Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 64/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 64/2009
Ședința publică din 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Alba I împotriva încheierii penale nr. 118/2.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul intimat, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta DIICOT depune la dosar două procese verbale încheiate în cursul urmăririi penale referitoare la împrejurarea că apărătorul inculpatului a fost anunțat să se prezinte la audierea inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului învederează instanței faptul că în data de 6.10.2009 a fost încunoștințat de organele de urmărire penală, ocazie cu care a adus la cunoștința acestora faptul că la termenul de azi se va prezenta în instanță.
În temeiul art. 1403al. 3 Cod procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta solicită admiterea recursului apreciind că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța a interpretat în mod eronat prevederile art. 139 al. 1 Cod penal și a constatat că s-au schimbat temeiurile care au impus arestarea inculpatului. Precizează că inculpatului i se impută că face parte dintr-un grup infracțional organizat și că a desfășurat o activitate infracțională constând în postarea pe site-uri de vânzări on-line a unor anunțuri de vânzare a unor bunuri pe care nu le deține, activitate infracțională dovedită prin probele administrate în cauză. Precizează că au solicitat pe fondul cauzei respingerea cererilor formulate pentru considerentul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă. Referitor la aspectul privind pericolul concret pentru ordinea publică, arată că infracțiunile din speță se comit relativ ușor, că inculpatul este un cunoscător al calculatorului. Arată că instanța a motivat admiterea cererii în sensul că s-a scurs ceva timp de la momentul arestării și că pericolul social s-ar fi estompat, dar învederează faptul că instanțele au stabilit că simpla trecere a timpului nu poate constitui temei al revocării măsurii arestării preventive. Susține faptul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la prevenirea săvârșirii infracțiunilor și educarea cetățenilor în spiritul legii. Mai arată că instanța a motivat că pericolul săvârșirii de noi infracțiuni se regăsește în scopul pedepsei, dar apreciază că în speță nu este cazul, deoarece inculpatul nu este condamnat. Solicită instanței să aprecieze asupra întreg probatoriului administrat și să admită recursul, iar în rejudecare să caseze hotărârea atacată și să respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, învederează instanței faptul că în cauză s-a dispus arestarea inculpatului în lipsă, fără audierea acestuia iar de la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă până în prezent inculpatul nu a fost audiat, deși a solicitat acest lucru, în scris, în repetate rânduri, iar inculpatul a cerut să fie dus la audieri, iar de la depunerea cererilor a trecut o lună și J și nu s-a răspuns favorabil la această cerere, motiv pentru care apreciază că nu se poate arunca acest aspect în sarcina neglijenței sale, nu i se poate imputa reaua credință. Apreciază că desfășurarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de arest preventiv nu a adus vreun beneficiu urmăririi penale, inculpatului, sau ordinii publice. În ce privește recursul formulat de DIICOT se invocă problema pericolului social, iar la acest termen se pune problema prin prisma prejudiciului relativ mare, dar învederează instanței faptul că prejudiciul, așa cum a fost calculat la fila 184-186 vol. II dup, este de aproximativ 900 euro, precum și faptul că prejudiciul nu constituie un criteriu de apreciere pentru pericolul pentru ordinea publică, ci pentru pedeapsa aplicată. Este convins că prejudiciul va fi recuperat în integralitate și în acest sens depune la dosar înscrisuri. În ce privește pericolul social arată că trebuie făcută distincție între gradul de pericol social al faptei și gradul de pericol social pe care îl prezintă inculpatul și apreciază că prezența inculpatului în comunitate nu ar prezenta pericol social. Arată că, în opinia sa, pericolul social nu-l reprezintă fapta ci persoana făptuitorului, circumstanțele personale, iar din analiza acestor circumstanțe nu rezultă că inculpatul este un infractor notoriu, el fiind doar un puști, un tânăr de 20 de ani. Pune săvârșirea infracțiunii pe seama unei inconștiențe puerile. În ce privește circumstanțele atenuante, conform art. 74, 76 Cod penal, solicită să se aibă în vedere sincera recunoaștere și regretare a faptei comise de inculpat, faptul că se află la prima confruntare cu legea penală, stăruința depusă de inculpat pentru recuperarea prejudiciului, înființând depozit bancar ce a fost pus la dispoziția urmăririi penale. În ce privește atitudinea inculpatului înainte de săvârșirea faptei arată că acesta a fost angajat, este student la facultatea de drept, este un băiat tânăr care provine dintr-o familie sănătoasă. În ce privește motivele de recurs, părerea sa este că acuzarea se referă la