Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 04/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 04
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 07.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Vadana Monica
JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
- -
GREFIER - - -
********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APPEL este reprezentat de procuror - -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.288/AP din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat în substituirea d-nei avocat, lipsă fiind intimații părți civile și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că nu dorește să își angajeze apărător, fiind de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, achitarea inculpatului întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Din întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală și la instanța de fond, nu rezultă vinovăția inculpatului, din probe nerezultând că inculpatul este autorul faptei.
În subsidiar solicită aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege și a dispozițiilor art. 81
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al pentru apărătorul titular.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât situația de fapt, încadrarea juridică faptelor și pedepsele aplicate sunt legale și temeinice. Inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, existând probe de vinovăție a acestuia, respectiv declarațiile părților vătămate, imediat după faptă partea vătămată a mers la Politia TF unde l-a recunoscut pe inculpat. De asemenea din declarațiile martorilor, și rezultă vinovăția inculpatului, arătând că au fost în zona restaurantului.
Totodată arată că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 81 având în vedere faptele comise, care sunt grave și împrejurările comiterii acestora.
Solicită obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt precizează că nu este adevărat ceea ce se reține, martora fiind obligată să declare astfel.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr. 349/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr - s-a dispus:
În temeiul art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 06.02.2008) și infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 05.03.2008), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și în această încadrare juridică:
A fost condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.2, art. 76 lit. Cod penal (fapta din 06.02.2008), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal, cu aplicarea art. 74 al.2, art. 76 lit. Cod penal (fapta din 05.03.2008), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, art. 33 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele concurente stabilite, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe perioada prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal.
În temeiul art.14 Cod procedură penală si art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, s-au admis acțiunile civile formulate de către părțile civile și și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile la plata sumei de 120 lei, iar părții civile suma de 300 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 189 și 191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2296/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra -N, înregistrat la această instanță sub nr.-, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-au reținut, în esență, următoarele: la data de 06.02.2008, în timp ce partea vătămată se afla în fața restaurantului din municipiul P-N, județul N, a fost acostată de către numitul și inculpatul care i-au sustras din buzunar suma de 120 lei.
În ziua de 05.03.2008, numitul împreună cu inculpatul au acostat pe partea vătămată, în timp ce acesta din urmă se deplasa prin zona din municipiul P-N, județul N și i-au sustras din buzunar suma de 260 lei.
Prin rechizitoriul din 21.04.2008 numitul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, iar pentru inculpatul s-a dispus disjungerea cauzei deoarece s-a sustras urmăririi penale.
Părțile au fost legal citate. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 120 lei reprezentând suma sustrasă. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 300 lei, reprezentând suma sustrasă, contravaloarea portmoneului și a biletelor de călătorie ce se aflau în acesta. și au fost audiați, aceștia descriind în detaliu modul în care s-au săvârșit faptele.
Inculpatul s-a prezentat în instanță, a fost asistat de apărător ales și a fost audiat. Acesta a arătat că nu a săvârșit faptele ce i se pun în sarcină și nu l-a văzut nici pe să sustragă bani de la părțile civile; că la 6.02.2008 se afla în restaurantul cu, era acolo și, însă el s-a dus la o altă masă și nu știe ce s-a întâmplat; că la acea dată nu a fost de față numita.
Instanța a dispus audierea martorilor din lucrări, și. Inculpatul a solicitat audierea martorei.
La termenul din 31.03.2009, față de faptul că martorul este plecat în străinătate, în temeiul art. 327 al.3 pr.pen. instanța a dat citire declarației acestuia de la urmărirea penală.
La termenul din 28.04.2009 instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, în temeiul art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 06.02.2008) și infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 05.03.2008), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, având în vedere împrejurările în care se susține că s-au săvârșit faptele și că acestea nu au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar pentru condamnarea anterioară s-a împlinit termenul de reabilitare. Procurorul și apărătorul inculpatului au arătat că sunt de acord cu schimbarea încadrării juridice.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că:
La data de 06.02.2008, în timp ce partea civilă se afla în fața restaurantului din municipiul P-N, a fost acostată de către numitul . Acesta a susținut că îl cunoaște pe și că un anume, cu care a lucrat, îl cheamă în restaurant. l-a urmat pe, iar pe culoarul spre toalete se afla inculpatul însoțit de 2 femei, una din ele fiind. l-a ținut pe de mâna dreaptă, iar i-a sustras din buzunar suma de 120 lei. Imediat cei 4 (, și cele 2 femei) au fugit și au plecat cu un taxi spre ștrand. Martorul i-a spus lui că autorii faptei au fugit și au plecat cu taxi-ul. a sesizat organele de poliție, iar după fotografiile prezentate i-a recunoscut pe autorii faptei.
