Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 61/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIEREA Nr.61/
Ședința publică din 06 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător: - -
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea organizată
Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de inculpatul, aflat în Arestul J- A, împotriva încheierii de ședință nr. 65/CC din 4 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent recurentul inculpat, asistat de avocat ales A, în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul a luat legătura cu inculpatul.
Potrivit art. 70 al. 2 Cod procedură penală, curtea a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care este cercetat și a pus în discuție dacă dorește să fie ascultat.
Inculpatul a declarat că este de acord să fie ascultat.
Potrivit art. 1403pct.3 Cod procedură penală, s-a procedat la ascultarea inculpatului, răspunsurile fiind consemnate în proces verbal ce s-a atașat la dosar.
Avocat A și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat A, pentru inculpat, solicită a se constata că nu se impune arestarea inculpatului, că se poate înlocui măsura arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea, întrucât fapta pentru care este cercetat nu este o faptă cu pericol social mare.
Acesta este la prima abatere, este căsătorit, soția este gravidă, în care sens depune la dosar rezultatul ecografiei.
În cauză se impune judecarea în stare de libertate și pentru egalitate de tratament, având în vedere că pentru celălalt inculpat nu s-a luat măsura arestării, ci măsura de a nu părăsi țara.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, fapta comisă de inculpat este deosebit de gravă, trafic de persoane, partea vătămată fiind minoră, avea 15 ani, și a exercitat asupra acesteia acte de violență pentru aod etermina să întrețină relații sexuale cu diverse persoane.
În legătură cu egalitatea de tratament, arată că celălalt inculpat nu a participat la exploatarea părții vătămate decât o singură dată, pe când inculpatul a comis mai multe acte materiale.
În replică avocat A, arată că și celălalt inculpat a comis mai multe acte materiale, nu numai unul așa cum susține reprezentantul parchetului.
Prin punerea în libertate inculpatului i se pot interzice anumite lucruri printre care și acela de a nu mai lua legătura cu partea vătămată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.65/CC din 4 august 2009, Tribunalul Argeș, dmis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.04.1985 în mun. Curtea de A, jud. A, cu domiciliul în Curtea de A,-, jud. A, CNP - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 04.08.2009 și până la data de 01.09.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143 Cod pr. pen. pentru a se lua măsura propusă.
Astfel, depozițiile părții vătămate și martorilor audiați în cauză oferă elemente care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea de la 7 la 18 ani, fiind astfel îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr. pen. în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani
De asemenea, tribunalul a apreciat că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de textul de lege mai sus arătat, pentru a se lua măsura arestării preventive, respectiv există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, din starea de minoritate a victimei și din multitudinea actelor materiale săvârșite de inculpat.
Totodată, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din impactul infracțiunii asupra comunității și sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea lăsarea în libertate inculpatului.
In plus, tribunalul a considerat că luarea măsurii se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal, așa cum cere art. 136 Cod pr. penală.
De asemenea, în viziunea instanței, nu există niciun impediment legal pentru luarea măsurii arestării preventive, iar pentru buna desfășurare a urmăririi penale, la acest moment, nu poate fi luată față de inculpat o altă măsură preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
In concluzie, în baza art. 149 alin. 11 și art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr. pen. a fost admisă propunerea și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
În recursul declarat de către inculpat, prin apărătorul său, inculpatul a adus critici în legătură cu netemeinicia arestării preventive, apreciind că ar putea fi supus unei alte măsuri mai puțin severe, neprezentând în opinia sa pericol pentru ordinea publică.
Curtea apreciază nefondat recursul inculpatului.
În acest sens, curtea reține că așa cum rezultă din actele de urmărire penală, inculpatul se află în cursul unei anchete în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, incriminată de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada martie - iulie 2009 inculpatul a recrutat- și oferindu-i cazare victimei minore -, a determinat-o să se prostitueze în interesul său, transpotând-o apoi la locul de întâlnire cu clienții, activitate în urma căreia a obținut venituri de circa 8.000 lei.
În sprijinul său, inculpatul, a beneficiat de ajutorul lui -, o singură dată.
La baza acuzațiilor stau declarațiile părții vătămate minore -, ale martorilor R, A, -, procesele verbale de redare a interceptărilor telefonice purtate de inculpat și cel privind percheziția efectuată la domiciliile inculpatului și a învinuitului.
Pericolul pentru ordinea publică, una din condițiile arestării preventive în temeiul art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, se desprinde așa cum a reținut și prima instanță din toate acele circumstanțe ce caracterizează comiterea faptei și persoana făptuitorului și constă în atingerea adusă ordinii de drept și liniștii publice, datorită rezonanței sociale a infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
În prezenta cauză este vorba de o acuzație extrem de gravă ce vizează faptă căreia i-a căzut victimă o persoană minoră de a cărei lipsă de maturitate a profitat inculpatul pentru a obține prin exploatare sexuală venituri neîndreptățite.
Acest mod de a opera evidențiază o periculozitate sporită a făptuitorului, care analizată conjugând cu rezonanța socială a faptei în sine și cu împrejurarea unei creșteri îngrijorătoare a infracționalității de acest tip, conturează temeiurile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală și legitimează în același timp arestarea preventivă a inculpatului.
La luarea măsurii preventive, instanța a avut în vedere așa cum s-a arătat mai sus persoana inculpatului, cât și contribuția sa esențială la comiterea faptei, împrejurare ce explică de ce față de învinuitul nu s-a adoptat o asemenea măsură.
Curtea apreciază în concluzie, lipsit de temei recursul inculpatului, astfel încât potrivit art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, urmează să-l respingă, obligându-l conform art.192 Cod procedură penală la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.04.1985, aflat în Arestul A, împotriva încheierii de ședință nr.65/CC din 4 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 august 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:.
Tehnored.:
Jud.fond:.
2 ex.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Elena Minodora Rusu