aspectele care privesc vinovăția inculpatului, iar prin natura cererilor deduse judecății nu suntem într-o fază care privește fondul cauzei, astfel că aceste critici nu pot fi primite pe calea recursului. În ce privește modalitatea săvârșirii faptei, arată că aceste fapte se comit printr-o modalitate relativ simplă, iar inculpatului i se pot impune o serie de măsuri (interdicția de a avea locuința racordată la internet, interdicția de a accesa internetul). În ce privește practica CEDO, arată că se stabilește necesitatea existenței unei proporții echitabile între prejudiciul pe care l-ar suferi societatea prin menținerea inculpatului în stare de libertate și prejudiciul inculpatului prin menținerea în stare de arest. În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii tribunalului ca temeinică și legală. Solicită instanței să-i dea inculpatului posibilitatea de a-și continua studiile. Invocă inegalitatea de tratament juridic, având în vedere faptul că unii inculpați din același dosar sunt cercetați în stare de libertate. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
Reprezentanta DIICOT, în replică, arată că prin expunerea elementelor situației de fapt nu a adus prejudiciul prezumției de nevinovăție și precizează că aceste elemente sunt date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis aceste infracțiuni. Cu privire la susținerile referitoare la faptul că s-ar fi deschis un cont pe numele inculpatului arată că nu el este cel care depune sumele în cont, că a lucrat la o societate comercială pentru câteva luni și că nu are antecedente penale precizează că aceste elemente au fost avute în vedere și cu prilejul arestării preventive, iar la înlocuirea măsurii arestării preventive se verifică dacă ce a existat în momentul arestării s-a schimbat, iar în speță temeiurile nu s-au schimbat, infracțiunile sunt deosebit de grave, infracțiunile pretins comise sunt sancționate foarte grav de legiuitor, iar pericolul social al infracțiunii este avut în vedere inclusiv la alegerea măsurii arestării preventive.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru a putea să-și continue studiile și să se reangajeze. Arată că regretă faptele comise și că se obligă să respecte condițiile impuse de instanță și să se prezinte la organele judiciare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 118/2.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar penal nr- a fost admisă cererea formulată de inculpatul, și în consecință:
În baza art. 139 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii preventive luată față de acest inculpat prin încheierea nr.25/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului aflat în Arestul IPJ A, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.72/30.07.2009 confirmat și pus în executare la data de 07.08.2009, la data rămânerii definitive a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.145/1 al.2 Cpp, raportat la art. 145 al.1/1 Cpp, a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Mun., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința situată în D str.regele -.B.1 jud., fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145/1 raportat la art. 145 al.1/2 lit. c Cpp, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de persoanele audiate în cauză ca martori sau de persoanele împreună cu care a comis faptele și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145/1 raportat la art. 145 al.2/2 Cpp, i s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145/1 raportat la art. 145 al.2/1 Cpp, s-a dispus ca încheierea să se comunică inculpatului, Poliției Mun. jud., jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 192 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Argumentele expuse de Tribunalul Alba în considerentele încheierii sunt următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. a și f Cod procedură penală - cazuri care prevăd sustragerea inculpatului de la urmărire penală și săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In speță, prin arestarea inculpatului, colectivitatea din care face parte și opinia publică, în general, a luat act de faptul că cei care vor săvârșii fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă ca măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
De la momentul arestării preventive a inculpatului și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe, astfel că urmărirea penală sau desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit. c raportat la art. 145 /1 Cod pr. penală.
Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării inculpatului și până în prezent impactul asupra opiniei publice și a comunității din care face parte s-a estompat, iar inculpatul a înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care este cercetat; aceasta deoarece la luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat de către instanță pericolul pentru ordinea publică prin raportare la posibilitatea comiterii pe viitor a acelorași fapte îndreptate împotriva patrimoniului persoanei și împotriva securității sistemelor electronice de vânzări on-line.
