Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 149/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (201/2010)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.149/

Ședința publică de la 26 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Lia Savonea

JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru

JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA de APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2010 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații inculpați și OG în stare de arest, asistați de avocat. împuterniciri avocațiale nr.-, -/26.01.2010.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază încheierea de ședință din 22 ianuarie 2010 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală, ca fiind nelegală și netemeinică.

Arată că în încheierea de ședință recurată există contradicții între dispozitiv și considerente, în sensul că motivarea vizează practică O, fără aplicabilitate directă în cauză.

Menționează că se rețin într-o singură frază în considerente, aspecte noi, care se referă la faptul că ar fi apărut elemente noi, care să nu mai susțină presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, fără a arăta care sunt aceste elemente noi si a le explica, în concret, pe baza probatoriului administrat în cauză.

Consideră că soluția firească ar fi fost aceea de revocare a măsurii arestării preventive, dacă nu mai subzistă temeiurile prev. de art.143 Cod procedură penală, sub aspectul probatoriului și nu aceea de înlocuire cu o altă măsură preventivă respectiv, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, care presupune a fi, de asemenea, îndeplinite cerințele art.143 Cod procedură penală.

Apreciază că hotărârea pe lângă faptul că este nemotivată, este și contradictorie în ceea ce privește considerentele și dispozitivul.

În ceea ce privește situația de fapt, arată că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă, având în vedere natura faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, precum și modalitatea de operare a acestora, deosebit de violentă.

Arată că inculpații au acționat în loc public, prin folosirea de săbii, în mod organizat, producând leziuni părții vătămate, prin secționarea tendoanelor, fracturarea oaselor carpiene de la mâna, în contextul în care aceasta își proteja viața, parând loviturile ce aveau ca și Ť. directă, capul acesteia, sunt aspecte de natură care evidențiază un pericol deosebit de ridicat.

Concluzionând, consideră că pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpaților în libertate îl prezintă, subzistă și impune în continuare privarea, acestora de libertate.

Apreciază că în situația în care se va admite recursul pe motive de nelegalitate urmează a se dispune casarea în parte și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care nu se va achiesa la această critică, pe fondul cauzei, urmează a se dispune casarea în parte a hotărârii Tribunalului București și pe fond a se pronunța respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, în sensul că pe probele administrate în dosar, instanța de judecată a făcut o corectă aplicare a principiilor O, a jurisprudenței Curți europene.

Menționează că odată cu adoptarea de către România a convenției, România s-a angajat să respecte principiile O și jurisprudența Curți europene, unul din articole este art.5, care trebuie întotdeauna a fi avut în vedere de instanțele naționale în ceea ce privește luarea, menținerea arestării preventive.

Consideră că este esențial a se reține în analiza probatoriului existent în dosar și mai mult apreciază că nu există probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă, că cei doi inculpați au săvârșit faptele care li se impută, respectiv infracțiunea de tentativă la omor.

Arată că la data de 21.01.2010 au fost audiați un număr de 9 martori care au confirmat presupunerea instanței, că nu inculpații au săvârșit infracțiunile, ce li se rețin în sarcină, motiv pentru care instanța a fixat un termen intermediar, la 2 februarie 2010, aprobând totodată discutarea cererii de schimbare a încadrării juridice din tentativă de omor calificat în vătămare corporală cu punerea în pericol a vieții persoanei.

Mai arată că instanța a admis efectuarea unui raport de expertiză extrajudiciar, dat fiind că apărarea a observat că în momentul în care s-a admis efectuarea unui raport de expertiză medico-legal a părții vătămate, în cazul tentativei imperfecte, în sensul interpunerii brațului, față de obiectul vulnerant, procurorul care a fixat obiectivele expertizei, a omis să treacă printre acestea un obiectiv important, pentru decelarea intenției de a ucide, care este esențială, în calificarea infracțiunii, ca tentativă la omor sau vătămare corporală și anume aceea a intensității loviturii.

Menționează că osul scafoid și osul trapez care au fost afectate de lovitură sunt cât un de cafea și care nu au putut a fi fracturate parcelat. În situația în care se acționează cu o sabie asupra mâinii și nu este afectată decât partea cărnoasă iar nu și aceea osoasă și după cum opinează și expertiza efectuată, forța loviturii a fost sub medie, ceea ce determină concluzia că nu s-a intenționat suprimarea vieții părții vătămate. Precizează că în speță a fost vorba de o încăierare la care au participat 8,9 persoane.

Arată că a observat în dosarul de fond anumite aspecte privind sesizarea parchetului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, de anumiți martori. Menționează că acei martori nu au nici o legătură cu inculpații din dosarul cauzei.

