Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 162/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1106/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.162
Ședința publică de la 14 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea apelurilor declarate de către inculpații și A, împotriva sentinței penale nr. 47/ 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședință publică de la data de 9.07.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14.07.2009 când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.47 din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în baza art. 334.p Cod Penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 138 alin. l și 2 din Legea 295/2004 raportat la art. 279 alin. l Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 138 din Legea 295/2004 raportat la art. 279 alin. 1 Cod penal.
Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpații și, prin apărător.
De asemenea, au fost respinse cererile de achitare formulate de inculpații, și, prin apărători.
În baza art.2 alin. din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 3 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp. fost condamnat același inculpat la 10 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 4 alin. din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 138 din Legea 295/2004 raportat la art. 279 alin. l Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a - 34 lit. b Cp. și 35 Cp. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, modificată prin decizia penală 135/A/2 a Tribunalului Călărași, inculpatul având de executat această pedeapsă pe lângă cea pronunțată prin prezenta sentință, în total 11 închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. din Codul d procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, și conform art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsă durata arestării preventiv de la 04.07.2008 la zi.
În baza art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 și art. 74 lit.a - 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și a art. 74 lit.a - 76 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 5 luni închisoare.
În baza art. 3 alin. l din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit.a - 76 lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.a - 76 lit. c Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a - 34 lit. b și 35 alin.3 Cod penal inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cp. pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin.nl Cp.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive, de la 04.07.2008 la zi.
În baza art.2 alin. l din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp. și a art. 74 lit.a și c - 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. l din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a art. 74 lit.a și c - 76 lit. e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 - 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii (conform art. 71 al. ultim Cp.) pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare ce curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 Cp.p., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cp. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 17 alin. din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantității de 190,56 rezină de cannabis de la inculpații și (din care cantitatea de 188,80, rămasă în urma constatărilor tehnico-științifice, se află depusă Ia IGPR - CJ. - Camera de corpuri delicte droguri conform dovezilor seria D nr. - din 22.07.2008, respectiv seria D nr. - din 22.07.2008) și s-a dispus distrugerea acestora, conform art. 18 alin. l din Legea 143/2000.
În baza art. 17 alin.2 din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 900 lei de la inculpatul și a sumei de 2100 lei de la inculpatul și a sumei de 40 lei de la inculpatul.
Au fost obligați inculpații și la câte 1800 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 31.03.2008, conform procesului verbal existent la fila 3 din dosarul de urmărire penală, polițiști din cadrul Serviciului Județean de Combatere a Organizate C s-au sesizat din oficiu că numitul se ocupă cu comercializarea de droguri în mun.
Prin ordonanța 1A/ 02.04.2008 Biroul Teritorial Călărași -. C s-a dispus autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire " " și " " aceștia urmând că procure droguri de la inculpatul sau de la colaboratori ai acestuia.
La 02.04.2008, într-o discuție telefonică, inculpatul i-a oferit spre vânzare investigatorului " " o doză de hașiș, pe care urma să i-o remită la Barul "IZZY" contra sumei de 80 lei (lucru care s-a și întâmplat la ora 16,00).
a fost predată organelor de poliție (introdusă în plic sigilat - cu sigiliul tip MI - 33997) și înaintată spre analiză Laboratorului central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției, conform raportului de constatare tehnică-științifică nr. -/ 03.04.2008 conține 0,73 gr. rezină de cannabis (hașiș), proba fiind consumată în procesul analizelor în laborator.
Se constată că la 04.04.2008, prin încheierea 20/2008 a Tribunalului Călărașis -a dispus autorizarea interceptării și înregistrarea convorbirilor telefonice și ca SMS de pe telefonul inculpatului (autorizația 4/2008).
La 7.04.2008 s-a obținut și autorizație de interceptare a convorbirilor numiților, iar la 15.04.2008, 19.05.2008 și 20.06.2008 Tribunalul Călărașia autorizat și interceptarea convorbirilor numiților, și
Față de inculpatul s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 02.04.2008 pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin.l din Legea 143/2000.
Începerea urmăririi penale față de s-a dispus prin rezoluția din 07.04.2008 pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. l cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal și de art. 4 alin. l din Legea 143/2000 (măsură dispusă și față de și ).
sub acoperire (" ") l-a contactat telefonic din nou pe inculpatul, solicitând încă o doză de hașiș și stabilind loc de întâlnire la ""
În baza autorizației 6/2008 a Tribunalului Călărași, lucrătorii de poliție specializați care supravegheau operațiunea l-au dotat pe investigator cu tehnici de ascultare, în ziua respectivă înregistrând și imagini video.
Inculpatul nu avea "marfa" asupra sa și nici credit pe telefonul mobil, astfel încât a trimis inculpatului un SMS de pe telefonul investigatorului sub acoperire (care s-a recomandat inculpatului ca fiind "") cerându-i o doză.
