Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 108/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 108 /
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, inculpatul asistat de avocat; ina. asistat de apărător din oficiu, avocat G, din cadrul Baroului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului,casarea încheierii și în rejudecare a nu se mai menține starea de arest a inculpatului și a se dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, întrucât singurele elemente probatorii cu privire la inculpat sunt convorbirile telefonice purtate cu coinculpatul, precum și o declarație a unui colaborator sub acoperire cu privire la infima cantitate de 0,004 grame heroină. Mai arată că acele convorbiri telefonice nu pot constitui o probă în acuzare raportat la declarația coinculpatului care a declarat că se afla în stare de sevraj. Nici declarația colaboratorului nu poate fi reținută, apreciind că nu prezintă credibilitate, mai mult prezintă mute elemente de contrarietate, raportat la cantitatea infirmă de droguri precum și la faptul că o dată le-a primit de la inc., după care le-a cumpărat cu suma de 10 euro. Pentru toate acestea solicită admiterea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul arată că încheierea primei instanțe este temeinică și legală solicitând menținerea ei și pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în condițiile în care probatoriul este administrat aproape în totalitate, nu este traficant de droguri iar asupra sa s-a găsit o cantitate infimă de heroină. Solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că nu există probe pentru infracțiunea de trafic de droguri, iar cu privire la infracțiunea de consum de droguri a recunoscut de la prima declarație că este consumator, aceasta nejustificând însă menținerea stării de arestare și nici pericolul public cu atât mai mult cu cât probele ce urmează a fi administrate nu se referă la activitatea sa infracțională.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 15.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 1451.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul.
În baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a constatat leglă și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și, urmând ca legalitatea acestei măsuri să fie analizată la expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă și în prezent, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni referitor la care legea prevede o pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțională,respectiv infracțiune de pericol prin aceea că se atentează la sănătatea publică, și la modul concret de săvârșire a acesteia, nu au apărut probe noi care să infirme menținerea acestei măsuri, precum și faptul că, deși au fost audiați o parte dintre martori, probatoriul în prezenta cauză nu a fost finalizat, durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, luată față de cei doi inculpați nu a fost depășită, astfel că, în temeiul art. 3002.C.P.P. rap. la prev. art. 160 și C.P.P. cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin. 1 lit. teza I din Convenția Europeană a drepturilor omului, a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților.
În ceea privește cererea inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, a fost respinsă în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 și 1451.C.P.P. ca neîntemeiată pentru considerentele menționate mai sus.
Împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2008 au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 22 ianuarie 2008 solicitând casarea încheierii recurate și să se dispună judecarea lor în stare de libertate.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu există probe pentru infracțiunea de trafic de droguri, iar cu privire la infracțiunea de consum de droguri a recunoscut de la prima declarație că este consumator, aceasta nejustificând însă menținerea stării de arestare și nici pericolul public cu atât mai mult cu cât probele ce urmează a fi administrate nu se referă la activitatea sa infracțională.
În motivarea recursului declarat de inculpatul, s-a arătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică în condițiile în care probatoriul este administrat aproape în totalitate, nu este traficant de droguri iar asupra sa s-a găsit o cantitate infimă de heroină.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele administrate în cauză. Mai mult, în ce privește apărarea inculpatului în sensul lipsei probelor privind săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.și C.P.P. art. 139.C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Aspectele invocate de inculpatul cu privire la cantitatea de droguri găsită asupra sa sunt probleme ce țin de individualizarea judiciară a pedepsei ce îi va fi aplicată în condițiile în care se conturează, după epuizarea probatoriului, că se face vinovat de infracțiunile cu privire la care a fost trimis în judecată. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpaților).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cpp va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 05.12.2007 în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cpp va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpații recurenți la plata a câte 60 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș, a sumei de 40 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AN /06.02.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 08.02.2008
Prima instanță:
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
