Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 189/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 189/2009
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații, și împotriva încheierii penale din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat:
- inculpații, și aflați în stare de arest și asistați de avocat în substituirea avocat cu delegație de apărător ales;
- inculpații, și aflați în stare de arest și asistați de avocat ales;
- inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu;
- inculpata aflată în stare de arest și asistată de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul a depus la dosar memoriu, iar avocat a depus copii ale unor înscrisuri medicale.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul DIICOT a susținut recursul declarat în cauză și a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate ca fiind nelegală și temeinică deoarece potrivit art. 139 alin.1 pr.penală măsura arestării preventive se înlocuiește atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei. În speță temeiurile de fapt și de drept pentru care au fost trimise în judecată inculpatele și nu au dispărut starea de pericol social este foarte ridicată în contextul unui număr foarte mare de infracțiuni, cu un prejudiciu foarte mare și care nu a fost recuperat.
Motivele care au stat la baza arestării inculpaților nu au dispărut, ele se mențin în continuare astfel că solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Avocat - pentru inculpata a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT precizând că este a pentru a patra oară când Tribunalul Albaa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpată. Temeiurile avute în vedere inițial s-au modificat, inculpata a stat în arest preventiv 8 luni de zile, nu are antecedente penale și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
A arătat că instanța de fond nu a dispus revocarea măsurii arestării preventive și nici nu s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive deoarece temeiurile nu au dispărut, dar prin trecerea timpului aceste temeiuri s-au modificat și este absurd a se crede că prezintă același pericol social ca și în urmă cu 8 luni de zile.
În ce privește recursul declarat de inculpatul, acesta este inadmisibil și solicită a fi respins.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul, pe care-l reprezintă cu delegație din oficiu, a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat - pentru inculpata a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică și punerea de îndată în libertate a inculpatei. A precizat că motivele de recurs invocate de procuror nu justifică pretinsele riscuri prin lăsarea inculpatei în stare de libertate.
A arătat că rechizitoriu s-a făcut o ierarhie a activității inculpaților și față de numărul mare de părți vătămate și pentru egalitate de tratament pentru ceilalți inculpați aflați în stare de libertate (în speță fiind cercetați aproximativ 50 de inculpați) nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
În motivele de recurs procurorul nu a invocat faptul că aflată în stare de libertate inculpata ar putea influența aflarea adevărului, dar în practica CEDO suspiciunile rezonabile trebuie făcute cu referire la acte preparatorii.
În ce privește pericol concret pentru ordinea publică - inculpata este o persoană cu un minim de instruire (6 clase parcurse cu greu la o școală specială), are 1 copil minor bolnav.
A mai invocat dispozițiile art. 6 pg.3 lit.d CEDO.
În ce privește recursurile celorlalți inculpați pe care-i reprezintă la acest termen de judecată, solicitat ca în raport de dispozițiile art. 140/3 dacă sunt admisibile, a se admite recursurile, a casa încheierea atacată și în funcție de solicitarea fiecărui inculpat a proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive sau a se face aplicarea disp. art. 139.pr.penală privind revocarea acesteia.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că este arestat de 8 luni de zile, dar este nevinovat, faptele imputate nu sunt de violență, a pierdut un apartament pentru a plăti onorariile avocaților, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, și, solicită lăsarea lui în libertate pentru a-și întreține familia. A mai precizat că nu a avut contact vizual cu nici o parte vătămată, ideea de grup infracțional s-a crea în urma șantajului procurorului cu starea de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că este arestat de 8 luni și solicită a fi lăsat în libertate deoarece este nevinovat.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că este arestat de 7 luni nu a prezentat pericol pentru ordinea publică, s-a prezentat singur la DIICOT pentru că știa că este nevinovat, are 1 copil minor și solicită a fi lăsat în libertate până la finalizarea procesului.
nculpatul având ultimul cuvânt a precizat că este arestat de 7 luni, la percheziție nu i s-a găsit nimic și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate precizând că are o situație familială grea.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate precizând că are 4 copii minori, dintre care unul cu handicap și nu este vinovat
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate deoarece nu va părăsi localitatea sau țara.
