Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 263/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALA NR. 263/
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător: - - -
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 03 noiembrie 1974 în C, județul A, domiciliat în C, sat, nr.254, județul A, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Colibași, împotriva sentinței penale nr.94 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Avocat pentru recurent, depune la dosar decizia nr.M 22252 din 15.04.2009, eliberată de Penitenciarul Spital Colibași. Apărătorul recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei așa cum a fost formulată. În subsidiar, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul refacerii raportului de expertiză. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că afecțiunile de care suferă inculpatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP. Inculpatul a fost evaluat la Institutul de Boli Infecțioase" B" unde s-a constatat că boala de care suferă acesta s-a agravat simțitor într-un interval foarte scurt. În raport de gravitatea afecțiunilor în urma expertizării inculpatului, apreciază că sunt puse în pericol viața acestuia și a celorlalți deținuți, existând posibilitatea de contaminare. Susține că în raport de probele administrate în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.455 raportat la art. 453 lit.a Cod procedură penală. Inculpatul a mai beneficiat de 2 întreruperi, una pe o perioadă de 3 luni și cealaltă pe o perioadă de 6 luni, timp în care acesta a respectat cu strictețe obligațiile impuse de instanță și de fiecare dată când i-a expirat perioada de întrerupere s-a prezentat la penitenciar fără întârziere.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că din concluziile raportului de expertiză rezultă că afecțiunile de care suferă inculpatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că este bolnav, iar cu privire la soluționarea recursului lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 94 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul - condamnat, fiul lui și, născut la data de 03.11.1974 în C, județul A, domiciliat în C, sat, nr.254, județul A, CNP -, și a fost obligat condamnatul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că
petentul nu se află în situația reglementată de art. 453 lit. a) Cod de procedură penală, întrucât afecțiunile de care suferă nu îl pun în imposibilitate imediată de a executa pedeapsa.
Acest lucru a fost dedus din raportul de expertiză medico - legală, care concluzionează că petentul poate să fie tratat și în condiții privative de libertate, iar din punct de vedere strict medical poate să execute pedeapsa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, care a criticat-o ca netemeinică, susținând că boala de care suferă s-a agravat simțitor într-un interval de timp foarte scurt, așa încât viața sa și a altor deținuți sunt puse în pericol, existând riscul contaminării.
A precizat recurentul că, după pronunțarea condamnării împotriva sa, i-au mai fost acordate două întreruperi ale executării pedepsei și a dovedit că se supune tuturor obligațiilor și restricțiilor impuse de instanță.
Analizând sentința recurată prin prisma criticii aduse, cum și sub toate aspectele, astfel cum obligă art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală curtea, cu majoritatea membrilor completului de judecată, constată că recursul este întemeiat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum a reținut instanța de fond, recurentul - petent se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 8 din 10 ianuarie 2006 Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 5083 din 07.09.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ( 6).
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A-, întocmit în cadrul Minovici B din dispoziția instanței confirmă diagnosticul stabilit condamnatului prin actele medicale depuse la dosar, acela de infecție simptomatică (C2) cu micropoliadenopatie și hepatosplenomegalie, sechele minime pluro-pulmonare stânga post TBC (tratament încheiat în august 2008), diabet zaharat în observație și candidoză oro-faringiană ( 28, 29).
Este adevărat, în raportul de expertiză la care am făcut referire se menționează că asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a și că petentul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim de penitenciar, din punct de vedere exclusiv medical, însă medicii legiști mai fac o precizare, aceea că afecțiunile de care recurentul suferă impun un tratament medicamentos și un regim alimentar complex, cu monitorizarea glicemiei și lipide, monitorizare periodică ȘI -.
În raport de aceste recomandări, se observă, pe de o parte, că recurentul - petent suferă de o boală gravă, ale cărei simptome constau, în principal, în slăbirea imunității organismului (ce determină, pe fondul imunodeficienței, apariția de complicații, cum ar fi TBC pulmonar și diabet zaharat), iar pe de altă parte că, deși nu se poate vindeca de acest sindrom al imunodeficienței dobândite, el ar avea posibilitatea, dacă ar fi pus în libertate, ca urmare a întreruperii executării pedepsei, să beneficieze de un regim de hrană și de un tratament adecvat, ce ar contribui la ameliorarea stării de sănătate.
legiști ce fac parte din comisia de examinare concluzionează că asistența medicală a celui în cauză poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a, dar ei nu pot garanta că deținutului îi sunt administrate toate medicamentele de care are nevoie pentru ca starea sănătății sale să fie mai bună și nici că îi va fi respectat regimul alimentar prescris.
În atare situație, datoria statului, aceea de a se asigura că reclamantul este deținut în condiții de detenție care nu încalcă art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, nu mai este îndeplinită, fapt ce este contrar practicii constante a Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Holomiov contra Republicii M).
O asistență medicală necorespunzătoare, implicând riscuri majore pentru sănătatea condamnatului, presupune acceptarea împrejurării că suferința sa va trece dincolo de pragul minim de severitate, ceea ce constituie un tratament inuman și degradant.
Prin urmare, curtea conchide cu majoritate de voturi că acordarea întreruperii se impune și, cum perioada de timp necesară ameliorării stării de sănătate a condamnatului nu poate fi apreciată, va fi pronunțată o soluție în conformitate cu art. 455 rap. la art. 453 Cod de procedură penală.
