Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 1825/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2610/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1825/
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul condamnatul împotriva sentinței penale nr. 850/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat în stare de arest asistat de avocat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 850/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală și pe fond rejudecând a se dispune întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Menționează că din raportul de expertiză medico-legală rezultă că inculpatul suferă de anumite afecțiuni care îi pun în pericol viața și că intervenția chirurgicală poate fi efectuată, numai într-un spital din sistemul medical al Ministerului Sănătății și mai mult se precizează că intervenția chirurgicală este vitală pentru condamnat.
Consideră că mai presus de orice faptă pe care condamnatul a comis-o trebuie să i se respecte dreptul la viață, motiv pentru care apreciază că se impune admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Referitor la susținerea că i s-ar fi solicitat acordul în vederea efectuării intervenției chirurgicale, acord care nu ar fi fost dat de petent, este o afirmație eronată.
Menționează că petentul personal a învederat că în lipsa intervențiilor chirurgicale viața îi este pusă în pericol, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond a se dispune întreruperea executării pedepsei în privința condamnatului, pe o perioadă de 3 luni de zile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Menționează că în mod corect în concluziile raportului de expertiză medico-legală s-a reținut că petentul poate fi tratat în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Apreciază că în raport de condamnarea suferită, lăsarea condamnatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că a suferit 2 intervenții chirurgicale pe coloana vertebrală și stern. Menționează că nu a fost tratat în sistemul medical al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Precizează că urmare a unui consult medical din data de 23.11.2009, medicul i-a comunicat că mai are maximum 2 luni până ce va paraliza.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.850 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul, având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.88 din 27.05.2000, pronunțată de Tribunalul Buzău și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 160 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului sub nr-, petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 88 din 27.05.2000, pronunțată de Tribunalul Buzău, invocând existența unor afecțiuni care reclamă o intervenție chirurgicală și care fac imposibilă continuarea executării pedepsei de către acesta.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că expertiza medico-legală a stabilit că petentul prezintă diagnosticul "vertebrală cervicală cu hernie de disc nivelul C3-C4 și C5-C6, operată 2005 (grefon iliac); inversarea lordozei cervicale nivelul C2-C3, osteofite C5-C7, mielopatie spondilitică cervicală; toracală cu heronie de disc nivelul T9-, arteopatie obliterantă ateroscherotică membre pelvine predominant dreapta.;. Actualul stadiu evolutiv al bolilor menționate permite acordarea asistenței medicale în cadrul rețelei sanitare a, susnumitul fiind inapt efort și necesitând reevaluări periodice de specialitate în sfera neurochirurgicală (realizabile în prezent în cadrul Penitenciarului Spital S.), în vederea stabilirii momentului optim de intervenție neurochirurgicală (dacă va exista acordul pacientului)".
Prima instanță a reținut că potrivit art.455 raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală, pentru a se dispune punerea în libertate, în condițiile întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv existența stării de boală constatată să facă imposibilă continuarea executării și lăsarea în libertate a condamnatului, să nu prezinte pericol pentru ordinea publică. Analizând aceste condiții, s-a reținut că raportul de expertiză medico-legală nu a stabilit faptul că petentul condamnat s-ar afla în imposibilitatea continuării executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul pe motiv că în lipsa intervenției chirurgicale viața îi este periclitată, acesta exprimându-și disponibilitatea pentru a efectua această intervenție chirurgicală și apreciind eronată susținerea că nu și-ar fi exprimat acordul în acest sens.
Curtea, analizând hotărârile din perspectiva cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.17/1 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.455 raportat la art.453 lit.a Cod procedură penală,executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă, ce face imposibilă continuarea executării pedepsei.
Conform expertizei efectuate în cauză, actualul stadiu evolutiv a bolilor atestate permite acordarea asistenței în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, comisia medico-legală apreciind că întreruperea executării, din punct de vedere medical este nejustificată și faptul că prin evaluări periodice de specialitate în sfera neuro-chirurgicală, realizate în cadrul Spitalului penitenciar, se va stabili momentul optim pentru o eventuală intervenție chirurgicală, cu condiția existenței acordului pacientului.
De altfel, în urma interpretării din data de 26.05.2009, avută în vedere de Comisia medico-legală, starea patologică referitoare la polidiscopatia
vertebrală, reclamă în prezent tratament conservator (fizioterapeutic și antiinflamator) și urmărirea evoluției.
Curtea are în vedere faptul că, în conformitate cu art.455 raportat la art.453 lit.a teza finală Cod procedură penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei dacă se constată că tratamentul se poate efectua în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor sau sub pază permanentă.
Se constată astfel că expertiza medico-legală a atestat faptul că tratamentul se poate realiza în regim de detenție și, în plus, spitalul penitenciar, prin specialiștii săi, poate evalua și determina momentul optim pentru o eventuală intervenție chirurgicală de specialitate, cu alte cuvinte statul își poate exercita optim, în condiții de detenție pentru petent, obligația prevăzută de art 2 și 3 din Convenția pentru apărare drepturilor omului și libertăților fundamentale de a asigura asistența medicală eficientă.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.850 din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.12.09; 18.01.2010
- II. jud.:
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
