Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 692/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 692/R/2008
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan
JUDECĂTORI: Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin procuror:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial, împotriva încheierii penale din data de 10 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 penal; art.329 alin.1 penalcu aplicarea art.41 alin.2 penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului B N, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către av. aoc erere prin care solicită acordarea onorariului din corespunzător muncii prestate în prezentul dosar, respectiv studierea lui și timpul efectiv petrecut în sala de judecată până în momentul prezentării apărătorului ales.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună menținerea măsurii arestării preventive. Apreciază că încheierea penală recurată este netemeinică și nelegală. Consideră că este cert că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât acesta poate să reînceapă activitatea de racolare a altor persoane. Trebuie avut în vedere că în cazul persoanelor minore care au fost racolate a fost ușor să le convingă să întrețină relații sexuale având în vedere vârsta fragedă.Consideră că nu se poate aprecia că intervalul scurs de la data arestării ar fi unul ce depășește limitele unui termen rezonabil de privare de libertate și nici că în această perioadă s-ar fi diminuat pericolul concret pentru ordinea publică. mai trebuie avut în vedere și atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptelor care duce la concluzia că acesta nu conștientizează gravitatea faptelor comise iar lăsarea în libertate ar putea fi interpretată ca o încurajare pentru reluarea activității infracționale.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, instanța în mod corect apreciind că pericolul pentru ordinea publică după o perioadă de timp trebuie reapreciat. S-a susținut că părțile vătămate ar fi persoane ușor influențabile și care nu conștientizează consecințele întreținerii de relații sexuale, însă, este de notorietate că acestea practică prostituția de mai mult timp. Apreciază că în mod corect instanța de fond a avut în vedere modalitățile faptice prin care s-ar fi săvârșit faptele, respectiv găzduirea unei persoane timp de trei zile și înlesnirea practicării prostituției, deci modalități care nu implică violență, constrângere sau forme de agresiune și care nu justifică menținerea unei măsuri atât de drastice. Există dubii cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii de trafic de minori, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Mai mult, nici una dintre părțile vătămate nu susțin că inculpatul ar fi primit sume de bani de pe urma activității lor. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este tânăr, își câștigă existența prin mijloace oneste, este încadrat în muncă, are doi copii minori în întreținere precum și pe bunicii săi. Totodată și starea de sănătate a inculpatului a avut de suferit, acesta aflându-se în Spitalul Penitenciar Depune la dosar motivele de recurs precum și o serie de acte respectiv certificatele de naștere ale copiilor, o caracterizare de la locul de muncă, o adeverință, acte medicale, copia contractului de întreținere cu bunicii inculpatului, contract de credit bancar precum și un memoriu formulat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului ca nefondat și cercetarea lui în stare de libertate întrucât este arestat de patru luni de zile.
CURTEA
Prin încheierea penală din 10.11.2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.02.1970 în N, cetățean român, 12 clase, fără ocupație, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar satisfăcut, domiciliat în N, - -, nr. 33, județul B N, fără antecedente penale, CNP-- și în consecință s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi țara, prev.de art. 1451Cod procedură penală pe o durată de 30 de zile începând cu 10 noiembrie 2008.
Conform disp.art. 1451alin. 2 rap.la art. 145 alin. 11lit. "a-d" Cod procedură penală, pe durata măsurii de a nu părăsi țara inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, respectiv Poliția orașului N - conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Potrivit art. 145 alin. 12lit. c Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpatul va respecta și obligația de a nu se apropia de părțile vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
S-au pus în vedere inculpatului disp.art. 1451alin.2 rap.la art. 145 alin. 22Cod procedură penală, atrăgându-i-se atenția că, în caz de încălcare cu rea- credință a măsurii dispuse sau obligațiilor care îi revin, s- luat față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri organelor și instituțiilor arătate în art. 145 alin. 21Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată oral la termenul de judecată din 5 noiembrie 2008, inculpatul a solicitat, prin apărătorul său, înlocuirea măsuri arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, arătând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale, că inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică putând fi judecat și în stare de libertate,acesta luându-și angajamentul că se va prezenta ori de câte ori este chemat la instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 21 iulie 2008 emisă de procuror în dosarul nr. 17/D/P/2008 s- dispus reținerea pentru 24 de ore a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și proxenetism prev.de art.329 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal ambele cu aplic.art.33 lit."a" Cod penal, ulterior acesta a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile, prin încheierea penală nr.41/CC/2008 dată de Tribunalul Bistrița -N la 22 iulie 2008, măsură ce s-a prelungit succesiv până la 17.10.2008, orele 18,30.
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul DIICOT- Biroul Teritorial Bistrița -N întocmit în dosarul nr.17D/P/2008 la 30 septembrie 2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, alături de inculpații, și, reținându-se în fapt, că acesta a racolat, transportat și găzduit, împreună cu alte persoane, în vederea exploatării prin practicarea prostituției, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe minorele, și, de asemenea, că a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției, în baza aceleiași rezoluții infracționale de către numitele, și.
