Internarea medicala. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.119/2010
Sedința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ștefan Făt JUDECĂTOR 2: Monica Felicia Farcaș
- - - -JUDECĂTOR 3: Oana
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de făptuitoarea împotriva sentinței penale nr. 221/21.12.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă făptuitoarea, asistată de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-au înregistrat motive de recurs formulate de făptuitoarea recurentă, prin apărător ales.
Instanța procedează la audierea făptuitoarei, declarația acesteia fiind consemnată la dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru făptuitoarea depune la dosar bilete de voie emise de medicul curant.
Apărătorul făptuitoarei solicită a se încuviința efectuarea unei adrese către Institutul de Medicină Legală C pentru a se răspunde la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Precizează că nu s-a răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, ci doar a fost înaintat acesta spre avizare.
Reprezentantul parchetului se opune cererii formulate de apărătorul făptuitoarei întrucât învederează că în cauză s-au întocmit mai multe rapoarte de expertiză medico-legale care concluzionează același diagnostic, rapoarte ce au fost avizate și între care nu există contradicție.
Instanța, deliberând respinge ca nefondată cererea formulată de făptuitoarea prin apărător, raportat la împrejurarea că în cauză s-au efectuat mai multe rapoarte de expertiză medico-legale precum și avizul Institutului de Medicină Legală C N, care confirmă același diagnostic.
Apărătorul făptuitoarei și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul făptuitoarei solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând a se înlătura măsura internării medicale și continuarea tratamentului la domiciliu. Solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.113 Cod penal.
În motivare învederează că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.114 Cod procedură penală, întrucât făptuitoarea nu are un diagnostic clar, respectiv nu s-a stabilit dacă afecțiunile de care suferă sunt vindecabile sau nu. Arată că hotărârea atacată s- bazat doar pe prezumții, neimpunându-se în cauză internarea medicală, incidentul petrecut între făptuitoare și medicul primar psihiatru fiind unul singular, regretabil într-adevăr însă acesta s-a datorat schimbării tratamentului medicamentos.
Mai precizează că făptuitoarea s-a prezentat la toate termenele de judecată. În fiecare sfârșit de săptămână a beneficiat de bilet de voie neînsoțită la ieșire din unitatea medicală. Afecțiunea de care suferă făptuitoarea recurentă nu este atât de gravă încât aceasta să constituie pericol pentru societate.
Solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.113 Cod penal, întrucât recurenta este înconjurată de afecțiunea părinților, afecțiunea fiind reciprocă de altfel. Învederează că raportat la boala făptuitoarei, iubirea și afecțiunea părinților precum și continuarea tratamentului medicamentos alături de aceștia îi este mult mai benefică decât internarea întru centru de specialitate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, măsura confirmării internării medicale a făptuitoarei, întrucât aceasta s-a instituit conform actelor medicale aflate la dosar.
Precizează că boala de care suferă făptuitoarea, respectiv afecțiunea psihică s-a declanșat în anul 1997, medicul curant al acesteia relevând potențialul agresiv și recomandând internarea.
Actele medicale de la dosar confirmă diagnosticul făptuitoarei și concluzionează că se impune internarea obligatorie a acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art.114 Cod penal, întrucât subzistă pericolul pentru social, raportat la fapta de tentativă de omor comisă.
Învederează că părinții făptuitoarei, deși înconjoară cu afecțiune, nu pot preîntâmpina un comportament violent al acesteia.
Din actele dosarului nu a rezultat legătură de cauzalitate între schimbarea tratamentului medicamentos administrat făptuitoarei și fapta comisă de aceasta.
Avocat, apărătorul făptuitoarei recurente, în replică învederează că la efectuarea raportului de expertiză medico-legală și ulterior nu s- procedat la consultarea și examinarea directă pacientei.
