Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1025/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
21 Iulie 2009
Dosar nr. 2190/87/2009
1596/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1025
Ședința publică din data de 13 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Iordache Magdalena
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat EL împotriva deciziei penale nr. 65/A din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat EL, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, lipsind intimații-părți civile G, G, Sc Com Srl
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu solicită în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 65/A din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman și redozarea pedepsei, având în vedere că prejudiciul a fost foarte mic, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți-civile. Să se aibă în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, pentru aceste motive apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, considerând că pedeapsa a fost corect individualizată.
Atitudinea sinceră a fost avută în vedere de către instanță când i-a aplicat minimul special prevăzut de lege. De asemenea nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante întrucât inculpatul și-a desfășurat activitatea infracțională pe o lungă perioadă de timp, de fiecare dată modul de operare fiind similar. Din fișa de cazier rezultă că inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt.
Pentru considerentele arătate solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat, deducerea pedepsei și deducerea duratei reținerii inculpatului din 11.01.2009, conform ordonanței de reținere aflată la fila 23 din dosarul de urmărire penală, întrucât această reținere nu a fost dedusă nici de instanța de fond.
Recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
CURTEA
Prin decizia penală 65 A/16.06.2009, Tribunalul Teleormana respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.116/15.04.2009 pronunțată de Judecătoria de Vede,mentinand starea de arest a inculpatului si deducând arestul preventiv la zi.
A reținut tribunalul:
Prin sentința penală nr. 116 din 15 aprilie 2009, Judecătoria Ri de Vede în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la 3 ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 30.12.2008, orele 18, a pătruns în uscătoria de la. 1 al blocului B5,. A, de pe strada - CFR din R de Vede, uscătorie pe care a găsit-o neîncuiată și de unde a sustras 2 biciclete, una de damă și una bărbătească, aparținând părții vătămate lon. Cu aceste biciclete, inculpatul a mers la SC SRL situată în Parcul din R de Vede unde le-a vândut barmanului cu suma totală de 70 lei.
În noaptea de 5/6.01.2009, orele 21, prin efracție a pătruns în uscătorul blocului 3 de pe strada - CFR, R de Vede de unde a sustras 5 biciclete aparținând părților vătămare, G, G, și și tot în aceeași noapte, prin efracție, a pătruns și în uscătoria de la parterul scării Cab locului 412 din str. -, R de Vede de unde a sustras o bicicletă proprietatea părții vătămate .
Aceste biciclete au fost oferite spre vânzare consumatorilor de la terasa din Ri de Vede în sensul că barmanul a cumpărat 2 biciclete, 2 biciclete, o bicicletă și o bicicletă.
Continuându-și rezoluțiunea infracțională, inculpatul a pătruns în după amiaza zilei de 10.01.2009, prin efracție, în uscătoria blocului R 5, parter de pe strada - din R de Vede de unde a sustras o bicicletă proprietatea părții vătămate pe care a încercat să o vândă unei persoane pe B-dul - din Ri de Vede, însă a fost surprins de organele de poliție care au constatat că bicicleta fusese sustrasă în aceeași zi.
În noaptea de 24/25.01.2009, orele 20, a pătruns prin ușa găsită neasigurată în uscătoria ele la etajul 1 din blocul B5 de pe strada - CFR, Ri ele de unde a sustras o bicicletă aparținând părții vătămate, bicicletă pe care o mai sustrăsese în noaptea de 30.12.2008 și pe care a oferit-o spre vânzare martorului care a refuzat să o cumpere.
A concluzionat instanța de fond că faptele inculpatului așa cum au fost descrise întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplic. art. 412 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal și a apreciat că prin condamnarea la pedeapsa închisorii orientată către minim va putea fi atins scopul legii penale.
Potrivit disp. art. 61 Cod penal, instanța de fond a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 288 zile din cea de 5 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1698/2.06.2005 a Judecătoriei Giurgiu, a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin sentința nr.116 din 15 aprilie 2009.
Făcând aplic. art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a computat prevenția la zi.
Sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Potrivit disp. art. 118 lit. b și e Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor reprezentând prețul încasat din vânzarea bicicletelor.
Împotriva sentinței penale sus menționate a declarat apel apelantul inculpat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că aceasta este prea aspră în raport, de gravitatea faptei.
Analizând apelul atât sub aspectul motivului invocat cât și din oficiu, potrivit disp. art. 371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că, inculpatul în baza aceleași rezoluții infracționale, a pătruns în mai multe uscătorii ale unor blocuri din municipiul Ri de Vede de unde a sustras un număr de 7 biciclete, pe care apoi le-a vândut unor persoane din aceeași localitate și a făcut o corectă încadrare juridică a acesteia.