S-a mai invocat de acuzare, prejudiciul considerat mare al faptelor, însă acesta nu constituie un criteriu de apreciere a pericolului pentru ordinea publică, ci a pericolului social care va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei de către judecătorul fondului; dar chiar și cu privire la acest element inculpatul a făcut dovada că înțelege consecința faptelor sale precum și obligația ce-i revine pentru înlăturarea acestei consecințe.
S-a mai susținut de către reprezentantul Parchetului faptul că menținerea inculpatului în stare de arest s-ar justifica și prin prisma faptului că infracțiunile informatice la care România este, pe primul loc în Europa, aruncă o lumină nefavorabilă asupra țării noastre astfel că se impune descurajarea acestui fenomen prin orice mijloc legal; totodată s-a mai susținut că acest fenomen ia amploare astfel că pentru a-i descuraja pe alți potențiali infractori, este necesar a se da un exemplu în sensul privării de libertate a celor care deja au comis acest gen de infracțiuni și nicidecum a-i lăsa în libertate.
Aceste argumente aduse de acuzare se regăsesc în scopul pedepsei dar în nici un caz nu pot fi reținute atunci când se discută despre măsurile preventive care au cu totul alt scop. Acest scop este prevăzut expres la art. 136 Cod pr. penală și vizează asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea învinuitului sau inculpatului de a se sustrage de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Prin prisma aspectelor menționate Tribunalul a apreciat că nu mai subzistă temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr. penală în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, astfel că în raport de prevederile art. 139 alin.1 Cod procedură penală a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, dat fiind faptul că indiciile certe privind săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani nu au dispărut. In ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. a Cod pr. penală, deși încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului a intrat în puterea lucrului judecat, fiind confirmată de instanța de recurs, judecătorul investit cu soluționarea cererii nu poate să nu constate că inculpatul a fost arestat în lipsă, fără a se constata că nu a fost legal citat, nici măcar la judecarea propunerii de arestare, iar ulterior emiterii mandatului, aflând despre situația existentă, s-a predat organelor de poliție.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal impus de art. 1403Cod procedură penală, DIICOT - Serviciul Teritorial Alba, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte, relevate în memoriul scris depus la dosar (f 3-6):
1. Tribunalul a realizat o interpretare eronată a dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală apreciind în mod greșit că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării s-au schimbat și justifică o măsură preventivă mai puțin severă.
2. Tribunalul d e primă instanță a evaluat periculozitatea inculpatului din perspective greșite, reținând, în mod eronat, că impactul social negativ al faptelor de care este acuzat s-au atenuat, iar amenințarea ordinii publice nu ar mai fi reală.
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa prezentat Curții înscrisuri, care justifică, în opinia acestei autorități, continuarea detenției provizorii a inculpatului, invocând în acest sens și rațiuni de economie și utilitate procedurală ce țin de desfășurarea optimă a urmăririi penale.
În acest sens, se arată că autoritatea judiciară nu a stat în pasivitate, fiind depuse diligențe pentru audierea inculpatului, fără succes însă, datorită refuzului apărătorului ales al acestuia de a se prezenta (f 15-16).
Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, conform art. 1403alin. 3 Cod procedură penală, dându-i acestuia posibilitatea adecvată de a combate motivele expuse de DIICOT în recursul său (f 17).
Prin mandatarul său ales inculpatul a depus la dosarul cauzei două foi de vărsământ prin care probează diligențele depuse în vederea recuperării pretinsului prejudiciu (f 20-21).
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Tribunalul d e primă instanță a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestării inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală, apreciind, în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că temeiurile care au generat luarea acestei măsuri s-au modificat.
2. Curtea reține, contrar primului motiv de recurs expus de către DIICOT, că rațiunile avute în vedere de către autoritățile judiciare la luarea măsurii se impun a fi apreciate din cu totul alte perspective și a unor elemente noi evidențiate în cauză.
3. Curtea arată, în primul rând, că inculpatul are o conduită procesuală adecvată, recunoscând și regretând faptele, aspecte ce favorizează, în opinia sa, derularea procedurilor.