Referitor la martorul, care a fost interogat de instanță, acesta a recunoscut că a participat la conflict folosind o și că nu poate preciza dacă partea vătămată, a folosit o sabie, ci a apreciat că a folosit un obiect tăietor înțepător și totodată că a existat o încăierare. În ceea ce privește infracțiunea de șantaj, care ar fi generat încăierarea, martorul, a declarat că a dat părții vătămate suma de 5000 de euro, dar că nu știe pentru ce i-a cerut acesta suma respectivă.

Mai arată că au fost audiați 9 martori și numai doi dintre ei și soția acestuia, au avut o atitudine de sfidare a instanței, sub pretextul că ar fi amenințați, au refuzat să dea declarație în fața magistratului, pentru că știau că vor fi chestionați amănunțit.

Totodată arată că a avut o poziție de sfidare a instanței, având o poziție contrară celor susținute în cele 3 declarații date anterior. Precizează că toate celelalte declarații date de martori, nu confirmă comiterea faptei de șantaj, de către inculpații din boxă.

În ceea ce privește pretinsele amenințări invocate de martorii și, precizează că din cei 12 martori audiați au fost 7,8 femei, care nu au făcut nici o referire, la pretinse amenințări.

În susținerea celor oral susținute, invocă speța Letelier vs. Franța, în care se arată că după trecerea unei anumite perioade de timp, trebuie analizat dacă temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, mai subzistă sau nu și care ar fi acele elemente care ar putea în mod concret, să demonstreze pericolul pentru ordinea publică, pe care acești inculpați îl prezintă, odată aflați în libertate.

Menționează, că de asemenea, Curtea europeană a statuat că trebuie a se analiza și aspectele de ordin personal, respectiv că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, ambii inculpați erau necunoscuți cu antecedente penale, au familii organizate, lucrează având un loc de muncă stabil și nu există nici un fel de elemente de natură a considera că inculpații, aflați în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică.

Precizează că este a șasea oară când judecătorul fondului de la TRIBUNALUL BUCUREȘTI a admis cererea inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, apreciază că acest fapt nu constituie o eroare, ci este poziția constantă a instanței.

Concluzionând solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și a se dispune menținerea încheierii de ședință pronunțate de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a II a Penală ca fiind legală și temeinică.

Intimatul inculpat OG, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, precizează că se va prezenta la toate solicitările instanței.

Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că se raliază susținerilor avocatului său.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prinîncheierea de ședință din 22.01.2010, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, au fost admise cererile formulate de inculpații și OG și, în baza art.139 alin.1 și 35rap. la art.136 lit.b pr. pen. cu referire la art.145 alin.1 pr. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În baza art.145 alin.11lit.a, b, c, d pr. pen. inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.145 alin.12lit.c și e pr. pen. inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.

S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor stabilite prin prezenta încheiere, conform art.145 pct.3 pr. pen.

În motivarea încheierii s-a aratat că dacă la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați existau date din care rezulta presupunerea că aceștia au săvârșit fapta, ulterior au apărut elemente noi care susțin netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi comis respectiva infracțiune, elemente ce conduc la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial arestarea inculpaților, așa încât punerea lor în libertate se impune și din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că hotărarea este nemotivată, în sensul că nu se arată în ce mod s-au schimbat temeiurile arestării, și există contradicție între considerentele încheierii - care susțin o soluție de revocare a măsurii arestării preventive și dispozitivul încheierii conform căruia măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a mai susținut că faptele inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere natura faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, precum și modalitatea de operare a acestora, deosebit de violentă. S-a învederat că există indicii că se exercită presiuni asupra familiilor victimelor și martorilor chiar în acest moment procesual, iar egalitatea de tratament, termenul rezonabil, încadrarea juridică și principiile generale ce guverneaza procesul penal în lumina garanțiilor CEDO, nu au legătură cu schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea prev. de art.139

C.P.P.

Examinând cauza în temeiul art.141 raportat la art.3856alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul este fondat.

Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 14.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, în dosarul -, reținându-se dispozițiile art. 148 lit. d, e și f pr. pen pentru inculpatul și OG cele ale art. 148 lit. e și f pr. pen. pentru inculpatul.

