Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 148/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.148
Ședința publică din data de 04 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva încheierii de ședință din data de 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.10374/2006, prin care s-au admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpații și
În baza art.139 alin,1 și 3/5 Cod procedură penală, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților G fiul lui și,născut la data de 09 decembrie 1958 în localitatea, județul B și fiul lui și, născut la data de 19 decembrie 1967 în prezent aflați în Penitenciarul Ploiești, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 Cod procedură penală.
Potrivit art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) - să se prezinte la Poliția municipiului P conform programului de supraveghere întocmit de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați;
c) - să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art.145 alin.1/2 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpaților li s-a impus obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați, ori cu martorii din prezenta cauză.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligării stabilite de instanță.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați ori reținuți în altă cauză.
În temeiul art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea unei copii de pe încheiere inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră în vederea respectării obligațiilor ce îi revin.
La apelul nominal făcut în ședință secretă publică au răspuns recurenții - inculpați, G și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, luând legătura cu inculpații-arestați arată că aceștia înțeleg să formuleze cerere de recuzare împotriva completului de judecată, deoarece aceștia au mai soluționat o asemenea cauză la termenul din 17 decembrie 2007. Depune la dosar două memorii din partea intimaților - inculpați.
Curtea, față de situația învederată, suspendă ședința până la soluționarea cererii de recuzare a completului de judecată,formulată de intimații - inculpați.
După reluarea ședinței de judecată, cu permisiunea instanței, avocat pentru intimații - inculpați și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cererii și excepții de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, critică încheierea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au terminat, cercetarea judecătorească fiind într-o fază incipientă, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că inculpații au fost trimiși în judecată alături de alți doisprezece coinculpați prin Rechizitoriul nr.29/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Prahova pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată și în formă continuată, fals în înscrisuri oficiale, instigare la fals în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și aderarea la un grup organizat.
A susținut că în speță, sunt probe indubitabile că inculpații au constituit un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni de înșelăciune prin recrutarea de persoane în vederea obținerii de credite bancare și bunuri de uz casnic și personal prin sisteme de creditare pe bază de documente false, credite care ulterior nu se mai achitau. În acest sens au folosit mai multe societăți comerciale prin care angajau fictiv persoane și prin aceleași societăți întocmeau documente false necesare în vederea obținerii de credite bancare sau bunuri de larg consum cu plata în rate. membrilor grupului infracțional erau bine definite, în cadrul acestuia distingându-se ca lideri G și.
Prejudiciul produs prin infracțiunea de înșelăciune se ridică la peste 600 mii lei (RON).
De asemenea, a mai arătat că infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a acestora, existența unui grup infracțional bine organizat, consecința acestor fapte asupra părților vătămate cărora le-a produs mari pagube materiale.
Totodată, concursul de infracțiuni precum și forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților sunt de natură să determine agravarea răspunderii penale.
A apreciat că trebuie avută în vedere și atitudinea nesinceră a inculpaților atât pe parcursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești, care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, deși probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc vinovăția acestora și în cauză nu au apărut elemente nou care să determine schimbarea situației avute în vedere de instanța de judecată la luarea măsura arestării preventive.
De aceea, în lipsa unor elemente noi nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea prevăzută de art.145 Cod procedură penală.
A precizat că nu poate fi reținută nici susținerea că inculpații sunt în stare de arest preventiv de prea mult timp, știut fiind că durata menținerii acestei măsuri nu schimbă în nici un fel temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.
A mai arătat că nu pot fi invocate în cauză nici disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni complexe, cu consecințe deosebit de grave, precum și cu implicarea unui număr mare de inculpați ca și de părți vătămate ce se constituie în cauze obiective în raport cu celeritatea soluționării cauzei.
Cât privește egalitatea de tratament invocată de instanța de fond, cu privire la faptul că alți coinculpați, în cauză, sunt cercetați în stare de libertate, este știut că răspunderea penală este individuală și are în vedere numai probele administrate în cauză.
Față de motivele mai sus invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond a se menține ca legală și temeinică măsura arestării preventive față de inculpații G și.
Avocat, având cuvântul pentru inculpați, solicită instanței respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova ca fiind nefondat, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a intimaților - inculpați, deoarece nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acesteia, sunt arestați de 20 de luni, nu prezintă pericol pentru ordinea publică și se impune egalitate de tratament, întrucât alți inculpați sunt cercetați în stare de libertate.
Intimatul - inculpat G având ultimul cuvânt, solicită instanței respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova ca fiind nefondat și judecarea sa în stare de libertate, deoarece din probele administrate nu a reieșit că ei sunt liderii grupului infracțional, iar prejudiciul de peste 600 mii lei (RON) nu este real, fapt ce rezultă și din rechizitoriu.
Precizează că este o greșeală reținerea concursului de infracțiuni în cauză, întrucât nu a fost anchetat și în asemenea situație nu avea cum să aibă o atitudine nesinceră, din declarațiile martorilor rezultă că nimeni nu a spus că îl cunoaște sau că ar fi organizatorul grupului infracțional, recunoaște însă că a aderat la grupul infracțional și a executat 20 luni închisoare.