De asemenea, instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 52 și 72 Cod penal, ținând cont atât de gradul de pericol social al faptei cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, așa încât tribunalul a apreciat că sentința penală este legală și temeinică și sub acest aspect.
În mod corect a revocat instanța de fond beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 288 zile din cea de 5 ani și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1698/2.06.2005 a Judecătoriei Giurgiu și a contopit acest rest cu pedeapsa de 3 ani închisoare întrucât fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârșită în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei.
Și sub aspectul soluționării laturii civile, instanța de fond a făcut aplicarea normelor legale în materie așa încât nu se impune desființarea sentinței penale nici în acest sens, iar starea de arest preventivă inculpatului a fost menținută întrucât în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au dus la arestarea inițială a acestuia.
Constatând că nu sunt nici alte motive de desființare ce s-ar fi putut lua în discuție din oficiu, tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 116/15.04.2009 pronunțată de Judecătoria Ri de Vede.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, tribunalul în baza art.359 Cod procedură penală menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit disp. art. 88 Cod penal, să deducă perioada prevenției de la 27.01.2009 la zi, 16 iunie 2009.
Potrivit disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală tribunalul a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, iar onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul invocând cazul de a casare prevăzut de punctul 14 din art.3859și C.P.P. solicitând aplicarea dispozițiilor privind retinerea de circumstante atenuante întrucât a recunoscut săvârșirea faptei.
Analizând actele dosarului și hotărârile atacate, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor. Astfel, din coroborarea probelor administrate, respectiv declarațiile părților vătămate, G, G și, confirmate de declarațiile martorilor, si, respectiv, procesele verbale de cercetare la fata locului,procesele verbale de conducere în teren care atestă că pătrunderea inculpatului în imobile s-a realizat prin efracție și în timpul nopții, rezultă că în perioada 30.12.2008-10.01.2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a sustras mai multe biciclete aparținând părților vătămate, pe care ulterior le-a comercializat, obținând sume de bani pe care le-a folosit in interes personal, fapta întrunind atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat săvârșit in forma continuata prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.g și i din Cod penal așa cum au reținut instanțele de fond și de apel în mod corect.
În ceea ce privește motivul de recurs, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Sub acest aspect, instanța de fond, menținută de cea de apel, a dat eficiență juridică dispozițiilor referitoare la individualizarea pedepsei, conform art.72 Cod penal arătând în considerente că se orientează spre minimul special al pedepsei în considerarea în special a conduitei inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei și a contribuit la aflarea adevărului, reținând totodată și cuantumul redus al prejudiciilor.
Curtea reține că pedeapsa aplicată de instanța de fond este astfel just individualizata prin raportare la toate criteriile de individualizare prevăzute de legiuitor. Cuantumul redus al prejudiciului si faptul ca părțile vătămate nu s-au constituit părți civile nu justifica reținerea de circumstanțe atenuante, care se acordă de instanțe prin raportare nu doar la fapta săvârșită dar la întreaga conduită a inculpatului, la modul în care acesta a înțeles că scopul pedepsei poate fi atins, ca pedeapsa își poate dovedi rolul sau preventiv educativ.
Curtea apreciază că faptele inculpatului sunt grave prin repetabilitatea lor, denotă periculozitate a inculpatului, lipsă de scrupule în a acționa în mod repetat în același mod, acesta făcând practic un mod de viață din aceste tipuri de sustrageri și, reținând că inculpatul a suferit anterior alte condamnări pentru același gen de infracțiuni, care însa nu atrag starea de recidiva doar pentru ca au fost săvârșite în minoritate, apreciază că într-adevăr, scopul pedepselor aplicate anterior nu a fost atins, astfel încât se impune a acorda o eficienta sporită funcției de constrângere a pedepsei și funcției de eliminare a acesteia, doar așa inculpatul urmând să constate consecințele condamnării, și mai ales, să înțeleagă aceste consecințe.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este corect individualizata atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare, în regim de detenție.
Având în vedere că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză și în data de 11.01.2009, după care a fost eliberat, continuând să săvârșească alte acte materiale ale aceleași infracțiuni în formă continuată, Curtea va deduce din durata executării pedepsei și această dată, care a fost omisă de instanțele de fond și apel.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că recursul inculpatului nu este fondat și îl va respinge conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, făcând aplicarea disp. art. 383 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 88 din Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 din Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.65A din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.88 alin.1 Cod penal deduce din durata executării pedepsei perioada reținerii din data de 11.01.2009 și durata reținerii și arestării preventive de la 27.01.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. -
Dact./16.07.2009
Ex.2
Red / Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Red. / Judecătoria Ri de Vede
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Găgescu Risantea, Iordache Magdalena
