Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 749/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 749
Ședința publică de la 19 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 11 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale emisă la data de 18.09.2008, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat a luat legătura cu inculpatul, aflat în stare de arest, precizând că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că de asemenea nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, precizează că recursul de față vizează încheierea de ședință din data de 11.09.2008 prin care în temeiul dispozițiilor art.3002cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Motivele invocate în acest sens sunt motive de nelegalitate, respectiv:
Judecătorul care a luat măsura sus-menționată nu a procedat la întocmirea unei minute pentru data de 11.09.2008, într-adevăr încheierea de ședință este semnată atât de acesta cât și de grefier, însă lipsa minutei, potrivit art.197 alin.2 cod proc. penală și Deciziei în interesul legii nr.14 din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu produce decât consecința nulității absolute a încheierii.
Se prezintă apărătorului ales al inculpatului de către instanță fila 14 dosar fond, verso, în care este înscrisă minuta efectuată cu privire la încheierea din 11.09.2008, situație față de care acesta arată că nu mai înțelege să susțină motivul de recurs sus-menționat.
În continuare, arată că cel de al doilea motiv de nelegalitate îl reprezintă nemotivarea hotărârii prin care s-a luat măsura arestării preventive, instanța mărginându-se doar la a preciza că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol pentru ordinea publică. Pericolul public nu trebuie desprins din limitele de pedeapsă, ci acesta trebuie dovedit, motivarea instanței de fond fiind una ce nu respectă dispozițiile legale.
Un al treilea motiv de recurs este acela că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care acesta nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii în întreținere, mai mult chiar a recunoscu în partea situația de fapt, în sensul că s-a aflat pe teritoriul Italiei, în locuința sa găzduind trei minore, însă așa cum au declarat acestea, părțile vătămate au practicat prostituția de bună voie și nu forțate de inculpat.
O singură parte vătămată aduce acuzații inculpatului, însă și aceasta a arătat că nu recurentul este cel care a adus-o în Itașia, ci o altă persoană.
Astfel, așa cum reiese și din probele de la dosar, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neputând influența aflarea adevărului, dovezi existând și cu privire la faptul că nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală și nici să ia legătura cu părțile vătămate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, în parte, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în temeiul dispozițiilor art.139 alin.1 cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, reținută în sarcina inculpatului, prevede numeroase modalități de săvârșire, una din acestea fiind și cea din cauza de față. Astfel, din probele aflate la dosar, cel de urmărire penală cât și cel de fond, în special depozițiile celor două victime, reiese cu claritate că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat.
Mai arată că, contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, la analizarea pericolului social al unei persoane ce a comis o infracțiune nu se poate face abstracție de limitele de pedeapsă prevăzute pentru aceasta, așa cum se reține de dispozițiile codului d e procedură penală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul personal, solicită lăsarea în libertate pentru a-și ajuta familia, care se află într-o situație grea, părinții soției și ai săi fiind decedați.
În ceea ce privește probele de la dosar, solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate, care declarat că au plecat împreună în Italia, că a locuit împreună cu părțile vătămate în Italia doar 6 luni și nu 3 ani, cum s-a reținut în dosar, că nu a cunoscut activitățile desfășurate de acestea, cu atât mai mult cu cât au fost verificați de poliția italiană tot timpul și nu s-a întâmplat nimic.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 2008 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973 în municipiul B, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, dispunându-se amânarea judecării cauzei la data de 30 2008, în vederea audierii părții vătămate și a martorilor din acte.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestării inculpatului se mențin și în prezent, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu privire la care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (5 la 15 ani) și lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii din 11 2008 declarat recurs în termen inculpatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a menținut măsura arestării preventive, față de împrejurarea că declarațiile părților vătămate nu confirmă acuzațiile din rechizitoriu iar pe de altă parte are o situație familială deosebită, în sensul că are doi copii minori, iar soția nu este încadrată în muncă și prin urmare nu poate asigura întreținerea acestora. Precizează că atât părinții săi cât și ai soției sunt decedați.
Cu ocazia dezbaterii orale a recursului, inculpatul prin apărătorul ales, a criticat hotărârea de nelegalitate, susținând că instanța nu a motivat în nici un fel menținerea măsurii arestării preventive și totodată că prin lăsarea în libertate a inculpatului nu ar exista pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care acesta nu are antecedente penale, este căsătorit, are în întreținere doi copii și a recunoscut parțial situația de fapt.
Totodată s-a susținut că inculpatul nu ar putea influența aflarea adevărului, la dosarul cauzei existând dovezi că nu a încercat să se sustragă urmăririi penale și nici să ia legătura cu părțile vătămate.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheierii, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Prin rechizitoriul nr. 2/D/P/2008 din 15 iulie 2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Buzăus -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973 în municipiul B, fără antecedente penale, căsătorit, un copil minor, fără ocupație, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2004 - 2007 recrutat prin înșelăciune patru minore din județul B, pe care le-a transportat în Italia în vederea exploatării prin obligare la practicarea prostituției.
