Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 72
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul fiul lui G și, născut la data de 18.10.1976 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 592/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 2305/2008.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu cu acordul instanței a luat legătura cu recurentul, precizând că nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru condamnat precizează că acesta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 592/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pe care o critică pentru nelegalitate.
Referatul de anchetă social efectuat în cauză a confirmat situația familială a condamnatului care are 2 copii minori în întreținere, casa în care locuiesc este modestă și necesită reparații. De asemenea se arată că familia condamnatului nu are venituri bănești stabile.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că sentința instanței de fond este legală și temeinică. În cauză nu există împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și pe fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.592 din 25 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul, fiul lui G și, născut la data de 18 octombrie 1976, în prezent aflată în Penitenciarul Mărgineni, cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr.403/F/2000 a Tribunalului Ialomița.
Prin aceeași sentință, condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 140 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.09.2008, sub nr-, petiționarul-condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.403/F/2000 a Tribunalului Ialomița, invocând motive sociale, fără însă a preciza în concret care sunt acestea.
A fost atașată fotocopia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.454 din 18.03.2002, emis de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr.576/2000.
În vederea soluționării cauzei, la solicitarea condamnatului, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale de către Primăria comunei, județul B, la domiciliul familiei sale, respectiv al concubinei, pentru a se comunica situația familială, materială, condițiile de locuit și starea de sănătate a acesteia.
Din referatul de anchetă socială nr.2322/07.11.2008, întocmit Primăria comunei, județul B, a rezultat că numita - concubina condamnatului, locuiește împreună cu părinții săi, cu cei doi copii minori, cu o sora și cu o nepoata, într-un imobil compus din două camere, un hol, care necesită reparații, nu este dotat cu mobilier corespunzător, cu aparatură casnică, este acoperit cu pământ și prevăzut cu energie electrică. Întreaga familie se descurcă foarte greu, neavând venituri bănești stabile, singura sursă de venit fiind ajutorul social de care beneficiază.
Având în vedere concluziile referatului întocmit de Colectivul de al Autorității Tutelare și Asistenței Sociale din cadrul Primăriei comunei, instanța de fond a apreciat că în cauză nu rezultă existența unor împrejurări speciale, astfel cum prevăd disp. art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod proc. pen, în prezența cărora s-ar impune întreruperea executării pedepsei, cele prezentate în referat caracterizând, de regulă, situația unor familii cu un nivel de trai mai puțin modest.
Totodată, s-a reținut că împrejurările speciale invocate de condamnat nu sunt de natură să producă consecințe grave pentru el sau familie, altele decât cele pe care încarcerarea le aduce prin lipsa din domiciliu, iar în cazul admiterii unei astfel de cereri, întreruperea executării pedepsei se poate dispune pe o perioadă de cel mult 3 luni, care, în concret, nu ar fi suficientă pentru ca petiționarul să obțină veniturile necesare pentru a schimba în vreun mod situația materială precară a familiei sale.
Față de cele reținute, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de textul de lege sus-menționat, cererea condamnatului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs condamnatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Prin apărătorul desemnat din oficiu, condamnatul a criticat sentința de netemeinicie, susținând că în raport de situația familială a sa, cu doi copii în întreținere și casa în care locuiesc aceștia este una modestă și necesită reparații, iar membrii familiei nu realizează venituri bănești stabile, în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că cererea de întrerupere a executării pedepsei pe motive familiale nu se justifică.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.3859pct.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856alin.3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de condamnat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c cod proc. penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
În cauză s-a dispus și s-a efectuat anchetă socială (fila 15 dosar fond) la domiciliul concubinei condamnatului, numita, care relevă că imobilul în care locuiește familia acestuia, compus din două camere, un hol, prezintă o anumită stare de degradare, necesitând reparații și nu este dotat cu mobilier corespunzător sau cu aparatură casnică.
Totodată, se constată că familia recurentului se compune din șase membrii, trei adulți și trei elevi, iar singura sursă de venit este ajutorul social de care beneficiază, în sumă de 99 lei.
Instanța reține că într-adevăr familia condamnatului locuiește într-un imobil necorespunzător ( șase persoane într-o casă compusă din două camere și care necesită reparații), însă se constată că trei dintre membrii familiei sunt majori și totuși nu realizează nici un venit, deși vârsta acestora cuprinsă între 36 și 60 ani le permite acest lucru, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul referatului nu se menționează că ar suferi de anumite afecțiuni de sănătate care le-ar împiedica să desfășoare activități care să fie remunerate.
Astfel, în ipoteza în care recurentul ar fi pus în libertate, pe o perioadă de trei luni, conform dispozițiilor legale, acesta - o singură persoană - nu poate obține veniturile necesare îmbunătățirii situației familiei, în condițiile în care acest lucru nu a putut fi realizat de ceilalți trei membrii (adulți) ai familiei.
Este real că, așa cum reiese din referatul de anchetă socială, familia condamnatului are nevoie de ajutor bănesc pentru asigurarea îngrijirii minorilor (haine, lemne de foc), însă așa cum s-a arătat și cum corect s-a reținut și de instanța de fond, perioada de trei luni de care ar beneficia acesta în cazul admiterii cererii de întrerupere a executării pedepsei, este insuficientă pentru ca el să realizeze veniturile necesare ameliorării situației financiare a familiei, astfel că ici împrejurarea că recurentul are în întreținere doi copii minori nu justifică întreruperea executării pedepsei.
Pe cale de consecință, în mod justificat prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art.453 alin.1 lit.c cod proc. penală, pentru admiterea cererii formulate, executarea pedepsei închisorii de către recurent nu ar avea consecințe grave pentru familia acestuia, așa încât respingerea cererii ca neîntemeiată este pe deplin justificată, criticile invocate de condamnat fiind nefondate.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele și prin urmare, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul, fiul lui G și, născut la 18 octombrie 1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 592/25.11.2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ZE/Tehnored.
4 ex./10.02.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zăinescu, Elena Negulescu