La luarea măsurii preventive și ulterior la prelungirea acesteia s-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele prev.de art. 143 Cod procedură penală în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă în ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. S-a mai reținut și că inculpatul se află în situația prev.de art. 148 lit."f" Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind gravitatea faptelor, săvârșirea lor asupra unor minore, posibilitatea ca inculpatul să continue activitatea infracțională și impactul pe care punerea în libertate a inculpatului l-ar avea în conștiința colectivității. S-a mai reținut că măsura luată împotriva inculpatului se impunea pentru evitarea situației ca inculpatul să intre în contact cu părțile vătămate sau alte persoane traficate de către persoanele implicate în cauză.
Având în vedere faza procesuală în care se află cauza, se apreciază că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art.136 Cod procedură penală poate fi atins și prin luarea unei măsuri mai puțin severe decât cea a arestării preventive și care să constituie o garanție că inculpatul nu se sustrage de la judecată, executarea pedepsei și că nu va încerca să influențeze părțile sau martorii.
Potrivit jurisprudenței CEDO libertatea persoanei este regula, excepția de la această regulă constituind-o privarea de libertate (cauza Wemhoff contra Germaniei), ce reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție.
S-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui pericol cert pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică prin punerea sa în libertate. Așa cum a statuat și instanța supremă, pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, acesta trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales dovedit.
După cum s-a stabilit și prin jurisprudența CEDO cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică și menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs în termen Ministerul Public - DIICOT Biroul Teritorial Bistrița N.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul este judecată pentru infracțiunea de trafic de minori prev.de art.13 al.1,3 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 pen. și pentru infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 al.1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. deoarece în cursul anilor 2007 - 2008, a racolat mai multe persoane minore de sex feminin, pe care le-a convins să întrețină relații sexuale cu diferite persoane pe raza orașelor N și -.
S-a susținut că este cert că lăsarea în libertate a recurentului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică întrucât acesta poate reîncepe activitatea de racolare a altor persoane, pericol ce rezultă inclusiv din gravitatea faptelor comise, profitând de naivitatea persoanelor vătămate minore, care nu au conștientizat consecințele pe care le-ar avea asupra lor întreținerea de relații sexuale neprotejate cu diverse persoane.
De asemenea, s-a susținut că nu se poate considera că intervalul scurs de la data arestării ar fi unul ce depășește limitele unui termen rezonabil și nici că în această perioadă s-a diminuat considerabil pericolul concret pentru ordinea publică ce a fost avut în vedere în momentul arestării.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 al.3 pr.pen.- Curtea constată următoarele:
În mod temeinic, prima instanță, examinând cererea formulată oral de către recurent de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, a constatat că prin rechizitoriul DIICOT Biroul Teritorial Bistrița întocmit la 30.09.2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a recurentului, alături de inculpații, și, reținându-se că acesta a racolat, transportat și găzduit în baza aceleași rezoluții infracționale, în vederea exploatării prin practicarea prostituției pe minorele, și, precum și că a îndemnat și a înlesnit practicarea prostituției de către numitele, și.
În mod greșit însă, instanța a apreciat că având în vedere faza procesuală în care se află cauza, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin luarea unei măsuri mai puțin severe decât cea a arestării preventive, măsură care să constituie o garanție că inculpatul nu se va sustrage de la judecată și că nu va încerca să influențeze părțile vătămate sau martorii din dosar.
Curtea constată că faza procesuală în care se află cauza nu îndreptățește o asemenea concluzie, pentru că cercetarea judecătorească nici măcar nu a fost începută, la termenul din 5.11.2008 inculpatul intimat solicitând amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
În absența cel puțin a audierii inculpaților, concluzia primei instanțe că nu s-a făcut dovada existenței unui pericol cert pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică prin punerea sa în libertate, nu este întemeiată, pe nici un mijloc de probă.
De asemenea, nici proba cu înscrisuri nu întemeiază această susținere deoarece faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că are loc de muncă și copii minori, au fost cunoscute în momentul luării măsurii arestării preventive.
Conform art.139 pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au dus la luarea măsurii, de unde rezultă că schimbarea temeiurilor trebuie să rezulte din probele administrate de către instanța care apreciază înlocuirea; simpla studiere a probelor din cursul urmăririi penale, probe ce au fost o dată valorificate drept indicii temeinice ale pericolului concret pe care-l presupune pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului intimat, nu justifică reinterpretarea contrară fără alte probe administrate între timp.
Susținerea inculpatului intimat că persoanele vătămate sunt de fapt prostituate, nu constituie un temei nou pe baza căruia să se dispună înlocuirea arestării preventive.
În consecință, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul procurorului, va casa încheierea atacată și rejudecând va respinge cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.193 pr.civ. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - DIICTOT - Biroul Teritorial Bistrița N, împotriva încheierii penale din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, pe care, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. o casează și, rejudecând:
Respinge cererea formulată de inculpatul, născut la data de 08.02.1970, arestat în Spitalul Penitenciar D privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
25.11.08/4 EX.
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Săndel Macavei
