuiește în B și nu se ocupă cu afaceri legate de materialul lemnos. A precizat că este de acord cu susținerile apărătorului.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 58/A din 5.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 105 din 13.02.2007, pronunțată de Judecătoria Moineștis -au dispus următoarele:
În baza art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridica din infractiunea prevăzută de art.32 alin.1 si 2 din OG nr.96/1998 si art.98 alin.1,2 si 4 din Lg.nr.26/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen în infracțiunea prevăzută de art. art.32 alin.1 din OG nr.96/1998 si art.98 alin.1 si 4 lit.a din Lg.nr.26/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În baza art. 11 pct.2 lit.a) rap la art. 10 lit. c) C.P.P. a fost achitat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 29.06.1985 în, cu domiciliul în, sat, CNP -, cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, student, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 32 alin.1 din OG nr.96/1998 si art.98 alin.1 si 4 lit.a din Lg.nr.26/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În baza art.14 rap. la art.346 pen s-a respins acțiunea civilă a părții civile Direcția Silvică B ca neîntemeiata.
În baza art. 192 pct. 3 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești nr.69/P/2006 înregistrat pe rolul instanței sub numărul - a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.32 alin. 1 si 2 din Og.nr.96/1998 si art.98 alin.1, 2 si 4 din Lg.nr.26/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen.
În actul de sesizare al instanței se arată ca în data de 04.01.2006 inculpatul s-a deplasat în pădurea statului în pct-ul numit, de pe raza comunei care se afla în administrația Ocolului Silvic, unde a tăiat un esență stejar cu diametrul de 52 cm cu un volum de 2,168 mc în valoare de 736,25 lei RON.
După ce le a fost tăiat de pe picior inculpatul l-a curățat si secționat în mai multe piese de 4 pe care le-a lăsat la fața locului până în ziua de 6.01.2006 când s-a deplasat împreună cu fratele său pentru a-l transporta la domiciliu.
Partea civilă Direcția Silvică B s-a constituit în faza de urmărire penală parte civilă cu suma de 736,25 reprezentând contravaloarea lui tăiat de inculpat.
La termenul din data de 13.02.2007 reprezentantul Ministerului Publica pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art.32 alin. 1 si 2 din Og.nr.96/1998 si art.98 alin.1, 2 si 4 din Lg.nr.26/1996 cu aplicarea art.33 lit.a pen.în art.32 alin.1 din G 96/1998 si art.98 alin.1 si 4 lit.a din Lg.nr.26/1006 cu aplicarea art.33 lit.a, pe care instanța a admis-o si a dispus schimbarea încadrării juridice.
Din coroborarea probatoriilor administrate în cauză constând în proces verbal de constatare si fișa de calcul, proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor date atât în faza de urmărire penală cât si în cea de cercetare judecătorească, cu declarația inculpatului, instanța a reținut că situația de fapt nu este dovedita.
Astfel martorii si ( si fiu ) rude cu inculpatul, audiați în faza de urmărire penală si în faza de cercetare judecătorească, au declarat că,au fost cândva în dușmănie,cu tatăl inculpatului si, nu mai vorbim, nu ne salutăm, respectiv, sunt oarecum în dușmănie cu părțile, situație în care instanța a înlăturat declarațiile acestora pe care le consideră ca fiind subiective si părtinitoare.
Pentru a proceda în acest fel instanța a reținut pe lângă starea de dușmănie existența între familia inculpatului si martori si faptul că martorul este cel care l-a denunțat pe inculpat la postul de poliție, pe când credea că le tăiat era de pe proprietatea sa.
Însă chiar dacă instanța nu ar fi procedat în acest fel, a constatat că declarațiile celor doi martori nu sunt utile soluționării cauzei deoarece nici-unul dintre aceștia nu au perceput personal faptele, respectiv tăierea si transportul acelui de la locul tăierii.
Instanța nu a ținut seama la soluționarea prezentei cauze nici de declarația martorei propusă de inculpat, pe care a apreciat-o ca fiind subiectivă dat fiind faptul că este mama inculpatului.
Inculpatul audiat în faza de urmărire penală a recunoscut fapta la sugestia organului de politie în fața căruia a dat declarația, acesta spunându-i să recunoască fapta deoarece nu i se va întâmpla nimic.
Ulterior, în fața instanței si-a retras declarația relatând cele întâmplate la postul de politie.
Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine oscilanta în ceea ce privește recunoașterea săvârșirii faptei, fiind greu de crezut susținerea acestuia potrivit căreia a recunoscut săvârșirea faptei deoarece acest lucru i-a fost sugerat de agentul de politie în condițiile în care inculpatul urma cursurile unei unități de învățământ superior, instanța a apreciat că fața de prevederile art.69 Cp.p. declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Cum instanța de judecată a înlăturat la stabilirea situației de fapt declarațiile martorilor subiectivi, si a rezultat că cele declarate de către inculpat nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea instanța a mai reținut că potrivit art.23 alin.11 din Constituție, art. 5 indice 2 din și C.P.P. art. 66 alin. 1.C.P.P. inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, partea vătămată fiind cea care trebuie să dovedească cele învederate conform art. 63 din
C.P.P.Astfel prezumția de nevinovăție nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției inculpatului.
Dacă probele administrate de acuzare nu au un conținut cert, dacă nu sunt decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranță în privința vinovăției inculpatului, atunci se aplica regula potrivit căreia, orice îndoiala este în favoarea acuzatului, (în dubio pro reo ).
Regula, in dubio pro reo, constituie un complement necesar, o manifestare si o expresie a prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului ( art.3 CPP ) se regăsește în materia probațiunii.
Având în vedere că persoana împotriva căruia s-a pornit acțiunea penală nu a fost cea care a săvârșit infracțiunea, instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c a C.P.P. achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.32 alin.1 din G 96/1998 si art.98 alin.1 si 4 lit.a din Lg.nr.26/1006 cu aplicarea art.33 lit.a
În temeiul art. 14 și 346 alin. 3.C.P.P. instanța a respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă ca neîntemeiată deoarece infracțiunea de care inculpatul este acuzat nu a fost săvârșită de către acesta, neexistând astfel temei pentru a putea fi obligat la plata daunelor solicitate.
Împotriva sentinței penale au declarat apel parchetul și partea civilă.
Prin decizia penală nr. 58/A din 5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -au dispus următoarele:
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a s C.P.P.-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și Direcția Silvică B împotriva sentinței penale nr. 105 din 13.02.2007 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-.
S-a desființat în totalitate sentința penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 29.06.1985 în, cu domiciliul în, sat, CNP -, cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, student, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
1) tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 32 al. 1,2 din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art. 74 lit. a Cp. și art. 76 lit. d Cp. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
2) furt de arbori prev. de art. 98 al. 1,2,4 din Legea 26/1996 cu aplicarea art, 74 lit. a Cp. și art. 76 lit. d Cp. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cp. și art. 34 lit. b cp. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă de executat: 4 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b cod penal în condițiile și pe durata art. 71 alin. 2 cod penal.
În temeiul art. 81 Cp. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 Cp. s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 4 luni calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
În temeiul art. 71 al. 5 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.14,346 cod procedură penală, art. 998 cod civil s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Direcția Silvică B suma de 736,25 lei despăgubiri materiale.
Conform art. 191 cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus plata din fondul MJ a sumei de 100 lei către Baroul B- avocat.
Conform art. 192 alin. 3 cod pr. penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, reținând o situație de fapt contrară realității.
Astfel din actele dosarului rezultă că la data de 6.01.2006 organele de urmărire penală au fost sesizate de martorul cu privire la faptul că inculpatul împreună cu o altă persoană sustrage un din pădurea statului. Imediat după sesizare organele de poliție au reușit să îi identifice pe făptuitori, în timp ce transportau materialul lemnos.
În acest sens agenții de poliție au întocmit procesul verbal constatator aflat la fila 8 dosar urmărire penală. Inculpatul împreună cu făptuitorul au mers cu anchetatorii pe teren și au arătat la fața locului, punctul de unde au tăiat le, identificat după cioata rămasă în pământ.
Ulterior în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptelor. Declarațiile inculpatului s-au coroborat cu declarațiile lui, cu procesul verbal de constatare și cu declarațiile date de martorii și care au văzut pe inculpat tăind copacul și au sesizat organele de poliție.
Deși la cercetarea judecătorească inculpatul a negat fapta, susținerile acestuia au constituit simple afirmații fără nici un suport probatoriu și fără nici o justificare. Astfel retractarea declarațiilor anterioare trebuie justificată și susținută de probe, cea ce însă în cauză nu s-a realizat.
De asemenea, inculpatul a susținut că a fost că a fost amenințat de agenții de poliție pentru a recunoaște comiterea faptei, susținere care însă nu a fost dovedită prin nici o probă.