A mai arătat că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, nu există nicio probă sau declarație că a încercat să rupă ori să dea foc vreunui act și nu înțelege de unde a reieșit că a inițiat grupul organizat sau că a mai racolat și alte persoane.
De asemenea, a mai susținut că nu a formulat niciodată cerere de amânare și nici nu a încercat tergiversarea procesului, a stat 6 luni în arest și nu a fost anchetat, cea vinovată fiind inculpata care este în libertate.
Intimatul - inculpat având ultimul cuvânt, arată că cercetarea judecătorească se află în fază incipientă din motive obiective și independente de voința sa, nu știe de unde au apărut probe că ar fi constituit un grup infracțional organizat, iar prejudiciul stabilit în cauză nu este cel real.
Precizează că nu s-au adus probe care să-i agraveze situația, din 14 inculpați au fost audiați doar 7 și numai unul îl recunoaște, dar acesta a declarat fals, iar infracțiunile săvârșite prevăd că cercetarea cu el poate fi făcută în stare de libertate.
A mai susținut că potrivit art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, are dreptul că de a fi judecat într-un termen rezonabil și consideră că cele 20 luni de arest se încadrează în acest termen, iar prin lăsarea sa în libertate nu ar influența martorii.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin încheierea din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, au fost admise cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații fiul lui și, născut la 19 decembrie 1967 în municipiul P și fiul lui și, născut la 01 februarie 1957 în municipiul P, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești și în baza disp.art.139 alin.1 și alin.3/5 Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 Cod procedură penală.
Potrivit art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, instanța a stabilit ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt obligați să respecte următoarele măsuri:
a) - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) - să se prezinte la Poliția municipiului P conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) - să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Potrivit art.145 alin.1/2 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpaților li se impune obligația de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați ori cu martorii din prezenta cauză.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp.art.145 alin.3 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligării stabilite de instanță.
De asemenea, s-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați ori reținuți în altă cauză.
În temeiul art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea unei copii de pe încheiere inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră în vederea respectării obligațiilor ce-i revin.
S-a fixat un termen de judecată la data de 15 februarie 2008.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că pe rolul Tribunalului Prahova se află în faza de cercetare judecătorească cauza penală privind pe inculpații G și, aflați în stare de deținere, trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.29/D/P/2006 al - Serviciul Teritorial Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; art.288 Cod penal; art.25 Cod penal rap.la art.288 Cod penal și art.26 Cod penal, rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul G și respectiv art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003; art.215 alin.1,2,3 Cod penal; art.288 Cod penal; art.26 rap.la art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, art.290 și respectiv art.291 Cod penal, referitor la inculpatul.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpaților, că în perioada ianuarie 2005 - aprilie 2006 aceștia au constituit un grup infracțional organizat, au falsificat cărți de muncă, mai exact contracte de muncă și adeverințe de salariat, iar în baza acestor documente au indus în eroare societăți bancare de pe raza județului P, cât și alte societăți comerciale, obținând credite și produse electronice și electrocasnice în valoare de aproximativ 10 miliarde ROL.
Inculpații G și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, măsura preventivă fiind luată de Tribunalul Prahova prin încheierea nr.40 din 21 iunie 2006 și în baza căreia au fost emise mandatele de arestare preventivă.
La luarea acestei măsuri preventive instanța a reținut că în cauză sunt întrunite disp.art.146 și art.148 lit.d, h și f Cod procedură penală, în sensul că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea sau alterarea mijloacelor de probă, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol concretizat prin modalitatea de comitere a faptelor, dar și perseverența infracțională a inculpaților care sunt recidiviști.
La acel moment s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un impact negativ asupra societății civile, creând aparența că organele abilitate nu iau măsurile ce se impun împotriva unor infractori.
În considerentele încheierii instanței de fond, se mai reține că un documente internațional care stă la baza reglementărilor din legislațiile procesual penale europene este Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar din prevederile sale, una din ideile generale care se degajă este ca privațiunea de libertate să poată fi înlocuită în anumite condiții legale cu alte măsuri procesuale care să garanteze buna desfășurare a cauzei penale, fără menținerea stării de arest, inculpatul putând fi eliberat în condiții de control judiciar sau pe cauțiune.
Tribunalul a apreciat că până la această dată măsura arestării preventive a inculpaților a fost justificată, având în vedere că aceștia nu au fost audiați și exista pericolul de a se sustrage de la judecată.
În prezent, inculpații arestați au fost audiați, inclusiv inculpații care au fost trimiși în judecată în stare de libertate, cercetarea judecătorească este aproape de finalizare, fiind necesară doar audierea unor martori din acte și administrarea de probatorii în circumstanțiere la cererea inculpaților.
Instanța de fond a mai reținut din actele și lucrările dosarului că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților G și s-au schimbat.