Totodată, prin același act de inculpare, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 lit. c din Legea nr. 656/2002 întrucât în aceeași perioadă de timp a obținut suma de cca 60.000 lei RON din săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane cu care a achiziționat un apartament cu două camere, situat în municipiul U,-.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, ca instanță de fond, la data de 15 iulie 2008, formând obiectul dosarului nr-.
Relativ la măsura arestării preventive, se constată că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din 24 iunie 2008 Tribunalului Buzău, reținându-se incidența disp. art. 143, art. 146 și art. 148 lit. f, măsura fiind prelungită și menținută ulterior în condițiile legii, ultima oară prin încheierea din 22 iulie 2008 aceleași instanțe, hotărâre prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia acestei măsuri precum și faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării se mențin și impun privarea de libertate a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv cele aflate în dosarul instanței de fond, rezultă că până la pronunțarea încheierii recurate, tribunalul a dispus audierea inculpatului, care a confirmat parțial situația de fapt reținută în rechizitoriu precum și a părților vătămate, și, ultimele două susținând că nu au nici o pretenție bănească împotriva inculpatului, justificat de faptul că acesta nu le-ar fi obligat să practice prostituția în folosul său, că dimpotrivă, sumele de bani obținute au fost folosite în interes personal.
Cu toate acestea, ambele victime recunosc că l-au cunoscut pe inculpat în România și datorită sprijinului acestuia, inclusiv financiar, au ajuns în Italia, unde au locuit împreună cu inculpatul și alte persoane într-un apartament. Tot acestea recunosc că au plătit inculpatului chiria pentru apartamentul în care locuiau iar partea vătămată a susținut că avea o relație personală cu inculpatul și a fost întreținută de acesta.
Spre deosebire de acestea, partea vătămată și-a menținut în totalitate declarațiile date în timpul urmăririi penale, furnizând detalii în legătură cu întreaga activitate infracțională a inculpatului, declarația acestuia coroborându-se parțial cu declarația victimei traficului.
În raport de probele la care s-a făcut referire anterior, Curtea reține că dacă în privința motivării, încheierea instanței de fond comportă unele observații, soluția pronunțată corespunde materialului probator administrat în cauză și textelor de lege incidente, respectiv cele prev. de art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 și 3.C.P.P., constatându-se că măsura preventivă a arestării este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acesteia, respectiv cele prev. de art. 146 și art. 148 lit. f se C.P.P. mențin și în prezent și impun privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, contrar susținerilor inculpatului, probele administrate la instanța de fond nu sunt contradictorii ori lipsite de relevanță juridică sub aspectul săvârșirii de către inculpat a faptelor reținute în rechizitoriu, ci dimpotrivă se constituie în probe pertinente, concludente și utile cauzei, în condițiile în care cercetarea judecătorească se află abia la început, din coroborarea acestora conturându-se, cel puțin în parte, activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia.
Referitor la declarațiile părților vătămate și, instanța de fond urmează să procedeze la verificarea veridicității acestora, prin administrarea altor probe care să conducă la aflarea adevărului, inclusiv prin confruntarea acestora cu inculpatul și cu celelalte părți vătămate, spre a se stabili motivul pentru care acestea au retractat, parțial, acuzațiile aduse inculpatului.
Totodată, prima instanță urmează să procedeze la audierea celei de a patra victime și a martorilor propuși de acuzare, așa cum s-a dispus prin încheierea recurată.
Așadar, constatându-se că inculpatul este dedus judecății pentru comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, respectiv trafic de persoane minore și spălare de bani, cu privire la care legile speciale prevăd pedepse de la 3 la 15 ani și respectiv de la 3 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, prin urmare pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani, față de pericolul social concret al acestora, persoanele supuse traficului, toate minore și beneficiile presupus obținute din comiterea infracțiunii de trafic de persoane, constituie temeiuri în a se aprecia că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea pericol concret pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate creat colectivității din care face parte că în cazul săvârșirii unor infracțiuni atât de grave, persoanele presupus vinovate sunt judecate în stare de libertate.
Pe de altă parte, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este conformă disp. art. 5 alin. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și corespunde scopului prev. de art. 136.C.P.P. fiind o măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Situația personală și familială a inculpatului nu constituie, în opinia instanței de control judiciar, temeiuri suficiente pentru revocarea măsurii arestării preventive ori a înlocuirii acesteia cu o altă măsură restrictivă de libertate, nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 160 alin. 2.C.P.P. ori ale art. 139 din același cod, însă ele vor putea constitui motive de individualizare a pedepsei în situația în care se va stabili existența faptelor și vinovăția inculpatului pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.
Pentru considerentele expuse, Curtea constatând că încheierea pronunțată de tribunal este legală și temeinică iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii de ședință din data de 11 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Obligă recurentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./22 2008
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
