Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 290/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.290/R/2008
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul intimat, fiul lui și, născut la 17 aprilie 1965, din Penitenciarul Oradea, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, potrivit dispozițiilor art.139 și urm. Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Procurorul susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu consecința menținerii inculpatului în stare de arest preventiv.
Consideră încheierea atacată ca nelegală și netemeinică și, având în vedere momentul luării măsurii preventive față de inculpat, apreciază că nu au survenit modificări în temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, în speță, nefiind incidente prevederile art.139 Cod procedură penală.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere infracțiunile deosebit de grave de care este acuzat inculpatul, condiții în care apreciază că subzistă temeiurile arestării preventive.
Apărătorul inculpatului avocat pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Consideră că inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, că acesta poate fi judecat și în stare de libertate și solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere a faptelor și împrejurarea că a colaborat cu organele de urmărire penală.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet, arătând instanței că nu se va sustrage de la cercetarea judecătorească și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat de organele judiciare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 13 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul penal nr-, a fost admisă cererea formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 17.04.1965. în, jud. H, domiciliat în O,-, Bloc.X5,.27, jud. B, cu reședința în O,-, Bloc. D1,.84, jud. B, CNP - - arestat preventiv în baza încheierii nr. 32/2007 pronunțată la data de 23 decembrie 2007 de TRIBUNALUL BIHOR, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/2007 ) și în baza art. 139 aliniat 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive dispusă împotriva acestuia, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea O fără încuviințarea instanței.
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea O are următoarele obligații:
-să nu depășească limita teritorială a municipiului O decât cu aprobarea instanței;
-să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat sau la organul de poliție desemnat cu supravegherea de asistență, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1451aliniat 2 cu referire la art. 145 aliniat 21Cod procedură penală, a dispus ca inculpatul, pe perioada măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, are obligația de a nu se apropia de martorii încuviințați în cauză, respectiv, și, de numitul "", de colaboratorul cu nume de cod " G", precum și de inculpatul și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
În baza art.145 aliniat 2/2 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
In baza art.145 aliniat 2 Cod procedură penală,s-a dispus a se comunica copia hotărârii inculpatului, Poliției municipiului O, Jandarmeriei O, Poliției Comunitare, Serviciul Public Comunitar de emitere și eliberare a pașapoartelor simple românești O, Poliția de Frontieră Română, în vederea asigurării respectării obligațiilor ce-i revin inculpatului, urmând ca organele in drept să refuze eliberarea pașaportului sau să ridice provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
In ceea ce privește starea de arest a inculpatului, instanța a apreciat că temeiul prev. de art.148 alin. 1 lit.f Cod procedură penală, ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului s-a modificat și nu există alte temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză s-a început cercetarea judecătorească, procedându-se la ascultarea detaliată a inculpaților, inculpatul menținându-și aceeași poziție constantă de colaborare cu organele judiciare, iar celelalte acte de judecată ce urmează a fi efectuate nu sunt împiedicate de prezența inculpatului în stare de libertate. În caz contrar, aplicarea art. 160 indice b aliniatul 3 Cod procedură penală, încalcă dreptul la libertate individuală a inculpatului prev. de art. 5 pct. 1 din CEDO ca urmare a lipsei scopului legitim al ingerinței în exercitarea acestui drept.
Natura și gravitatea acuzațiilor penale aduse inculpatului prin rechizitoriu ce nu au un caracter dovedit ca urmare a incidenței prezumției de nevinovăție, precum și reacția publică față de aceștia, în măsura în care eventualitatea apariției acestei reacții este dovedită cu mijloace judiciare, au putut justifica luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și menținerea acesteia o anumită perioadă de timp, însă la prezentul termen, acest motiv nu mai poate fi considerat relevant și suficient, întrucât nu mai este bazat pe fapte dovedite de natură să demonstreze că eliberarea inculpatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice.
În acest sens, a se vedea cauza Letellier contra Franței, Hotărârea CEDO din 26 iulie 1991.
În prezenta cauză nu rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar produce o perturbare esențială și substanțială a ordinii publice, și nici gradul de previzibilitate și probabilitate a perturbărilor.
Nu în ultimul rând este de observat că, inculpatul a fost deja pus în libertate înainte de a fi începută cercetarea judecătorească prin Decizia penală nr. 79/R/14.02.2008 a Curții de APEL ORADEA, luându-se totodată față de acesta o măsură restrictivă de libertate, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara. Pe de altă parte, ținând seama de principiile penale ale gradualității măsurilor preventive și ale subsidiarității acestora, principii reflectate din ce în ce mai consistent în practica instanțelor, pentru a oferi o garanție suplimentară asupra bunei desfășurări a procesului penal, pentru a impune inculpatului adoptarea unei conduite pozitive și pasive în raport de ceilalți participanți în procesul penal și pentru a oferi un instrument de verificare a declarațiilor de bune intenții ale inculpatului privind conduita viitoare, s-a impus ca restrângerea dreptului de libertate al acestuia, să fie realizată printr-o altă măsură, cu un grad de ingerință mai scăzut, respectiv asupra dreptului la liberă circulație, dispunându-se față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu consecința menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, cu motivarea că nu au survenit modificări în temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, în speță, nefiind incidente prevederile art.139 Cod procedură penală.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat astfel că va fi admis ca atare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că, în urma audierii inculpatului au intervenit elemente noi, care să justifice punerea în libertate a acestuia, deoarece în urma administrării probei nu s-au modificat temeiurile care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, trebuie avută în vedere gravitatea deosebită a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, iar timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive ( 23 decembrie 2007 ), nu poate fi considerat prin el însuși că a înlăturat pericolul concret pentru ordinea publică prin stingerea interesului și a reacției publice datorate duratei îndelungate de timp, față de fapta reținută în sarcina inculpatului.
Față de cele de mai sus, instanța va admite recursul, va înlătura dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de parchet, va casa și modificarea încheierea atacată în sensul că va înlătura dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea O, fără încuviințarea instanței.
În baza art.300/2 cu referire la art.160 lit.b Cod procedură penală, va menține măsura arestării preventive dispusă pe seama inculpatului, prin încheierea nr.32 din 23 decembrie 2007 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR împotriva încheierii penale din 13 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea O, fără încuviințarea instanței.
În baza art.300/2 cu referire la art.160 lit.b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive dispusă pe seama inculpatului, fiul lui și, născut la 17.04.1965 în, județul H, prin încheierea nr.32/23 decembrie 2007 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/2007.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 6.06.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./6.06.2008
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