Astfel, dacă în ceea ce privește prima condiție privind limita de pedeapsă prevăzută de lege este îndeplinită și la acest moment, cea de-a doua condiție privind pericolul concret pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpaților, aceasta nu mai subzistă în momentul de față întrucât cercetarea judecătorească este aproape finalizată, inculpații au fost audiați și au recunoscut comiterea infracțiunilor, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală.
Mai mult, prima instanță a constatat că temeiul prevăzut de art.148 lit.d Cod procedură penală, avut în vedere inițial la luarea măsurii preventive, dispozițiunile legale prevăzută anterior intrării în vigoare a Legii nr.356/2006, respectiv existența unor date suficiente că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probă, sau prin alte asemenea fapte, tribunalul a apreciat că în prezent acesta nu mai subzistă, nu există date că inculpații încearcă să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți, a unor martori, ori expert.
Tribunalul a apreciat că inculpații sunt arestați de aproximativ 19 luni, mai precis de la data de 21 iunie 2006, așa încât la acest moment lăsarea lor în libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru societate.
În consecință, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art.139 alin.1 Cod procedură penală, în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații G și cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, întrucât s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale.
Ca atare, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev.de art.145 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, apreciind-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Se apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați nu s-au schimbat, cercetarea judecătorească fiind într-o fază incipientă, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Se susține, că în speță, sunt probe indubitabile că inculpații au constituit un grup organizat în vederea comiterii de infracțiuni de înșelăciune prin recrutare de persoane în vederea obținerii de credite bancare și bunuri de uz casnic și personal prin sisteme de creditare, pe bază de documente false, credite care ulterior nu se mai achitau.
În acest sens, au folosit mai multe societăți comerciale prin care angajau fictiv persoane și prin care întocmeau documente false necesare în vederea obținerii de credite bancare sau bunuri de larg consum cu plata în rate.
Faptele reținute în sarcina inculpaților prezintă un grad de pericol social prin modalitatea concretă de săvârșire a acestora, existența unui grup infracțional bine organizat, consecința acestor fapte asupra părților vătămate care au suferit pagube materiale.
Pe de altă parte, concursul de infracțiuni precum și forma continuată a acestora sunt de natură să determine agravarea răspunderii penale.
Apreciază parchetul că din probele administrate până în prezent nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea situației avute în vedere de instanța de judecată la luarea măsurii arestării preventive.
Așadar, în lipsa unor elemente noi nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și înlocuirea acesteia cu măsura prev.de art.145 Cod procedură penală.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și pe fond menținerea ca legală și temeinică a măsurii arestării preventive a inculpaților.
Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din probele administrate atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească, se reține în sarcina inculpaților G și, comiterea unor infracțiuni cu un grad înalt de pericol social ca urmare a unor consecințe (pagube materiale) produse în dauna unor părți vătămate.
Cu toate acestea, legiuitorul nu a exclus că asemenea infracțiuni să fie excluse din categoria acelora pentru care inculpații pot fi puși în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, atunci când s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii inițiale.
Potrivit art.5 pct.3 și art.6 pct.1 din CEDO, inculpații au dreptul de a fi judecați într-un termen rezonabil sau eliberați în cursul procedurii de judecată, în situația în care judecarea cauzei este amânată o perioadă îndelungată din motive neimputabile inculpaților, așa cum este cazul în speța de față, unde amânarea judecății s-a datorat unor motive obiective și independent de voința celor doi inculpați arestați.
De observat este faptul că prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Prahova, alături de cei doi inculpați G și trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, au mai fost trimiși în judecată pentru fapte similare și în stare de libertate alți 12 inculpați (, - și ).
Parte din acești inculpați nu s-au înfățișat în instanță pentru a fi audiați, deși cauza trenează pe rolul instanței de fond din luna decembrie 2006. Inculpații G și sunt arestați preventiv din data de 21 iunie 2006, temeiul arestării fiind disp.art.148 lit.b, h și f Cod procedură penală.
În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.d Cod procedură penală, avut în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și prevăzut anterior intrării în vigoare a Legii nr.356/2006, nu mai subzistă în prezent și observația Tribunalului Prahova că nu există date din care să rezulte că inculpații au încercat să zădărnicească în mod corect sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau expert, este corectă.
Ca atare, măsura adoptată de instanța de fond, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, este legală și temeinică, fiind suficiente garanții că judecarea inculpaților G și în stare de libertate nu ar îngreuna în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova apare ca nefondat și va fi respins ca atare, conform art.385/15 pct.1 clit.b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva încheierii din 01 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, privind pe intimații - inculpați fiul lui și -, născut la data de 09 decembrie 1958 și fiul lui și, născut la data de 19 decembrie 1967, ambii deținuți în Penitenciarul Ploiești.
Dispune plata sumei de câte 40 lei onorariu apărător din oficiu, pentru inculpați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
Grefier
Red.VM
Tehnored.EV
6 ex./08.02.2008
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian
