Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 505/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 505/
Ședința publică din 06 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul AL, cu reședința în B, strada av., nr. 2, bloc 24,. 1,. 26, sector 1, împotriva încheierii nr. 63/F din 03 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și în prezența interpretului.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru inculpat, depune la dosar înscrisuri privind modificarea actului constitutiv al societății comerciale, un raport de evaluare, inculpatul fiind în prezent singurul administrator, întrucât fratele său a plecat în.
Mai depune 3 înscrisuri în limba engleză, privind libera circulație a persoanelor fizice în țară și în afara țării.
Avocat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au cereri prealabile.
Nemaifiind cereri curtea, din oficiu, pune în discuție excepția admisibilității recursului declarat de inculpat, în raport de dispozițiile art.141 alin.1 teza 2 din Codul d e procedură penală.
Avocat, asupra excepției invocate, pune concluzii de admitere, fiind admisibil, în opinia sa recursul declarat de inculpat, deși legile țării nu menționează în astfel de cazuri calea de atac. Tot la această instanță, s-au mai soluționat recursuri de acest gen, fiind respinse ca nefondate nu pe excepție.
Cererea de față este o cerere de înlocuire a măsurii preventive care restrânge dreptul la libera circulație.
Prin lipsa căii de atac au fost încălcate dispozițiile art. 3, art. 5 paragraful 1, art. 5 paragraful 3, art. 5 paragraful 4 și art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană.
Potrivit art.20 al. 2 din Constituția României, în situația în care există neconcordanță între procedurile și legile internaționale și cele interne, au prioritate cele internaționale, în situația în care normele interne nu ar favoriza persoana în cauză.
Deși disp. art. 141 al. 1 tz. 2 din Codul d e procedură penală nu dă dreptul la calea de atac, potrivit art. 6 cu trimitere la art. 5 paragraful 4 din convenție, orice persoană estre liberă să circule pe teritoriul țării sau în afara țării fiind liberă să-și aleagă reședința.
Potrivit art. 20 al.2 din Constituție, solicită a se constata, că prin interpretarea acestui text de lege este deschisă calea de atac deși procedura penală nu prevede acest lucru.
Consideră că recursul este admisibil.
Pe fond, solicită a se constata, că potrivit noului act de constituire al societății comerciale al cărui singur administrator este, se impune ca inculpatul să părăsească B pentru administrarea societății care se află șa și
Până la soluționarea pe fond a cauzei, va trece timp, iar inculpatul nu are cum să administreze societățile din B, aceasta fiind singura sursă de venituri pentru el și familie.
De asemenea, inculpatul nu poate sta toată ziua numai la televizor trebuie să aibă și activitate.
În perioada cât inculpatul a fost arestat, s-a îmbolnăvit grav, necesitând tratament care nu poate fi efectuat decât la sau Târgu
Nu este vorba de o cerere abuzivă ci de o cerere care să-l conducă spre o viață normală. Inculpatul nu solicită decât să i se permită libera circulație pe teritoriul României, unde de altfel se va afla în atenția organelor judiciare.
Solicită admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere recursului declarat de inculpat ca inadmisibil, întrucât legea prevede că încheierea prin care prima instanță respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În ceea ce privește fondul, pune concluzii de respingere ca nefondat, inculpatul are și alte posibilități de administrare a societăților, iar în ceea ce privește starea de sănătate nu a făcut dovada cu vreun act medical că afecțiunile de care suferă nu pot fi tratate în B și se impune tratarea la alte clinici medicale.
Recurentul inculpat al, având ultimul cuvânt, solicită să-i fie admisă cererea pentru a se prezenta 1-2 zile pe săptămână la societățile pe care le deține în și C, întrucât acestea nu pot fi administrate prin telefon.
Aceste societăți au fost înființate de familie din 1995, dar fratele a plecat în și nu mai are cine să se ocupe.
CURTEA
Din actele dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 63/F din 03 august 2009, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul AL, cetățean iordanian, fiul lui și, născut la data de 20.02.1969, în, Regatul al, domiciliat în, Regatul al, nr. național -, cu permis de ședere în România seria - - și reședința în România în B, str. av. nr.2,.24,.1,.26, sector 1, cu CNP -.
A obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
A dispus achitarea sumei de 694,50 lei interpretului de limbă arabă și a cheltuielilor de transport în sumă de 150,04 lei din fondul special al Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 16/II/2008, al DIICOT V, au fost trimiși în judecată, un număr de 22 de inculpați, 19 în stare de arest preventiv, printre care și inculpatul al acesta din urmă fiind bănuit că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 208 alin. 1 comb. cu art. 209 alin. 4 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, b Cod penal.
