Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 148/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR- (2983/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.148/

Ședința publică de la 26 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Lia Savonea

JUDECĂTOR 2: Daniel Grădinaru

JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu

GREFIER - - -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr.1005/11.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B și a deciziei penale nr.604A/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul G în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/27.12.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul este întemeiat pe cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17/1 Cod procedură penală, hotărârea este contrară legii și s-a făcut o greșită aplicare a legii. Critică hotărârea instanței pentru motive de nelegalitate.

Arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală dat fiind că prin decizia nr.1235/2.09.2009 Curtea de Apel Secția I penală, a admis în aceeași cauză, recursul parchetului, formulat pentru aceleași motive, instanța de apel a dispus restituirea cauzei la Parchet pentru încălcarea art.397 alin.3 Cod procedură penală.

Deși Curtea de Apel Bucureștia casat hotărârea din apel și a constatat că în mod greșit s-a restituit cauza la parchet, instanța de apel a pronunțat o aceeași soluție încălcând limitele rejudecării fără a intra și a judeca pe fond cererea de revizuire.

Mai mult instanța de apel nu s-a pronunțat nici pe cererea procurorului de ședință, formulată în primul ciclu procesual, de recalificare a ca fiind formulată potrivit art.522 Cod procedură penală, ca o cerere de rejudecare după extrădare, deși Curtea de Apel prin decizia de admitere a recursului parchetului, impusese a se pronunța pe acest aspect.

Precizează că instanța de apel în prezentul ciclu procesual, nu a analizat această cerere și nici nu s-a pronunțat sub acest aspect deși Curtea de Apel prin limitele rejudecării impusese Tribunalului Bucureștia se pronunța pe acest aspect.

Concluzionând apreciază că hotărârea este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea limitelor rejudecării astfel încât se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a cererii de revizuire urmând a se pronunțat o soluție.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile puse de Ministerul Public, în sensul casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare.

Intimatul, având ultimul cuvânt, solicită menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București și să se rezolve cât mai repede, în sensul de a se face lumină în această cauză, de a se face afla adevărul.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față.

Prin sentința penală nr. 1005/11.06.2009, Judecătoria Sector 5 Bar espins cererea de revizuire formulată de revizuientul G, ca inadmisibilă, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, condamnatul Gas olicitat revizuirea sentinței penale nr. 1667/21.06.2001, a Judecătoriei Sector 5 B, definitivă prin decizia penală nr. 1345/21.09.2007 a Curții de Apel București prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal.

In motivarea cererii de revizuire petentul a invocat faptul că nu cunoaște conținutul dosarului întrucât cauza s-a judecat în lipsa sa, iar pedeapsa este prea mare și nedreaptă.

Reținând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală, instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât au apărut fapte noi ce nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.

Prin decizia penală nr.480/03.08.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis apelul formula de apelantul - revizuient

A desființat sentința penală nr. 1005/11.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 5 B, în dosarul nr- și a dispus restituirea cererii de revizuire formulată de apelantul - revizuient cu privire la sentința penală nr. 1667/21.06.2001 pronunțată de Judecătoria Sector 5 B, în dosarul nr. 5565/2001, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B pentru a se proceda în conformitate cu prevederile art. 397 alin. 3 Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că procurorul trebuia să-l asculte pe petent având în vedere că acesta nu a fost audiat pe parcursul procesului penai, apreciind că dreptul la un proces echitabil consacrat de dispozițiilor art. 6 din CEDO i-a fost încălcat.

Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și condamnatul revizuient

In recursul Parchetului este criticată decizia instanței de apel pentru nelegalitate motivând că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea cererii de revizuire la Parchet pentru audierea revizuientului întrucât în cauză s-a dat deja o soluție pe acest temei de drept în virtutea greșitei calificări juridice a cererii.

S-a apreciat că soluția formulată de instanța de apel este contrară legii fiind invocat motivul de casare prev. de art. 3859pct.171Cod procedură penală.

Cu privire la recursul declarat de condamnatul recurent acesta a declarat că înțelege să-l retragă astfel încât, Curtea a lua act de această manifestarea de voință.

Critica adusă în recursul Parchetului este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a apreciat că recursul Parchetului este fondat și a fost admis ca atare.

A reținut că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 B pentru a proceda conform dispozițiilor art. 397 alin. 3 Cod procedură penală.

Potrivit acestor dispoziții legale, dacă cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile prev. de art. 2 respectiv cererea să se facă în scris cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizării acesteia.

Din economia acestui text de lege rezultă că dispozițiile art. 397 alin. 3 Cod procedură penală are o natură distinctivă, audierea petentului condamnat fiind posibilă doar în situația în care cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege.

Dacă instanța de apel, în urma studierii dosarului ar fi avut dubii cu privire la soluția de condamnare a petentului avea posibilitatea să admită în principiu cererea de revizuire și să procedeze la rejudecarea cauzei conform dispozițiilor art. 405 Cod procedură penală și nu să dispună restituirea cererii de revizuire la procuror, soluție care de altfel excede dispozițiilor legale.

În altă ordine de idei, reprezentantul Parchetului, cu ocazia soluționării apelului a solicitat recalificarea cererii în baza dispozițiilor art. 5221Cod procedură penală și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât condamnatul llie Gaf ost extrădat cu condiția de a se dispune rejudecarea cauzei în prezența sa.

Tribunalul București, ca instanță de apel nu s-a pronunțat cu privire la aspectele invocate de procuror, situație în care Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

In rejudecarea apelului reprezentantul Ministerului Publica precizat ca prezenta cerere este o revizuire și nu o rejudecare a cauzei după extrădare, având în vedere considerentele deciziei de casare nr.1235R/2.02.2009. pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penala

Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul revizuient, cit si din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 C.P.P. tribunalul a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente: revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual, stabilind anumite condiții pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire:

a) să fie atacate doar hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei;

b) să fie introdusă în termenul prevăzut de lege prin dispozițiile art. 398.proc.pen;

c) să fie formulată de către persoanele prevăzute de lege, în baza art. 396.proc.pen;

d) să se sprijine pe unul dintre motivele arătate la art. 394.proc.pen.

Potrivit art.394 pr.pen: Revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia."

In cererea de revizuire, revizuientul a contestat pedeapsa în executarea căreia se afla întrucât este prea mare și nedreapta și nu a știut de existenta dosarului care
s-a judecat în lipsa sa. Or, motivele invocate de către revizuient nu se regăsesc în cele enumerate în art.394 pr.pen si care constituie o condiție cumulativa din cele enumerate mai sus.

Pe cale de consecință, a reținut că nu sunt întrunite condițiile admiterii în principiu a prezentei cererii de revizuire, motiv pentru care în baza art.403 Cod proc. pen. rap. la art.394 pr.pen, a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul G ca inadmisibilă.

Astfel, potrivit disp.art. 399 Cod proc. pen. procurorul ascultă, daca este cazul, persoana care solicita revizuirea.In cazul în care este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanță.

Rezulta, deci, că sunt situații când în funcție de motivele invocate de revizuient, procurorul trebuie să procedeze cel puțin la ascultarea petentului, pentru a fi în măsură să aprecieze dacă sunt sau nu necesare verificări suplimentare în scopul stabilirii temeiniciei motivelor de revizuire.

In speță, condamnatul Gas usținut că este nevinovat, în cererea sa adresată procurorului, invocând existența unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanțele care au judecat cauză în fond și în căile ordinare de atac. De altfel, în situația în care a fost judecat și condamnat petentul G, respectiv în lipsa (dosar 5565/2001 al Judecătoriei Sector 5 B) și în condițiile în care apelul i-a fost respins ca tardiv, iar recursul ca nefondat, fără a i se lua pe întreg parcursul procesului penal vreo declarație, atunci procurorul, în aceasta faza a cercetării prealabile, impusă de procedura revizuirii s-ar fi cuvenit a-l asculta cel puțin pe condamnatul revizuient pentru a-i verifica susținerile.

Prin decizia penală nr.604/A din 9.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost admis apelul formulat de apelantul revizuent G împotriva sentinței penale nr.1005/11.06.2009 pronunțată de Judecătoria sector 5 B și s-a dispus restituirea cererii de revizuire la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 B pentru a se proceda în conformitate cu prev.art.397 al.3

C.P.P.

Împotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul trimiterii cauzei la instanța de apel pentru continuarea judecății.

În motivele de apel, Parchetul, în rejudecarea apelului a precizat, în mod expres că prezenta cerere este o revizuire și nu o rejudecare a cauzei după extrădare, în conformitate cu dispozițiile art.5221Cod procedură penală, așa cum s-a arătat în considerentele deciziei casate nr.1235/R din 2.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - secția I penală.

În susținerea cererii s-a mai arătat că nu se impune ascultarea revizuientului, deoarece, potrivit dispozițiilor art.399 Cod procedură penală, procurorul este cel care ascultă persoana care a formulat cererea de revizuire decât dacă este cazul, numai în situația în care cererea sa nu cuprinde elemente necesare. În cauză, condamnatul a invocat două motive de revizuire și anume că a fost judecat în lipsă și că pedeapsa aplicată este prea mare.

În concluzie, nu se impunea trimiterea cauzei la procuror și instanța de apel trebuia să procedeze la judecarea cauzei.

Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Curtea reține căo primă problemăeste aceea dacă cazul de casare pe care Parchetul și-a întemeiat recursul oral, cu ocazia dezbaterilor, art.385/9 pct.17/1 Cod procedurăpenală,(hotărârea este contrară legii și s-a făcut o greșită aplicare a legii) poate fi examinat de instanța de recurs, în condițiile în care a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006.

unctul 17^1 al alineatului 1 din articolul 385^9 a fost abrogat prin art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006. Este adevărat că ulterior, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 783/2009, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, însă în raport de prevederile art. 62 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial ", este discutabil dacă această normă (unctul p. 17^1 al alineatului 1 din articolul 385^9) își reia aplicabilitatea.

Trecând peste acest aspect, reținem că suntem într-o cerere ce supune analizei procedura de revizuire a unei hotărâri judecătorești. n cererea formulată, revizuientul contestă pedeapsa în executarea căreia se află invocând și faptul că nu a știut de existenta dosarului care
s-a judecat în lipsa sa.

Față de particularitățile cauzei (condamnatul a fost judecat în lipsa-dosar 5565/2001 al Judecătoriei Sector 5 B, iar apelul i-a fost respins ca tardiv, recursul ca nefondat,fără a i se lua pe întreg parcursul procesului penal vreo declarație), soluția asupra căreia s-a oprit Tribunalul București - secția a II-a penală nu este greșită, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp. art. 399 Cod proc. pen. procurorul are posibilitatea (iar în acest caz tribunalul a spus că se impune să o facă) să asculte persoana care solicita revizuirea, în funcție de motivele invocate de revizuient, pentru a fi în măsură să aprecieze dacă sunt sau nu necesare verificări suplimentare în scopul stabilirii temeiniciei motivelor de revizuire.

Față de cele menționate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchet, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.604/A din 9.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.

Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. 2 ex./ 29.01.2010

II. - jud.:;

09 Martie 2010

Președinte:Lia Savonea
Judecători:Lia Savonea, Daniel Grădinaru, Leontina Cișmașiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 148/2010. Curtea de Apel Bucuresti