4. Curtea constată, de asemenea, că pe parcursul acestor proceduri inculpatul, prin aparținătorii săi, a depus eforturi considerabile în vederea punerii la dispoziția autorităților a sumelor de bani necesare recuperării pretinsului prejudiciu, aceste preocupări fiind constante.
5. În altă ordine de idei Curtea apreciază că în cauză nu mai există o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
6. Curtea consideră că raportat la complexitatea cauzei, la specificul probatoriului ce urmează a fi administrat, la multitudinea aspectelor supuse lămuririi, ce necesită, fără dubiu, o serioasă expertiză în domeniu, procedurile pot fi prelungite pe o durată mai mare de timp, aspect ce nu justifică continuarea detenției provizorii a inculpatului ca esențială în atingerea scopului propus, și anume, a formulării unor acuzații concrete.
7. Se apreciază, de asemenea, că DIICOT a avut la dispoziție o perioadă rezonabilă pentru a proceda la audierea inculpatului, însă nu a acționat în timp util și cu coerență, acesta fiind ținut perioadă îndelungată în arest, fără a fi supus vreunei proceduri.
8. În același timp Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului poate fi suspusă unor garanții suficient de puternice care să permită prezentarea sa în fața DIICOT și a instanțelor, ori de câte ori este solicitat.
9. Vizând critica adusă aprecierii greșite a pericolului concret pentru ordinea publică, Curtea arată că în cauză nu există motive pertinente și suficiente care să convingă un observator obiectiv asupra amenințării reale care ar genera-o lăsarea în libertate a inculpatului.
10. Fără a minimaliza sau nega gravitatea acuzațiilor aduse de DIICOT, circumstanțele concrete ale cauzei, amploarea acestui gen de fapte antisociale, Curtea consideră că după scurgerea unei perioade de 70 de zile, în condițiile în care comportamentul autorităților nu a fost destul de eficient în ce privește procedurile ce-l vizează pe inculpat, aceste acuzații nu mai sunt și suficiente pentru a justifica continuarea detenției provizorii (vezi Naus vs Polonia, Hesse vs Austria).
11. Curtea a analizat la rândul său repercusiunile instituirii unei măsuri preventive mai puțin severe față de inculpat și o consideră, în această fază a procedurilor, suficientă pentru protejarea unui interes de ordine publică, general al societății.
12. Curtea arată că un argument în plus în formularea unei convingeri obiective în cauză îl reprezintă și necesitatea asigurării egalității de tratament între inculpați, în speță, între inculpatul și inculpatul, acuzațiile aduse acestora și gradul lor de implicare fiind sensibil identice.
13. Față de cele ce preced, constatând că menținerea inculpatului în detenție provizorie nu mai este indispensabilă pe baza circumstanțelor, încheierea Tribunalului Alba fiind legală și temeinică, Curtea, în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul DIICOT.
Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de - Serviciul Teritorial Alba I împotriva încheierii penale nr. 118/2.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.10.2009
jud. fond
ROM ÂN I
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
Secția penală
Dosar nr-
COPIA ÎNCHEIERII PENALE NR. 64/2009
În numele legii
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de - Serviciul Teritorial Alba I împotriva încheierii penale nr. 118/2.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 193 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Pentru conformitate,
Grefier,
ROM ÂN I
CURTEA DE APEL ALBA IULIA A I, 08.10.2009
Secția penală
Dosar nr-
CĂTRE,
ARESTUL PREVENTIV
Alăturat, vă comunicăm copia minutei încheierii penale nr. 64/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu numărul de mai sus prin care s-a respins recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba împotriva încheierii nr. 118/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, încheiere prin care a fost admisă cererea formulată de inculpatul și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Președinte complet, Grefier,
- - -
ROM ÂN I
CURTEA DE APEL ALBA IULIA A I, 08.10.2009
Secția penală
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL ALBA
Alăturat, vă comunicăm copia minutei încheierii penale nr. 64/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu numărul de mai sus prin care s-a respins recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba împotriva încheierii nr. 118/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Președinte complet, Grefier,
- - -
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Alina
