Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 850/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.850/
Ședința publică din data de 28.08.2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale din 09.08.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș,în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți ambii în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, asistat de avocat ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat dezvoltă oral motivele de recurs depuse la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să se dispună revocarea măsurii preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu există nici un prejudiciu, inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat prin declarația inculpatului dată în fața instanței, că nu există o evidență scriptică a prejudiciului, și nici riscul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate întrucât a recunoscut participarea la săvârșirea infracțiunii, a avut o colaborare bună cu organele de anchetă, recunoaște că a greșit și regretă, are o familie și nu are antecedente penale.
Inculpatul recurent luând cuvântul lasă la aprecierea instanței soluția cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală din 09.08.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 a C.P.P. constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților -, fiul lui și, născut la data de 23.11.1981, în T, jud. T, cu domiciliul în comuna Nouă, sat Nouă, nr. 342, jud. T, fără forme legale în T,-,. 10, jud. T, CNP - - si, fiul lui - și -, născut la data de 30.06.1982, în T, jud. T, cu domiciliul în T,-, --2,.D,. 24, jud. T, fără forme legale în T,-,. 10, jud. T, CNP - -, ambii deținuți în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată din nou înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 03.10.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins cererea formulată de către inculpatul, prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
În baza art. 1608aalin. 6 C.P.P. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații și, ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în condițiile în care există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar raportat la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea presupus infracțională și la natura faptelor săvârșite de către inculpați, apreciindu-se că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 03.10.2009.
Este evident că atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță sau de revoltă, privarea de libertate a autorilor, cel puțin pentru o perioadă de timp, apare ca fiind pe deplin justificată. Or, în prezenta cauză, există suficiente probe în legătură cu posibila implicare a celor doi inculpați în săvârșirea unor activități ilicite cu consecințe dintre cele mai grave asupra patrimoniului părților vătămate, astfel că lăsarea lor în libertate nu ar contribui la altceva decât la sporirea sentimentului de neîncredere al opiniei publice în capacitatea organelor judiciare de a proteja valorile sociale, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, printre care se regăsește și dreptul oricărei persoane la integritatea patrimoniului, care presupune și buna credință a tuturor celor care sunt implicați în desfășurarea unor relații patrimoniale, ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care sunt implicați cei doi inculpați, astfel că în vederea prezervării ordinii publice cel puțin pentru o perioadă determinată de timp, menținerea stării de arest a inculpaților și apare ca fiind necesară.
După cum s-a arătat deja anterior, măsura arestului preventiv reprezintă o excepție de la prezumția de nevinovăție, aceasta fiind acceptată atâta timp cât măsura preventivă nu se transformă într-o pedeapsă anticipată, stabilită înainte de pronunțarea asupra vinovăției. Or, în prezenta cauză dată fiind complexitatea acesteia, precum și gravitatea faptelor săvârșite, instanța a apreciat că menținerea inculpaților, în stare de arest, pentru o perioada de 5 luni nu poate fi interpretată ca reprezentând o stabilire anticipată a pedepsei, motiv pentru care nu se poate considera că aduce atingere prezumției de vinovăție de care inculpații beneficiază.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. sau c C.P.P. aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. în condițiile în care s-a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.
În condițiile în care părțile civile nu au răspuns la adresele instanței, s-a revenit cu adresă către acestea pentru se comunica copii de pe facturile de achiziție ale celor trei autoturisme și a indica valoarea lor înregistrată în contabilitate în momentul încheierii contractelor de închiriere, respectiv luna noiembrie 2008 și s- atras atenția administratorilor societăților că în cazul necomunicării actelor solicitate de către instanță se vor aplica amenzi judiciare.
În ceea ce privește cererile formulate, pentru inculpații și, privind liberarea provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de 12.06.2009 s-a pronunțat deja asupra admisibilității unei asemenea cererii în prezenta cauză. Aceste motive nu s-au modificat, astfel că acele considerente rămân în vigoare și în momentul de față.
În consecință, instanța a reținut că potrivit disp. art. 160 ind. 2 alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie se poate dispune, în cazul infracțiunilor intenționate, numai dacă legea prevede pentru infracțiunea respectivă pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Or, în prezenta cauză, în sarcina inculpaților s-au reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al.5 și Cod Penal sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În consecință, în condițiile în care legea prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, în temeiul art. 1608aalin. 6.C.P.P. instanța a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibile.
Apărările celor doi inculpați în sensul că există o contradicție între disp. art. 160 ind. 2.C.P.P. și art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi primite, normele europene completându-se în această materie cu dispozițiile interne. Astfel, în conformitate cu art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere.
Însă, aceste prevederi nu trebuie interpretate în sens absolut. Ceea ce obligă CEDO statele membre este stabilirea unor proceduri prin intermediul cărora o persoană arestată preventiv să poată fi pusă în libertate în cursul procesului. Însă, nimic nu împiedică statele membre, în virtutea suveranității de care dispun, să stabilească anumite condiții care să reprezinte suficiente garanții că desfășurarea procesului nu va fi împiedicată de lăsarea în libertate a inculpatului. A îmbrățișa o altă opinie ar însemna ca în toate situațiile, indiferent de gravitatea faptei săvârșite și indiferent de periculozitatea inculpatului, acesta să fie pus în libertate prin formularea simplei cereri de liberare provizorie, ceea ce ar contraveni evident spiritului CEDO, Curtea recunoscând în repetate rânduri avantajele pe care le reprezintă detenția preventivă și care nu pot fi negate.
Împotriva încheierii penale din 05.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații ȘI înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 19.08.2009, sub nr-.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul. Prin memoriul depus la termenul din 28.08.09 inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu reprezintă un pericol social, nu sunt îndeplinite cerințele pentru menținerea acestei măsuri. În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoase pentru viața și patrimoniul cetățenilor.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina acestora.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul judecății, motiv pentru care nu se poate considera că prelungirea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Nu au fost analizate apărările inculpaților cu privire la vinovăția acestora raportat la faptele imputate, deoarece aceste aspecte pot fi puse în discuție la soluționarea acțiunii penale și nu cu ocazia soluționării menținerii măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași considerente a respins și cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
Potrivit art141 încheierea C.P.P. prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În această cauză inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, astfel încât demersul său juridic este inadmisibil raportat la articolul sus menționat cu privire la această solicitare.
Având a analiza cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați, Tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă,deoarece infracțiunea intenționată pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest, este pedepsită de lege, cu o pedeapsă ce depășește 18 ani, motiv pentru care recursul formulat de inculpați cu privire la această cerere este nefondat.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații ȘI împotriva încheierii penale din 05.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 5.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 28.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - G
GREFIER,
Red. 06.09.2009
Tehnored.
2ex/07.09.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.850/
Ședința publică din data de 28.08.2009
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 5.08.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 28.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr- 104 file, cu termen de judecată la datade 09.09.2009, privind pe inculpații și.
Anexe: dosare Curtea de APEL TIMIȘOARA nr-- 17 file, nr--30 file, dosare Tribunalul Timiș nr-- 3 file, nr-- 11 file dosar urmărire penală vol. I- 282 file, vol.II.-63 file, vol. III-234 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Tehnore.d 08.09.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr- 104 file, cu termen de judecată la datade 09.09.2009, privind pe inculpații și.
Anexe: dosare Curtea de APEL TIMIȘOARA nr-- 17 file, nr--30 file, dosare Tribunalul Timiș nr-- 3 file, nr-- 11 file dosar urmărire penală vol. I- 282 file, vol.II.-63 file, vol. III-234 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Tehnore.d 08.09.2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Gheorghe