În ziua de 05.03.2008, partea civilă se afla în zona din municipiul P-N, intenționând să plece acasă în com.., care era însoțit de și încă o femeie, i-a spus lui că îl cunoaște și îl va duce el cu mașina. l-a bătut pe pe umăr, timp în care i-a sustras din buzunar portmoneul în care avea suma de 260 lei și 2 bilete de călătorie, după care cei 3 s-au îndepărtat. Fapta a fost observată de martora care l-a atenționat pe, iar acesta a constatat că i se sustrăsese portmoneul. Imediat a sesizat organele de poliție unde a mers și martora, aceasta indicându-i cu siguranță pe autorii faptei, deoarece îi cunoștea, fiind obișnuiți ai zonei P
Situația de fapt și vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe este probată cu declarațiile părților civile și date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței (10-11, 22-24, 17,34 dosar instanță), care au arătat modalitatea de săvârșire a faptelor; cu declarațiile martorilor și date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței (1-13, 25-26, 35, 50 dosar instanță); cu declarația martorului dată pe parcursul urmăririi penale (26-28 ). Din probele indicate mai sus rezultă modalitatea în care inculpatul, împreună cu, au săvârșit faptele, fiind văzuți de martori, ale căror declarații se coroborează cu declarațiile părților civile.
Instanța a înlăturat, ca necorespunzătoare realității, declarațiile inculpatului și ale martorei, aceste declarații fiind contrazise de probele indicate mai înainte. De altfel, aceste declarații sunt contradictorii, martora arătând că a fost la restaurantul cu inculpatul și cu, iar susținând că nu a fost acolo.
Instanța, în temeiul art. 334.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 06.02.2008) și infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 05.03.2008), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, având în vedere împrejurările în care s-au săvârșit faptele (acestea nu au fost săvârșite noaptea și nici prin efracție), și că acestea nu au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar pentru condamnarea anterioară s-a împlinit termenul de reabilitare (pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a fost executată începând cu 13.07.1994).
S-a constatat că în drept, faptele comise de către inculpatul întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 06.02.2008) și furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal (fapta din 05.03.2008), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal respectiv prevederile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator; gradul de pericol social mediu al faptelor săvârșite; persoana inculpatului, care a mai săvârșit infracțiuni și a fost condamnat, nefiind însă recidivist; atitudinea nesinceră a inculpatului. Instanța, în temeiul art. 74 al.2 Cod penal, față de prejudiciul redus cauzat prin săvârșirea faptelor, va reține acest aspect ca o circumstanță atenuantă, urmând a reduce pedepsele sub minimul prevăzut de lege.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal, art. 33 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele concurente stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea. Instanța a apreciat că se impune ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, având în vedere faptul că a săvârșit mai multe fapte, a mai fost condamnat tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, a avut o atitudine procesuală nesinceră și a încercat să împiedice aflarea adevărului, exercitând violențe asupra martorei .
În temeiul art. 71 al.1Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a,b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal, cu următoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) - c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
În cauza de față, instanța a apreciat că se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În plus, atâta timp cât săvârșirea infracțiunii de furt nu are nicio legătură cu exercitarea vreunei funcții, profesii sau ocupații, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c nu se justifică.
În cauză nu sunt nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d, Cod penal
În temeiul art.14 Cod procedură penală si art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, instanța a admis acțiunile civile formulate de către părțile civile și, apreciind că acestea sunt dovedite în baza susținerilor părților civile, acestea relatând în amănunt împrejurările săvârșirii faptelor sumele de bani și bunurile ce le-au fost sustrase. Ca urmare, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile la plata sumei de 120 lei, iar părții civile suma de 300 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul .
Prin decizia penală nr. 288/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
Tribunalul, examinând actele și lucrărilor dosarului, pe baza motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. 1 și art. 371 alin. 2 Cod procedură penală a, constatat că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta o încadrare juridică corespunzătoare.
Din ansamblul probelor administrate la urmărirea penală și în mod nemijlocit în cursul judecății la instanța de fond respectiv, procesele verbale de constatare a infracțiunii și de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire, declarațiile martorilor, coroborate și cu declarațiile date de inculpații și, rezultă că la 06.02.2008 și 05.03.2008, aceștia au sustras în dauna părților vătămate și sume de bani și bunuri, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Constatând vinovăția inculpatului, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 - 76 lit. c Cod penal, pedeapsa aplicată fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege și executată prin privare de libertate, date fiind antecedentele penale pe care le posedă. Pedeapsa aplicată inculpatului respectă toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și este de natură a asigura scopul preventiv sancționator prevăzut de art. 52 Cod penal.
Instanța de fond a soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei, iar în temeiul art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, inculpatul apelant a fost obligat să plătească despăgubirile civile solicitate de părțile vătămate, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs în termenul legal inculpatul care a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței prin aceea că nu se face vinovat de săvârșirea faptei deduse judecății, în cauză nu sunt probe care să-i demonstreze vinovăția, solicitând casarea celor două hotărâri și pe fond achitarea sa. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cauza de față sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 371 alin 1 sub C.P.P. aspectul cazurilor de casare care, potrivit art. 385/10 alin 2/1 se C.P.P. iau în considerare din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat, și în consecință îl va admite respinge din următoarele considerente.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art 385/14 hotărârea C.P.P. atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art 385/9 alin 3.C.P.P., constată că aceasta este legală și temeinică.
Curtea reține că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356. proc. pen. care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.
To todată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora, Astfel Curtea reține că din declarația martorei precum și a soțului acesteia rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul împreună cu coinculpatul au sustras celei dea doua părții vătămate o sumă de bani din buzunar.
Din actele dosarului instanța mai reține și că inculpatul a exercitat violențe asupra acestei martore pentru aoî mpiedica să depună mărturie, că inculpatul obișnuiește să săvârșească astfel de fapte asupra persoanelor care se află în trecere prin respectiva gară.Argumentele care au stat la baza sentinței de condamnare au fost reluate și de instanța de apel care a examinat cauza și, în baza propriului său examen a ajuns la aceeași situație de fapt și la concluzia vinovăției inculpatului.
Curtea constată că prima instanță a dat faptelor comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Din aceste considerente, susținerile inculpatului cum că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor deduse judecății sunt nefondate.
Cu privire la cererea formulată cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și reducerea acesteia, Curtea reține că și această cerere este nefondată, din următoarele considerente.
Potrivit art. 72. pen.,la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere toate împrejurările concrete ce însoțesc săvârșirea faptei și sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei făptuitorului.
Astfel pedeapsa de doar 1 an închisoare aplicată inculpatului care a săvârșit în interval de o lună două infracțiuni de furt din buzunare, din locuri publice și care nu recunoaște săvârșirea faptelor în pofida probelor de vinovăție de necontestat, care a mai fost condamnat pentru alte infracțiuni împotriva patrimoniului apare ca fiind nejustificat de blândă și nu răspunde nevoii de prevenție și reeducare a inculpatului. Însă în calea de atac promovată de acesta, acest aspect nu poate fi îndreptat, fără a aduce atingere principiului neagravării situației părții în propria cale de atac. Sentința primei instanțe este legală și temeinică, ca și decizia din apel și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385/10 alin. 2/1 Cpp.
Din aceste considerente, Curtea, în baza art 385 ind 15 pct 1 lit b Cpp va respinge recursul declarat de recurentul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr. 288/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 2oo lei către Baroul Bacău, apărător oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. recurentul să plătească statului suma de 3oo lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Vadana Monica, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. V/
Red.
Tehnored. M/ 11.01.2010/ 2 ex
Președinte:Vadana MonicaJudecători:Vadana Monica, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