Inculpata având ultimul cuvânt a precizat că este arestată de 8 luni de zile și are 2 copii minori și probleme de sănătate.
Inculpata având ultimul cuvânt a susținut concluziile expuse de avocata sa.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și și cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și
Au fost admise cererile formulate de inculpatele:
- - fiica lui și, născută la data de 07.04.1978, în municipiul A I, județul A, domiciliată în A I,-, jud. A, CNP - -, aflată în prezent în Penitenciarul Aiud și
-, fiica lui și, născută la data de 13.09.1986, în municipiul A I, jud. A, domiciliată în A I,-, jud. A, CNP -, aflată în prezent în Penitenciarul Aiud.
În baza art. 139 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de aceste inculpate prin Încheierea nr. 10/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- cu măsura preventivă a obligării de anu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei - fiica lui și, născută la data de 07.04.1978, în municipiul A I, județul A, domiciliată în A I,-, jud. A, CNP - - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 21/29.04.2009 la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 1/1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Municipiului A I, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința situată în A I,-, jud. A, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 2/2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 2/1 Cod procedură penală, prezenta încheiere se comunică inculpatei, Poliției Municipiului A I, jud. A, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 13.09.1986, în municipiul A I, jud. A, domiciliată în A I,-, jud. A, CNP - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/29.04.2009 la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 1/1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Municipiului A I, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința situată în A I,-, jud. A, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 2/2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 2/1 Cod procedură penală, prezenta încheiere se comunică inculpatei, Poliției Municipiului A I, jud. A, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații care au formulat cererile de față au fost trimiși in judecată, în stare de arest preventiv, alături de alți 26 inculpați prin Rechizitoriul nr. 27D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Alba pentru săvârșirea de infracțiuni de constituire - după caz sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe grave în formă continuată și după caz uz de fals.
În sarcina inculpaților s-a reținut că:
În cursul anilor 2007 - 2008, în municipiul AIs -a constituit o grupare infracțională organizată, de mari dimensiuni, care a acționat în scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, pentru a obține venituri ilicite din inducerea în eroare a mai multor persoane cu privire la achiziționarea unor mașini de cusut. Gruparea a acționat până în cursul lunilor aprilie - iunie 2009, când a fost destructurată. Membrii acestei grupări au profitat din plin de anumite "legende" care circulau pe piață, potrivit cărora mașinile de cusut străine, marca ", etc", aveau o valoare foarte mare, fie datorită aliajului pe care îl conțin (platină), fie datorită faptului că serile lor combinate ar da anumite numere ale unor conturi din străinătate, conturi aparținând unor persoane deportate din timpul celui de al doilea război mondial (evrei).
Ca modalitate de comitere a faptelor s-a reținut membrii grupării achiziționau cartele, pentru a nu putea fi identificați întrucât achiziționarea, posibilă aproape de la orice chioșc, nu presupunea încheierea unui abonament de telefonie mobilă și nici prezentarea vreunui act de identitate;membrii grupării făceau apoi rost (cumpărau, furau, etc) de conturi și implicit card-uri atașate acestora, de la diferite bănci, deschise de regulă pe numele altor persoane "săgeți" (se comunica de către "săgeată" cumpărătorului totdeauna codul PIN și codul IBAN al contului); următorul pas consta în publicarea unui anunț într-un ziar central sau local (se practica și lipirea de afișe cu anunțuri), în care se anunța intenția de a achiziționa mașini de cusut, la prețuri foarte mari și se lăsa un nr. de telefon pentru contact (cartelă ); următorul pas consta în înșelarea victimei la telefon și anume: după ce victima lua legătura cu așa zisul colecționar, la nr. de telefon indicat în anunț, acesteia i se solicita să plătească diferite taxe, chipurile pentru încheierea tranzacției, indicându-i-se un cont bancar în care să depună contravaloarea taxei. Victima plătea diferite taxe, în diferite conturi, până își dădea seama că a fost înșelată.