Prin decizia nr. 425 din 19 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, au fost admise recursurile declarate de inculpații A, G, - -, Al, -, împotriva încheierii de ședință nr. 53 din data de 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înlăturat dispoziția de menținere a arestării inculpaților și, pe cale de consecință;
În baza art. 139 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod pr. penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, instanța de control judiciar a impus inculpaților respectarea obligațiilor prev. de art.145 alin.11lit. a)- d) Cod procedură penală precum și a obligațiilor prev. de art. 145 alin.12literele:
b) -să nu se deplaseze în locurile în care poate fi accesat Internetul;
c)- să nu se apropie de persoanele vătămate, de membrii familiei acestora, de coinculpați, de martori, experți, ori de alte persoane ce au legătură cu cauza și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f)- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se bănuiește că au săvârșit faptele imputate.
S-a atras atenția inculpaților asupra art. 145 alin. 22și alin 3 Cod procedură penală, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestora de sub puterea mandatelor emise în dosar, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Tribunalul a respins cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 145 alin. 32. pr. pen. dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligații, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanța dispune aceasta prin ordonanță sau încheiere motivată. Dispozițiile alin. 21și alin. 22se aplică în mod corespunzător.
Or, în speță, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul de lege menționat mai sus, motiv pentru care a respins cererea formulată de inculpat, ca nefondată.
Faptul că inculpatul este bolnav și ar necesita intervenții medicale în alte localități, sau că este administrator la mai multe firme cu capital privat, alături de alți asociați, nu justifică înlocuirea măsurii obligării de a părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pe de altă parte, inculpatul nu a făcut dovada cu acte din care să rezulte că ceilalți asociați s-au retras din societatea comercială și a rămas singurul asociat care să se ocupe cu administrarea societății, implicând deplasări în alte localități din țară.
Prin apărătorul său, inculpatul a promovat recurs împotriva încheierii primei instanțe, susținând netemeinicia acesteia, din perspectiva faptului, că măsura la care supus încalcă dreptul său la libera circulație așa cum este consfințit prin Constituția României cât și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 4.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 141, alin. 1 teza II-a Cod procedură penală, a pus în discuția părților admisibilitatea recursului exercitat de inculpat.
În opinia exprimată în fața curții, inculpatul a susținut teza admisibilității recursului său, justificată prin aceea că, deși dreptul intern nu îi conferă o cale de atac împotriva respectivei încheieri, acest lucru îi este permis prin dispozițiile Convenției Europene, concretizate în art. 5 paragrafele 1,3 și 4, art. 3 și art. 6 paragraful 1, care îi pun la dispoziție accesul efectiv la o instanță și exercițiul unei căi de atac.
Curtea apreciază însă, inadmisibil recursul inculpatului, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza II-a din Codul d e procedură penală, încheierea prin care prima instanță, sau instanța de apel, respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă niciunei căi de atac.
Cum în prezenta cauză recursul privește încheierea prin care prima instanță a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu o altă măsură preventivă, curtea reține că situația se circumscrie textului de lege la care s-a făcut referire.
Curtea este de părere în același timp că, lipsa unei căi de atac în situația dată nu este de natură să aducă atingere drepturilor consfințite de art. 5 paragraful 4 din Convenție, și art. 2 din Protocolul nr.4.
Art. 5 paragraful 4 din Convenție, nu garantează în sine dreptul la un recurs împotriva unei hotărâri de luare ori de menținere a unei măsuri preventive, cât și a unei hotărâri prin care s-a refuzat înlocuirea unei asemenea măsuri deoarece prevederile menționate nu se referă la o cale de atac ci la o procedură.
a statuat în mai multe decizii între care cauza Jecius contra Lituaniei că, în principiu intervenția unei singure instanțe, satisface exigențele art. 5 paragraful 4 din Convenție, dacă procedura urmată a avut un caracter judiciar și a oferit persoanei garanții corespunzătoare naturii privării de libertate existente în cauză.
Convenția nu obligă la reglementarea în legislația națională a unui al doilea grad de jurisdicție, pentru examinarea legalității măsurii preventive (cauza Khudoyorov contra Rusiei), și prin urmare nu se poate susține, din această perspectivă că lipsa căi de atac a recursului încalcă drepturile ocrotite de Convenție inculpatului.
În legătură cu pretinsa încălcare a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, care ocrotește dreptul la libera circulație, Curtea reține că, această chestiune privește în esență fondul măsurii preventive la care inculpatul este supus în momentul actual, însă având în vedere caracterul peremtoriu al excepției invocate, urmează să nu o examineze.
Ca atare, în baza art.38515pct.1 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat în prezenta cauză, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod pr.penală, îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru interpret.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul AL, împotriva încheierii 63/F din 03 august 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 632 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 532 lei, reprezentând onorariul de interpret.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.: /2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Elena Minodora Rusu