Făptuitoarea solicită admiterea recursului, învederând că dorește să continue tratamentul alături de familie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.221/21 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr- în baza art. 114 Cod penal a confirmat măsura internării medicale luată provizorie prin sentința penală nr.47/18.03.2009 a Tribunalului Sibiu, față de făptuitoarea fiica lui și, născută la 14.09.1975 în Sibiu, jud. Sibiu, domiciliată în,-, jud. Sibiu, CNP - și s- dispus internarea acesteia în Spitalul de Psihiatrie și pentru măsuri de siguranță, jud. B, până la însănătoșirea acesteia.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin întâmpinarea formulată, Spitalul de Psihiatrie "Dr. Gh. " Sibiu a solicitat admiterea cererii formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și confirmarea măsurii de siguranță a internării medicale într-un institut medical de specialitate față de făptuitoarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fond următoarele:
Prin sentința penală nr. 47 din 18.03.2009 s-a dispus, în urma audierii făptuitoarei și a actelor medicale depuse, luarea în mod provizoriu a măsurii de siguranță a internării medicale într-un institut de specialitate, până la momentul confirmării acesteia de către instanță, fiind totodată sesizată comisia medicală competentă să avizeze internarea bolnavilor mintali periculoși.
Prin adresa nr. 1496/20.03.2009 a Spitalului de psihiatrie "Dr. Gh. " Sibiu, s-a confirmat internarea pacientei, conform procedurii legale de internare nevoluntară, în baza deciziei comisiei medicale de avizare a procedurii, astfel cum este reglementată de prevederile art. 27-35 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 372/2006 și art. 44-59 din Legea nr. 487/2002.
Instanța a dispus totodată efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică, ale cărei concluzii reflectă faptul că făptuitoarea - prezintă "schizofrenie paranoidă", dar cu toate că actualmente simptomatologic este ameliorată sub tratament continuu, persistă potențialul hetero-agresiv. Față de aceste împrejurări s-a recomandat instituirea măsurii de siguranță prevăzută de art. 114.
Cod PenalToate actele și rapoartele medicale efectuate în dosar au fost trimise în vederea avizării de către Institutul de Medicină Legală C-N care au avizat atât conținutul cât și concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale psihiatrice, cu precizarea că, având în vedere potențialul heteroagresiv al făptuitoarei, s-a impus luarea măsurilor prevăzute de art. 114 Cod penal - "internarea obligatoriela Spitalul de Boli Cronice și pentru Măsuri de Siguranță, jud. B".
Împotriva acestei sentințe făptuitoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat casarea acesteia și rejudecând cauza a se înlătura măsura internării medicale și continuarea tratamentului medical la domiciliu.
În expunerea motivului de recurs arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile internării medicale prev. de art.114 Cod penal, făptuitoarea nu au un diagnostic clar și nu s-a stabilit dacă afecțiunile de care suferă sunt sau nu vindecabile.
Apreciază recurenta că afecțiunile de care suferă pot fi tratate la domiciliu, unde este într-un climat favorabil fiind înregistrată de afecțiunile părinților. Și în perioada internării provizorii a beneficiat de mai multe învoiri, ceea ce demonstrează că nu prezintă un pericol social, incidentul cu medicul curant fiind o răbufnire de moment generată de schimbarea tratamentului.
Analizând hotărârea atacată și materialul probator al cauzei prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art.385 ind. 6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul făptuitoarei este nefondat.
Potrivit art.114 alin.(1) Cod penal când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într- stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un instituit medical de specialitate, până la însănătoșire.
În mod corect instanța de fond constatat, raportat la concluziile expertizei medico-legale psihiatrică, efectuată de Serviciul de medicină legală a județului Sibiu, că făptuitoarea prezintă " paranoică" fiind necesar tratament psihiatric strict monitorizat, continuu, persistând potențialul heteroagresiv, recomandându-se oportunitatea instituirii măsurii de siguranță prev. de art.114 Cod penal.
Comisia de avizare și control a actelor medicale din cadrul C a avizat atât conținutul cât și concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică cu precizarea că, având în vedere potențialul măsurilor prevăzute de art.114 Cod penal șiinternarea obligatoriea acesteia în Spitalul de Boli Cronice și pentru măsuri de siguranță.
Considerațiile personale ale făptuitoarei referitoare la faptul că își poate trata afecțiunea prin tratament la domiciliu, cu motivarea că nu prezintă pericol pentru societate, nu pot constitui temeiul adoptării unei soluții favorabile acesteia, în lipsa unor concluzii ale specialiștilor în acest sens.
Pentru considerentele expuse, constatând nefondate criticile făptuitoarei în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul formulat, iar în baza art.189, 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de făptuitoarea împotriva sentinței penale nr. 221/21.12.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 210 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex/15.02.2010
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Felicia Farcaș, Oana