Dimpotrivă, inculpatul a mers de bună voie la cercetarea locală și a semnat și procesul verbal de constatare și cercetare locală în calitate de făptuitor, recunoscând că a tăiat le. Or, la fața locului acesta nu a fost silit de nimeni nici să asiste, nici să declare și nici să semneze, deoarece au fost de față și martorii asistenți. În aceste împrejurări se impunea a se constata că declarațiile date de inculpat la instanță sunt nesincere, motiv pentru care nu puteau să fie reținute cu valoare de probă ci în mod corect se impunea ca instanța de fond să le înlăture.
Constatând că instanța de fond a apreciat greșit probele și în raport de această apreciere a pronunțat o soluție greșită, instanța de recurs a desființat în întregime sentința apelată și a reținut cauza spre rejudecare.
În consecință, în temeiul art. 379 punctul 2 lit."a" cod procedură penală au fost admise ambele apeluri.
n rejudecare din coroborarea declarațiilor date de inculpat la urmărirea penală coroborate cu declarațiile martorilor, și și cu procesul verbal de constare și cercetare la fața locului (ce nu a fost contestat de inculpat), instanța a reținut că la data de 4.01.2006 inculpatul s-a deplasat în pădurea statului administrată de Ocolul Silvic, pe raza comunei la punctul numit "" de unde a tăiat un esență de stejar cu diametrul de 52 cm și cu un volum de 2,168 metri cubi în valoare de 736 lei RON. Inculpatul a curățat le și 1-a secționat în bucăți de 4 metri pentru a le putea transporta mai ușor.
Ulterior la data de 6.01.2006 acesta a mers din nou în pădure și pentru a transporta le a cerut ajutorul fratelui său căruia însă nu i-a spus că a tăiat le fără drept din pădurea statului.
În timp ce transporta bucățile de arbori inculpatul a fost depistat de organele de poliție, care au constatat că le a fost tăiat din pădurea statului, locul fiind ușor de depistat și după urma lăsată de tăiere, respectiv cioata proaspăt retezată și crengile rezultate din operațiunea de curățire.
n drept faptele comise de inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 alin. 1,2 din OG nr. 96/1998 și furt de arbori prevăzut de art. 98 alin. 2.4 din Legea nr. 26/ 1996.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile legale prevăzute de art. 72 cod penal.
Referitor la persoana și conduita inculpatul s-a reținut că acesta este un element tânăr cu o conduită anterioară foarte bună anterior comiterii faptei, fiind preocupat de dobândirea unei pregătiri profesionale adecvate, care nu a comis nici un fel de abateri în comunitate și nu are nici antecedente penale.
Având în vedere pericolul social concret al faptei comise dedus din împrejurările comiterii faptei ce au fost expuse mai sus, precum și din urmările produse cât și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din faptele comise. Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța judiciară atenuantă prevăzute de art. 74 lit."a" prin efectul căreia pedepsele au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege, cu eficiență sporită.
În baza art. 331it."a" și 34 lit. "b" cod penal s-au contopit pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni concurente în pedeapsa cea mai grea, iar
conform art. 81 și 82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia.
În temeiul art. 83 cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 cod penal.
În latura civilă a cauzei, constatând că prejudiciul în valoare de 736,24 lei RON reprezentând contravaloarea lui nu a fost recuperat, în baza art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către partea civilă Direcția Silvică
Împotriva deciziei penale inculpatul a declarat recurs în termen legal, fără a- motiva în scris.
Cu ocazia dezbaterilor a solicitat menținerea primei hotărâri, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 38514cod procedură penală hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 3859alin. 3 cod pr. penală, constată că aceasta este legală și temeinică.
Tribunalul a reținut în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, dispunând în mod legal condamnarea acestuia.
Din probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului rezultă în mod cert că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 181cod penal în raport de prejudiciul produs, de împrejurările în care a fost comisă fapta și de atitudinea inculpatului.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 2oo lei se va suporta din fondul și se va include în cheltuielile judiciare.
Văzând și prevederile art.192 alin. 2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b cod pr. penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 58/A din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 2oo lei se suportă din fondul MJ.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, obligă recurentul la 3oo lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
-
Red.
Red. E/
Red. Șt/ 27.10.2008
Tehnored. A/ 28.10.2008/ 2 ex
Președinte:Ștefan NiminețJudecători:Ștefan Nimineț, Bogdan Adrian, Valerica Niculina
