Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 1345/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2191/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1345R
Ședința publică de la 21 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, ȘI, împotriva încheierii de ședință din 27.08.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat: recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/21.09.2009, atașată la fila 31/dosar, recurenții-inculpați și, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat ales escu, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/21.09.2009, atașată la fila 23/dosar și recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților-inculpați și, având cuvântul, precizează că deși s-a finalizat urmărirea penală, iar la data de 03.07.2008 a fost sesizată instanța de judecată cu rechizitoriu, până în prezent nu s-a dat citire actului de sesizare al instanței din motive care nu le incumbă inculpaților ci datorită numărului mare de părți în dosar și a faptului că procedura de citare nu se realizează. În aceste condiții consideră că, față de perioada de timp foarte mare de timp, care s-a scurs de la momentul reținerii și arestării și până în prezent, la acest moemt temeirule care au determinat arestarea preventivă a inculpaților s-au schimbat.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din actele dosarului rezultă că acesta a fost reținut pentru mai multe infracțini, printre care și la infracțiunea de tâlhărie, însă la finalizarea urmăririi penale s-a dispus neînceperea urmării penale pentru această infracțiune, fiind cercetat pentru celelelate infracțiuni care nu au produs consecințe deosebit de grave, cu excepția infracțiunii de ultraj. În cazul acestei infracțiuni, limita de pedeapsă este de până la 5 ani închisoare, iar până în prezent inculpatul a executat 20 de luni de arest preventiv, în condițiile în care acestuia i s-ar putea aplica o pedeapsă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81-86 Cod penal.
În circumstanțiere, arată că inculpatul este un tânăr, necunoscut cu antecedente penale, care se află pentru prima oară în fața organelor judiciare și a avut o poziție constant sinceră pe întreg parcursul procesului penal, ceea ce conduce la concluzia că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, solicită să se rețină, că în cauză mai sunt cercetate 6 persoane pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 239 alin.2 Cod penal, infracțiune care un grad de pericol social mai ridicat și deși inițial au fost arestate preventiv, așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală (filele-86-89), după 4 luni de zile s-a dispus punerea acestora în libertate, fiind cercetați în stare de libertate iar până în prezent nu au mai săvârșit nici infracțiune.
Pentru aceleași considerente, solicită să li se dea și inculpaților din prezenta cauză șansa de a fi judecați în stare de libertate.
Referitor la inculpatul, solicită să se constate că din punct de vedere al cercetării judecătorești temeiurile nu s-au schimbat, dar din punctul de vedere al cerințelor CEDO și al cerințelor practicii judiciare românești pentru faptele pentru care este trimis în judecată consideră că termenul de 1 an și 8 luni a depășit termenul rezonabil, având în vedere sancțiunile care se aplică pentru acest gen de infracțiuni pentru cei care sunt aceeași stare în ceea ce înseamnă circumstanțe personale și reale ale săvârșirii faptei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, precizează că și acest inculpat a fost cercetat inițial din data de 07 februarie 2008 pentru mai multe infracțiuni dar și pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie dar numai că, din probele administrate în cauză s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele pentru această infracțiune și s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar dacă infracțiunea de complicitate la tâlhărie nu mai subzistă, fiind trimis în judecată doar pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.2 și 189, 217 și 239 Cod penal, care nu prezintă un grad ridicat de pericol social, existând multe dubii și cu privire la săvârșirea acestor fapte. Deși inculpatul nu a avut nici o implicație în incidentul ce a avut loc în data de 2/3 ianuarie, în jurul orei 4 dimineața, aspect ce rezultă din transcrierea înregistrării convorbirilor telefonice, la ora 18, în aceeași zi, discuta cu presupușii vinovați și le spunea că a fost să se împace cu părțile vătămate însă aceștia nu au dorit acest lucru ci au dorit să se bată cu inculpații, existând dubii cu privire la presupunerea rezonabilă că acesta ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Cu privire la schimbarea temeiurilor, instanța de fond a avut în vedere pericolul concret și posibilitatea zădărnicirii aflării adevărului în ipoteza lăsării în libertate a inculpatului. Însă, în urmă cu aproximativ 8 luni partea vătămată a fost arestat preventiv și s-a întâmplat de multe ori să fie aduși la instanță de la același penitenciar cu același mijloc de transport și introduși în aceeași boxă. Și din această perspectivă, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate pentru a nu mai lua legătura cu partea vătămată.
În circumstanțiere, precizează că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut poziție sinceră pe tot parcursul procesului penal, se află la primul conflict cu legea penală, se consideră nevinovat întrucât nu a participat la incident, iar după 20 de luni de arest preventiv, apărarea consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată, apreciind că la acest moment temeiurile care au determinat arestarea inițială nu se mai mențin și nu mai impun privarea de libertate a inculpatului.
Față de perioada lungă de timp care a trecut de la arestarea inculpatului, consideră că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri au suferit modificări, astfel că la acest moment se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Cât prevește circumstanțele personale ale inculpatului, acesta este tânăr, se află la primul contact cu legea penală, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică astfel cum prevede art. 148 lit. f Cpp.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, precizează că dosarul se află pe rolul instanței de fond de circa 1 an de zile, timp în care nu s-au efectuat acte de procedură și tinde ca măsura arestării preventive să se transforme într-o veritabilă executare a pedepsei închisoarii.