Ulterior, prin rechizitoriul 730/P/2009 al Parchetului de pe langă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, din 25.05.2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit.i pen. și art.194 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. reținându-se în sarcina acestuia că în data de 8.03.2009, în B, pe str. -, în dreptul imobilului nr.10, a intenționat să o lovească în mod repetat pe partea vătămată cu o sabie (cu tăișul) în zona capului; partea vătămată a reușit să-și protejeze capul fiind lovită în zona mâinilor, suferind astfel leziuni grave care i-au pus viața în primejdie. Fapta menționată a fost săvârșită pentru aod etermina pe partea vătămată să dea inculpatului (și inculpatului ) sume de bani nedatorate, pentru a dobândi astfel foloase injuste.

Prin același act de sesizare a instanței, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art.20 raportat la art. 174-175 lit.i pen. art.194 alin.1 pen. art.194 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. reținându-se în sarcina sa că în data de 8.03.2009, în B, pe str. -, în dreptul imobilului nr.10, i-a acordat ajutor inculpatului zis OG "" în momentele când acesta a intenționat să o lovească în mod repetat pe partea vătămată cu o sabie (cu tăișul) în zona capului; partea vătămată a reușit să-și protejeze capul fiind lovită în zona mâinilor, suferind astfel leziuni grave care i-au pus viața în primejdie. Fapta menționată a fost săvârșită pentru a determina partea vătămată să dea inculpatului (și inculpatului OG) sume de bani nedatorate pentru a dobândi astfel foloase injuste. S-a mai reținut că din luna august 2008 și până la momentul arestării, sub pretextul unei datorii bănești, l-a constrâns (împreună cu alți inculpați) prin amenințări pe să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi (camătă), până când partea vătămată nu a mai putut plăti, moment în care inculpații au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei sale și a prietenilor săi, în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați pentru a dobândi astfel foloase injuste.

La termenul din 21.01.2010, inculpații și OG au formulat cereri de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Curtea consideră că nu sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 pr. pen. întrucât temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

Astfel, instanța de fond nu a indicat, în mod concret, elementele noi care au condus la concluzia că s-au schimbat temeiurile arestării. S-au făcut doar aprecieri de ordin general în sensul că nu mai există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, părțile vătămate, G, și martorii,.

Referitor la probele care vizează cei doi inculpați, se constată că inculpații și OG și-au menținut declarațiile de nerecunoaștere a faptelor, iar partea vătămată a revenit, în parte, asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale.

Martora oculară a relatat și în instanță că inculpatul OG a lovit cu sabia partea vătămată, iar martorul a reluat, în mare, declarația dată în timpul urmăririi penale.

Imprejurarea că martorul a afirmat că refuză să dea declarație de frica a cea ce i s-ar putea întâmpla când va ieși din sala de ședință, nu este de natură a crea convingerea că nu există probe care să susțină îndeplinirea condiției prevăzută de art. 143 cu referire la art.681C.P.P. ci denotă comportamentul cel puțin intimidant al inculpaților față de martorii care se prezintă în instanță pentru audieri.

Declarația părții vătămate trebuie privită prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medico legale și declarațiile martorilor oculari care susțin, în continuare, temeinicia acuzațiilor aduse celor doi inculpați.

Respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea se impune și din perspectiva temeiurilor prevăzute de art.148 lit.d și e pr. pen. având în vedere presiunile exercitate de inculpați asupra părții vătămate prin oferirea de bani în încercarea încheierii unei înțelegeri frauduloase, dar și a comiterii de către inculpatul a OG unei noi infracțiuni pe fondul săvârșirii infracțiunii de șantaj.

Cât privește condiția prevăzută de art.148 lit.f pr. pen. aceasta subzistă având în vedere gravitatea faptelor prin care s-a adus atingere viații, integrității corporale dar și libertății persoanei, reținând că mobilul tentativei la infracțiunea de omor a constat în obținerea unor foloase materiale, urmare a șantajării victimelor, ceea ce pune în evidență pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.

Curtea consideră că nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive a inculpaților, care nu trebuie analizat în abstract, ci în funcție de particularitățile speței. Prezenta cauză se caracterizează printr-un număr mare de inculpați, părți vătămate și martori care trebuie audiați, cercetarea judecătorească fiind în curs de desfășurare.

In consecință, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr. pen. Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe langă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, va casa încheierea din data de 22.01.2010 a Tribunalului București Secția a II a Penală și rejudecând, va respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și OG.

In temeiul art.192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

Casează încheierea de ședință din data de 22.01.2010 a Tribunalului București Secția a II a Penală și rejudecând:

Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și OG.

Cheltuielile judiciare avansate rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2010.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

GREFIER

Red.

Dact. - 15.02.2010/2 ex.

-.

15 Februarie 2010

Președinte:Lia Savonea
Judecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 149/2010. Curtea de Apel Bucuresti