Anterior trimiterii în judecată, împotriva inculpaților a fost luată măsura arestării preventive, astfel:
Prin încheierea nr. 10/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba, cu privire la inculpații:
zis "", (fost ) zis, zis, zis, zis sau, -, zis, zis, T și s-a dispus arestarea acestora pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 29.04.2009 și până la data de 27.05.2009, sens în care au fost emise mandatele de arestare preventivă nr. 16,17,18,19,20,21,22,23,24,25,26,28/29.04.2009.
Prin aceeași încheiere a fost admisă propunerea formulată de DIICOT - Biroul Teritorial Alba, cu privire la inculpatul minor zis "" și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 29.04.2009 și până la data de 17.05.2009, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 27/29.04.2009.
Pentru a dispune astfel s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art.143 și 148 lit. f Cod pr.penală cu privire la inculpații majori și dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.penală și art. 160 /h alin.3 Cod pr. penală cu privire la inculpatul minor.
Prin încheierea nr. 15 din data de 03.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Albaa dispus arestarea preventivă a inculpaților:, și, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 03.06.2009 până la data de 01.07.2009, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 33, 34, 35, 36 și 37.
Măsurile preventive luate împotriva inculpaților au fost prelungite si menținute ulterior in condițiile legii.
Prealabil, Tribunalul a constatat că de la data de 30.11.2009 când instanța a analizat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 300/2 Cod procedură penală, temeiurile pentru care aceasta s-a pronunțat asupra menținerii măsurii arestării inculpaților precum și asupra înlocuirii arestării celor două inculpate nu s-au schimbat, fiind aceleași care au determinat pronunțarea soluției menționate, în intervalul scurs de la acel moment neintervenind nici un element care să conducă la modificarea temeiurilor.
În ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de inculpații:, și precum și cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și.
Din probele administrate până în prezent rezultă indicii, respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpați a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a fiecăruia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită prin prisma numărului mare de persoane vătămate și a cuantumului ridicat a prejudiciului, sunt cercetate în stare de libertate.
Potrivit art.139 pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea ei, aceasta trebuie revocată la cerere sau din oficiu.
Temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a fiecărui inculpat, acestea rezultând din actele dosarului, respectiv din probele cuprinse în cele 105 volume de urmărire penală ce conțin declarații de părți vătămate, extrase de cont, rapoarte de analiză, transcrierea interceptărilor, listinguri telefonice, declarații inculpați/martori, percheziții domiciliare, etc.
De asemenea, în cauză nu subzistă elemente care să conducă la concluzia schimbării ori dispariției temeiurilor care au determinat arestarea preventivă în sensul revocării acesteia ori înlocuirii ei cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
De la data ultimei verificări a măsurii preventive, s-au constituit părți civile/și-au menținut constituirile din cursul urmăririi penale un număr însemnat de părți vătămate, care au declarat totodată că își mențin declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale, declarații în care au relatat modalitatea în care inculpații au comis faptele pentru care există suspiciunea ca le-au săvârșit.
Faptele pentru care inculpați arestați au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, fiind întrunită prima cerință a art. 148 lit. f Cod procedură penală. De asemenea, este îndeplinită și cerința a doua prevăzută de același articol, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.
Acesta este redat de modul și mijloacele de comitere a faptelor, de numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate, respectiv peste 1748 persoane din care au fost identificate și s-au constituit părți civile în prezenta cauză un număr de 183 persoane, apoi numărul mare al actelor infracționale reținute în rechizitoriu, respectiv 3996 precum și din valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat părților vătămate, respectiv 2.420.535 Ron.
În privința evaluării pericolului pentru ordinea publică nu poate fi privită izolat activitatea fiecărui inculpat, ci trebuie analizată prin raportare la activitatea de ansamblu a grupării de crimă organizată, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Pericolul deosebit al faptelor comise constă tocmai în rezultatul acțiunilor organizate și coordonate ale grupării.
Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat.
Astfel, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității, o rezonanță socială deosebit de negativă și un stare de neîncredere în justiție. Aceștia au înșelat un număr însemnat de persoane pe întreg teritoriul țării, provocându-le prejudicii patrimoniale deosebit de mari.
Referitor la motivele de natură socială invocate de fiecare dintre inculpați pentru a fi lăsați în libertate instanța a constatat că aceste argumente familiale legate fie de situația precară socio-financiară a familiilor, de existența unor copii aflați în întreținerea inculpaților, nu sunt argumente suficient de puternice în favoarea libertății în raport de periculozitatea deosebită a faptelor comise, prejudiciul cauzat, numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate și impactul social negativ al faptelor.
Măsura arestării preventive a fost luată în considerarea tuturor criteriilor prev. de art. 136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, criterii care subzistă și în prezent si care conduc, pentru fiecare inculpat in parte, la concluzia ca înlocuirea arestării preventive cu o alta măsură neprivativă de libertate ori revocarea acesteia nu este oportună și poate afecta buna desfășurare a procesului penal.
Legat de faptul că există două cupluri de inculpați în prezenta cauză care au copii minori, Tribunalul a reținut că în privința celor două inculpate s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, pentru motivele expuse anterior.
Termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit în cauză având în vedere complexitatea acesteia, numărul mare de volume ce conțin probațiunea, de inculpați si de părți vătămate.
În raport de cele arătate, în temeiul art. 139 Cod procedură penală Tribunalul a espins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulată de inculpații:, și.
În ce privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, Tribunalul a apreciat, de asemenea, că acestea nu sunt fondate și nu se impune lăsarea in libertate a inculpaților în raport de persistența indiciilor temeinice care se desprind din probe ca aceștia au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, în raport de rezonanța negativă în comunitate a faptului că persoane care au comis fapte de o gravitate sporită, in grup organizat sunt cercetate in stare de libertate, astfel că în temeiul art. 160/2 Cod procedură penală, va respinge ca nefondate cererile inculpaților.
-.În ce le privește pe inculpatele și
Potrivit art.139 pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii preventive a arestării nu s-au modificat în ce privește indiciile comiterii faptelor de către inculpate, însă tribunalul a avut în vedere criteriul de evaluare a pericolului pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatele la acest moment, prin raportare la elementele prevăzute la art. 136 al.8 Cod procedură penală
În speță, prin arestarea inculpatelor, colectivitatea din care face parte și opinia publică, în general, a luat act de faptul că cei care vor săvârșii fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă ca măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
De la momentul arestării preventive a inculpatelor și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe, dosarul fiind trimis la instanță astfel că desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatelor în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 Cod pr. penală.
Inculpatele au în întreținere copii minori iar soții lor sunt de asemenea arestați preventiv, acestea suferă de diferite afecțiuni și nu au antecedente penale. Se impune a se lua în considerare totodată necesitatea ocrotirii minorilor privați de prezența ambilor părinți pe o perioada considerabila(din punctul de vedere al interesului superior al copiilor), precum și obligația statului de a lua toate măsurile legale pentru ocrotirea vieții de familie, ingerința trebuind să fie proporțională cu scopul urmărit, conform art. 8 din CEDO.
La aprecierea subzistenței temeiurilor care au stat la baza arestării preventive nu se ia în considerare doar persistența indiciilor comiterii faptei ci și celelalte temeiuri pe care s-a bazat luarea măsurii arestării preventive legate de persoană și prevăzute la art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, aspecte personale care însă, la acest moment, în ce le privește pe cele două inculpate, nu mai persistă în raport de cele arătate anterior și în raport de durata deja petrecută în stare de detenție a inculpatelor și conduc la aprecierea că o măsură mai puțin restrictivă este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal, astfel că nu a mai impune menținerea stării de arest a acestora.
Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării și până în prezent, aproape 7 luni, impactul asupra opiniei publice și a comunității din care inculpatele fac parte s-a estompat iar acestea au înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care sunt cercetate, iar impunerea obligațiilor prevăzute de art. 145 Cod procedură penală constituie o garanție a bunei desfășurări a procesului penal cu inculpatele in stare de libertate.
Pentru motivele arătate mai sus, au fost admise cererile inculpatelor și și în conf. cu art.145/1 pr.pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive a acestora luată prin Încheierea nr. 10/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- cu măsura preventivă a obligării de anu părăsi țara.
Inculpatele au fost obligate să respecte măsurile prev. de art. 145/1 pr.penală raportat la art. 145 alin.1/1 pr.penală lit.a - d, și li s-a atras atenția că în cazul în care vor încălca cu rea credință măsurile și obligațiile impuse, se va lua față de acestea măsura arestării preventive.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpații, și.
Recursurile au fost declarate în termen.
În motivarea recursului DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa criticat hotărârea atacată susținând că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor, menținându-se pericolul concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 alin.1 și 2.pr.penală.
Inculpații, și și au criticat hotărârea atacată, susținând că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece, prin trecerea timpului, s-a estompat rezonanța negativă din colectivitate, iar înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara este proporțională cu pericolul actual pe care-l reprezintă inculpații pentru ordinea publică.
Deoarece recursurile nu sunt limitate la cazurile de casare prev. de art. 385/9 pr.penală, instanța, în temeiul art. 385/6 alin.3 pr.penală, va examina hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept.
Recursurile inculpaților, și sunt inadmisibile deoarece încheierile prin care judecătorul respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
de atac sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar în cazul în care nu se prevede calea de atac a recursului, potrivit art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.a pr.penală, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
Din perspectiva CEDO, dreptul inculpatului la o cale de atac nu este încălcat deoarece inculpații au dreptul de a reitera cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar instanța are obligația de a verifica periodic existența temeiurilor care justifică arestarea preventivă.
Recursul DIICOT - Serviciul Teritorial Alba este nefondat din următoarele considerente:
În mod corect prima instanță, dând eficiență disp. art. 139 alin.1 pr.penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatelor și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, constatând că prin trecerea timpului s-a estompat rezonanța negativă din colectivitate, cauzată de acuzația adusă inculpatelor.
Aspectele de natură personală, evidențiate de împrejurarea că cele două inculpate și soții lor sunt arestați în aceeași cauză, având în întreținere copii minori, precum și necesitatea ocrotirii minorilor privați de prezența ambilor părinți pe o perioadă considerabilă de timp, constituie suficiente temeiuri pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Durata arestării preventive, peste 8 luni de zile, este de natură a diminua pericolul concret pentru ordinea publică, iar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de cele două inculpate este proporțională cu pericolul actual pentru ordinea publică pe care-l reprezintă judecarea inculpatelor în stare de libertate.
Lipsa antecedentelor penale a inculpatelor atenuează riscul de recidivare a acestora, cu atât mai mult cu cât soții lor se află în stare de arest preventiv în aceeași cauză.
Recursul declarat de inculpatul este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanță examinând condițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar prev. de art. 160/2 alin.2 pr.penală, ținând seama de complexitatea cauzei, de caracterul organizat al grupului infracțional, de posibilitatea încercării zădărnicirii aflării adevărului, a apreciat, în mod justificat, că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
La acest stadiu procesual, având în vedere numărul mare de persoane vătămate care au fost înșelate, precum și numărul actelor infracționale, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.penală, instanța va respinge ca nefondate recursurile DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și a inculpatului.
Conform art. 192 alin.2 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpații recurenți.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba Iulia și inculpatul și ca inadmisibile recursurile promovate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpații, și să plătească statului câte 80 lei cheltuieli judiciare și pe inculpatul 180 lei cu același titlu, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. CL
Tehnored. VV 2 ex/04.01.2010
DM
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