Va fi admis, așadar, recursul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, se va casa în întregime sentința recurată și, aplicându-se textele de lege mai sus-menționate, va fi admisă cererea.
Se va dispune întreruperea executării pedepsei, până la ameliorarea stării de sănătate a recurentului - condamnat.
Pe durata întreruperii, cel în cauză va fi obligat să respecte obligațiile prev. de art. 453/1 alin. 1 lit. a) - d), cum și cele prevăzute de art. 455 alin. 2 rap. la art. 454 alin. 1/2 Cod de procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 03 noiembrie 1974 în C, județul A, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale nr.94 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în întregime sentința recurată.
în baza art.455 Cod procedură penală rap. la art.453 Cod procedură penală, admite cererea și dispune întreruperea executării pedepsei, până la ameliorarea stării de sănătate a recurentului condamnat.
În baza art. 455 alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 453/1 Cod procedură penală, pe durata întreruperii executării pedepsei, recurentul este obligat să respecte obligațiile prevăzute de alin.1 lit.a)-d) ale art. 453/1 Cod procedură penală.
Impune recurentului inculpat și obligațiile prev. de art. 453/1 alin.2 lit.b) și c) Cod procedură penală.
Atrage atenția recurentului inculpat asupra art. 455 alin.2 rap. la art. 454 alin.1/2 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.4
Jud.fond
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, apreciez că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile aduse hotărârii recurate, neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.453 lit.a Cod procedură penală raportat la art.455 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Aceleași dispoziții legale impun a doua condiție ce trebuie verificată și anume, ca lăsarea în libertate să nu prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând Raportul de Nouă Expertiză Medico-Legală nr.- din data de 27.02.2009 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Minovici B, am constatat că, pentru afecțiunile de care condamnatul - suferă, asistența medicală poate fi asigurată în cadrul Rețelei Sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, el nefiind în imposibilitate de a executa pedeapsa în regim penitenciar, din punct de vedere exclusiv medical.
În raport de concluziile acestui act medical, întreruperea executării pedepsei ar fi contrară legii, întrucât soluția instanței trebuie să se pronunțe pe baza expertizei efectuate în cauză.
Aceasta, deoarece judecătorului nu i se poate cere să posede cunoștințe de specialitate în domeniul medical, pentru a lămuri personal chestiunile care solicită asemenea cunoștințe.
În susținerea acestei opinii, invoc dispozițiile art.116 Cod procedură penală, în raport de care relev faptul că cercetarea pe care o întreprinde expertul, numită expertiză, constă în operații specifice efectuate pe baza cunoștințelor sale de specialitate și cu aparatajul corespunzător, în urma cărora ajunge la concluzii cu privire la chestiunea ce trebuie lămurită.
Concluziile expertului sunt probe și nu poate fi nesocotită importanța pe care o are acest procedeu probatoriu în soluționarea justă a cauzei penale.
A afirma că cel condamnat suferă de o boală ce îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa echivalează cu ignorarea cunoștințelor de specialitate pe care le posedă medicii care au făcut parte din comisia medicală ce a efectuat expertizarea condamnatului.
Aceștia sunt singurii în măsură să aprecieze, dacă din punct de vedere medical, sunt îndeplinite cerințele impuse prin art.453 Cod procedură penală.
Cum admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei se dispuneexclusivîn baza unei expertize medico-legale, este de prisos să afirm că, judecătorul, neavând cunoștințele din domeniul medicinei, nu poate să aprecieze dacă boala de care suferă condamnatul îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
A dispune altfel, înseamnă a pronunța o hotărâre dincolo de litera și spiritul legii.
Este adevărat că petentul are probleme grave de sănătate, TBC, diabet, etc.) însă o hotărâre judecătorească nu poate avea la bază numai rațiuni umanitare, în lipsa unei baze legale și nesocotind cunoștințele de specialitate ale medicilor care au întocmit raportul de expertiză medico-legală.
În altă ordine de idei, respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei nu constituie o încălcare a Convenției, fiindu-i respectat condamnatului dreptul la viață și sănătate în timpul detenției.
În acest sens, condamnatul beneficiază de asistență medicală care este asigurată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Nici a doua condiție prevăzută în dispozițiile art.453 lit.a Cod procedură penală nu este îndeplinită.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.60/2006 s-a instituit obligația de a verifica dacă lăsarea în libertate a condamnatului nu constituie pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu aceasta, constat că petentul execută pedeapsa privativă de libertate fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, o infracțiune foarte gravă. Consecințe importante pe care fapta sa o are asupra sănătății și chiar vieții oamenilor, destinatarii drogurilor demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică a unei eventuale puneri în libertate a inculpatului.
Infracțiunea de consum de droguri provoacă dependență iar condamnatul, odată pus în libertate, va fi tentat, oricând să săvârșească același gen de infracțiuni cu cel pentru care a fost condamnat.
Concluzionând, în baza art.308 Cod procedură penală, art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală, opinez pentru respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurent, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
JUDECĂTOR,
Red.:
Tehn.:
4 ex.
11.05.2009.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Gabriel Săndulescu