Mai arată că înțelege să critice încheierea de ședință pronunțată de către instanța de fond, sub aspectul netemeiniciei, față de împrejurarea că instanța de fond a motivat în mod generic fără a se referi la persoana inculpatului și la pericolul pe care l-ar prezenta acesta pentru ordinea publică în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive și continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, considerând că acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind un tânăr, care are familie, urmând să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi necesar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea tuturor recursurilor, ca nefondate, menținerea încheierii atacată ca legală și temeinică, apreciind că instanța de fond în mod corect a dispus menținerea stării de arest față de inculpații din prezenta cauză, față de natura și gravitatea faptelor reținute, de periculozitatea infractorilor. Chiar dacă prin rechizitoriu s-a dispus față de inculpați neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 Cod penal, aceștia rămân în continuare cercetați pentru infracțiuni săvârșite cu violență.
Totodată, solicită să se rețină și împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la urmărire.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea în stare de libertate, considerându-se nevinovat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită continuarea cercetării judecătorești în stare de libertate, întrucât nu a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor reținută în sarcina sa.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât la momentul reținerii nu a cunoscut învinuirea ce i s-a adus, la dosar nu există nici un certificat medico-legal, iar partea vătămată a formulat plângerea la îndemnul organelor de poliție.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, se consideră nevinovat și solicită cercetarea în stare de libertate pentru a fi alături de mama sa.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Prin încheierea din 27.08.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală, între altele, a dispus menținerea arestării preventive față de inculpații, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că sunt realizate exigențele impuse de dispozițiile art.160 alin.3 Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au determinat iniția, aretarea preventivă.
Astfel, s-a reținut că există indicii temeinice de natură a justifica bănuiala că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, s-a apreciat că este realizată dubla condiționalitate impusă de prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală.
În altă ordine de idei, tribunalul a reținut că perioada de arestare preventivă nu a depășit o durată rezonabilă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că în mod greșit s-a reținut că mai subzistă temeiurile care au determinat inițial, arestarea preventivă iar durata acestei măsuri a devenit nerezonabilă.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate și în acest sens urmează a se reține:
1. Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de violență sau comise cu violență, respectiv:
-, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.189 alin.2 și art.192 alin.1,2 Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.20 raportat la art.174-175 lit.i, art.211 alin.2 lit.c, alin.21lit.a,b, art.189 alin.2 și art.180 alin.1 Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.180 alin.1 (două fapte), art.180 alin.2 (două fapte), art.217 alin.1, art.189 alin.2, art.279 alin.1, art.321 alin.2 și art.323 Cod penal;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.180 alin.1 și alin.2, art.217, art.321 alin.1 și art.323 Cod penal.
Din probatoriul care însoțește și susține actul de inculpare se decelează mai mult decât indicii temeinice (n sensul art.681Cod procedură penală) de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Cu alte cuvinte sunt realizate exigențele art.143 Cod procedură penală în această fază procesuală, așa cum au fost și în momentul luării măsurii preventive.
2. Deasemenea, referitor la cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală - temei de drept determinant la luarea măsurii preventive față de inculpați, Curtea constată că subzistă atât cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților cât și cu privire la pericolul pentru ordinea publică ce l-ar presupune punerea în libertate a inculpaților.
Sub acest ultim aspect, este de observat că violența, lipsa de autocontrol, absența oricărui atașament și respect pentru normele și valorile sociale, conectarea consecventă la mediul infracțional, repetiția actelor infracționale sunt circumstanțe de natură a pune în relevanță potențialul criminogen sporit al inculpaților, periculozitatea acestora pentru comunitate și implicit pericolul pentru ordinea publică.
3. Sub aspectul legalității, Curtea constată că menținerea arestării preventive a inculpaților s-a realizat cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
4. Împrejurările invocate de inculpați, respectiv lipsa antecedentelor penale, dificultățile familiale sau poziția procesuală sunt aspecte lipsite de relevanță substanțială în raport cu obiectul prezentei cauze care se circumscrie verificărilor impuse de art.3002Cod procedură penală.
De asemenea, nici împrejurarea că alte persoane, coinculpate în aceeași cauză sunt judecate în stare de libertate nu poate constitui un argument concludent și suficient în susținerea recursului.
5. În acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpaților nu poate fi considerată nerezonabilă, având în vedere complexitatea cauzei, datorată numărului mare de inculpați, acte infracționale, părți și alte persoane participante la judecarea cauzei.
Concluzionând, Curtea constată că sunt realizate condițiile impuse de dispozițiile art. 160 alin.3 Cod procedură penală și în art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursurile inculpaților ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.08.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a penală în dosar -.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:
În baza art. 139 alin. 1.proc.pen. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B, pe toată procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce va fi pronunțată asupra fondului cauzei.
În baza art. 145 alin. 1/1 și 1/2 proc.pen. impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanțele de judecată, la toate termenele ce vor fi acordate, atât cu ocazia soluționării fondului cât și în căile de atac;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv Poliția Sector 3 B, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină în locuința, dependințe sau locuri împrejmuite ținând de acestea, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre in legătură, direct sau prin intermediul altor persoane cu partea vătămată, precum și cu martorii,.
Pune în vedere inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de către inculpații, și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
Obligă inculpații și la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la 200 lei, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare legate de soluționarea recursului formulat de inculpatul rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.10.09
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Andreea Cioată, Nicoleta Grigorescu
