Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 734/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 734
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.410 din 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpații personal, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpaților solicită admiterea recursurilor și cercetarea inculpaților în stare de libertate, urmând a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, în baza art.141 alin.1
C.P.P.Inculpații, având pe rând cuvântul, solicită a fi cercetați în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea penală 410 din 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de inculpații:, fiul lui G și, născut la data de 16.09.1980;,fiul lui și născut la data de 27.04.1982;, fiul lui și născut la data de 26.10.1981;, fiul lui și născut la data de 27.08.1982 și, fiul lui si, născut la data de 07.01.1981, aflați în Arestul IPJ T.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 01.07.2009, sub număr unic de dosar -, inculpații, și au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în conformitate cu disp. art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. rap. la art. 145.C.P.P. apreciind că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
In motivare s-a arătat că inculpații sunt arestați de o perioadă mare de timp, respectiv 4 luni, măsura arestării preventive fiind prelungită de trei ori până la acest moment iar din probatoriul administrat până în prezent nerezultând participarea inculpaților la comiterea faptelor reținute în sarcina lor. S-a mai arătat că în dosar singurele probe care urmează a fi efectuate sunt prezentarea materialului de urmărire penala si întocmirea rechizitoriului, acte procesuale ce se pot efectua si cu inculpații în stare de libertate întrucât, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, lăsarea acestora în libertate neprezentând pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, în susținerea celor solicitate invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului pe care judecătorul trebuie să o aibă în vedere la analiza unor astfel de cereri.
S-a mai arătat că, lăsarea inculpaților în stare de libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, că procesul penal se poate desfășura în bune condiții și cu inculpații în stare de libertate, neîncălcându-se disp. prev. de art. 136.C.P.P. privind scopul procesului penal, iar condițiile cumulative prev. de art. 148 lit. f C.P.P. temeiul de drept care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, neexistând la dosar niciun fel de probe în acest sens, respectiv probe din care să rezulte fără echivoc că acest pericol concret pentru ordinea publică are aceeași intensitate ca la data luării măsurii și că pe toată perioada de 3 luni nu s-a schimbat. Mai mult decât atât, se arată că, la judecarea prezentei cereri, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere următoarele principii de drept: principiul prezumției de nevinovăție, caracterul excepțional al măsurii arestării preventive, principiul egalității de tratament juridic, prin aceasta făcându-se referire la alți doi inculpați din prezentul dosar, considerați de către anchetatori capii grupului, față de care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 12/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că, inculpații, și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, furt cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani, fapte prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208, 209 alin. 1 lit. a, și alin. 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a,c, din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal totul cu aplicarea art. 33 lit. a p, constând în aceea că în perioada 2007 - 2009, împreună cu alte persoane, au constituit, aderat și sprijinit un grup de criminalitate organizată specializat în comiterea de furturi de seifuri cu bani din bancomate și spălare de bani. În perioada analizată acest grup a sustras și a încercat să sustragă prin efracție mai multe seifuri cu bani din bancomate situate în localitatea județul T, loc. jud. B, loc. jud. M, loc. M jud. S, loc. jud. O, loc. jud. B N, loc. jud. B și alte localități din țară. Prejudiciul cauzat părților vătămate Bank, Bank, însumează aproximativ 800.000 lei ron. Banii obținuți din această activitate infracțională au fost spălați prin transferarea prin intermediul diferitelor conturi bancare și achiziții de bunuri imobile prin persoane interpuse, pentru a le ascunde adevărata proveniență.
Prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a fost prelungită în condiții legale, judecătorul considerând că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere lucrările din dosarul de urmărire penală,prima instanță a considerat că în prezenta cauză există dovezi și indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații, și să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, în speță, infracțiunea de tentativă de furt calificat, întrucât au fost surprinși în noaptea de 20.03.2009 în comuna, jud. B când încercau prin efracție să sustragă banii dintr-un bancomat aparținând Bancii Comerciale Române.
Prin urmare, față de cei cinci inculpați sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. referitor la probele existente cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv tentativă la furt calificat, chiar dacă cel puțin, până la acest moment procesual nu toate acuzațiile față de inculpați sunt dovedite, respectiv infracțiunile de spălare de bani sau grup organizat prev. de art. 23 lit. a, c din Legea 656/2002 si art. 7 din Legea 39/2003.
Pentru infracțiunea de tentativa de furt calificat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din modalitatea de săvârșire a faptei, de către inculpați împreună, pe timp de noapte, în mod organizat, prin efracție, rezultă cu evidentă că cercetarea acestora în stare de libertate reprezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, pe care inculpații în stare de libertate îl reprezintă, constă nu numai în datele de mai sus ci și din împrejurarea că fapta inculpaților a creat un puternic sentiment de nesiguranță în rândul opiniei publice, referitor la păstrarea și respectarea proprietății, astfel încât prezervarea ordinii publice impune arestarea preventivă a acestora.
Potrivit art. 139 alin. 1.C.P.P. măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, în speță cercetarea în libertate a inculpaților nu ar mai reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În realitate acest pericol subzistă, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați, care au fost surprinși în flagrant, în timp ce încercau să sustragă bani dintr-un bancomat, după o acțiune premeditată și organizată, pe timp de noapte acționând în real dispreț față de valoarea socială a proprietății.
Față de aceste împrejurări, nu se poate susține că temeiurile care au impus luarea măsurii cu aproximativ 4 luni în urmă ar fi dispărut, în sensul că prin cercetarea inculpaților în stare de libertate nu s-ar crea o stare de temere și de nesiguranță în rândul opiniei publice.
În plus, raportat la numărul inculpaților, la complexitatea cauzei, nu se poate susține că perioada de arest preventiv mai sus menționată ar avea o durată nerezonabilă, neconformă cu art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Chiar dacă nu toate faptele de care inculpații sunt învinuiți nu au fost probate până în prezent, la dosarul cauzei există probe evidente că inculpații au săvârșit cel puțin infracțiunea din comuna jud. B, în noaptea de 20.03.2009, astfel încât temeiurile care au impus luarea măsurii nu s-au modificat, raportat mai ales la fapta de mai sus și la modalitatea de săvârșire a ei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de inculpații:, fiul lui G și, născut la data de 16.09.1980;,fiul lui și născut la data de 27.04.1982;, fiul lui și născut la data de 26.10.1981;, fiul lui și născut la data de 27.08.1982 și, fiul lui si, născut la data de 07.01.1981,aflați în Arestul IPJ T.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva încheierii penale nr.410 din 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs inculpații, și solicitând ca recursul să fie admis, casată hotărârea atacată și în rejudecare să se admită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate în apărare precum și din oficiu, în condițiile prev.de art. 3859alin.3 C.P.P. se constată că instanța a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, potrivit art.139 alin.1 C.P.P. raportat la art.1451
C.P.P.Potrivit art.139 alin.1 C.P.P. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. În situația prezentă nu se poate susține că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați s-au schimbat. Inculpații au fost prinși în flagrant, în timp ce încercau sustragerea unor sume de bani din bancomat, pe timp de noapte, iar prin acțiunea lor, aceștia au creat o stare de nesiguranță, de neîncredere a populației, în posibilitatea păstrării și respectării proprietății.
Având în vedere numărul inculpaților, modul de organizare și de săvârșire a infracțiunii, s-a considerat în mod corect, că în acest moment nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate.
Astfel, Curtea apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. recursurile declarate să fie respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P. recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.a p Cod Penal respinge recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale nr.410 din 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca inadmisibile.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: VI/16.07.09
Dact: 2 exempl/ 16 Iulie 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Victor Ionescu, Constantin Costea