Inculpatul i-a adus inculpatului o doză de hașiș pe care acesta din urmă a vândut-o investigatorului sub acoperire pentru 80 lei.
Raportul de constatare tehnică nr. -/ 08.04.2008 a concluzionat că substanța traficată de este rezină de cannabis (proba consumându-se în timpul analizelor).
La data de 24.04.2008 s-a stabilit încheierea unei noi tranzacții între investigatorul sub acoperire și inculpatul, la ora 20,00 cei doi întâlnindu-se în fața sediului inculpatul vânzându-i investigatorului " " trei doze de hașiș pentru 240 lei.
Natura substanței primite a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/ 30.04.2008 la fel și cantitatea de 2,67 grame, din care în urma analizelor au rămas 2,51 gr. Depuse la camera de corpuri delicte din cadrul cu dovada nr. -/ 20.05.2008.
Din convorbirile înregistrate purtate de pe telefonul mobil al inculptului a rezultat că inculpatul A venea de la la 09.04.2008 și-i cerea lui să-1 aștepte la aeroport și că, ulterior, cei doi se ocupau cu vânzarea de droguri, le vindea, A le depozita în domiciliul său.
Din înregistrări rezultă că ulterior datei de 20.05.2008, inculpatul A are mai multe convorbiri cu o persoană în Spania, "".
Inculpații A si au convenit cu această persoană să le trimită droguri printr-o firmă de curierat ce urma să sosească în C în dimineața zile de 27.06.2008.
Inculpații au ratat primirea coletului, urmând să-1 ridice în săptămâna următoare, la 04.07.2008, la ora 6,00.
Inculpații A și au preluat pachetul, venind cu autoturismul inculpatului A, după care au fost scăpați de sub urmărire de către polițiști.
In aceeași zi au fost efectuate percheziții (în baza autorizațiilor 26 și 27/2008 emise de Tribunalul Călărași ) la domiciliile inculpaților fiind găsite:un pachet conținând substanță oliv ambalată în folie transparentă și două substanțe solide oliv (despre care inculpații au declarat că este hașiș, primit din Spania); 22 cartușe de culoare aurie cu cap.
La domiciliul inculpatului A, la percheziția făcută în aceeași zi s-au găsit:
- un pachet de culoare brun-roșcat posibil hașiș;
- pașaport pe numele A ( -)
- pașaport fără nume pe numele A ( nr.-);
- 3 cărți de identitate "Finlanda" cu fața lui A și date de identificare diferite.
Din raportul de constatare tehnico-științifică -/ 04.07.2008 rezultă că proba ridicată de la inculpatul A era rezină de cannabis, în greutate de 95,40 gr din care substanță rămasă în urma analizelor (94,85 gr) este lăsată în custodie la IGPR / cu dovada D/-/ 22.07.2008.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/ 04.07.2008 rezultă că proba ridicată de la este hașiș (rezină de cannabis) iar substanța rămasă în urma analizelor este lăsată în custodie la IGPR/ cu dovada -/ 22.07.2008.
La data de 04.07.2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților A și lorga pentru infracțiunile pentru care se dispusese începerea urmăririi penale.
La 18.08.2008, prin ordonanță, procurorul a dispus extinderea cercetărilor penale după cum urmează:
- pentru inculpatul A pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 38/2003 de art. 3 alin. din Legea 143/2000;
- pentru inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003, art.3 alin. din Legea 143/2000 și de art. 138 alin. și 2 din Legea 295/2004 raportat la art. 279 al.l Cp. iar prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceste infracțiuni.
Tribunalul constatat că în cadrul cercetării judecătorești, ca și în cea de a doua parte a urmăririi penale inculpatul și A și-au schimbat declarațiile, sesizându-se înțelegerea intervenită între cei doi inculpați, între aceștia și martorii și cu privire la descrierea rolului fiecăruia în activitatea infracțională.
Explicațiile date de cei doi inculpați cu privire la conținutul declarațiilor sunt neplauzibile, mai cu seamă că nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Este relevantă și atitudinea tuturor celor trei inculpați, care nu au dat decât câteva prenume ale persoanelor care cumpărau marfa de la ei, în condițiile în care ultima achiziție (200 gr) dă măsura numărului clienților lor.
Se constată că procesele-verbale de percheziție, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților, procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire și înregistrările convorbirilor telefonice și comunicărilor SMS cum și a înregistrărilor audio-video în mediul ambiental duc la concluzia că cei trei inculpați trimiși în judecată au înfăptuit acte materiale specifice laturii obiective ale infracțiunilor de trafic de droguri.
Inculpatul, în fața instanței (ca și la urmărirea penală) și-a asumat rolul de unic inițiator și beneficiar al traficului de droguri, indicând patru episoade de introducere în țară, în scopul vânzării, de droguri.
Inculpatul a susținut că a introdus în țară droguri în noiembrie 2007, la venirea din Spania (15 gr. din care a vândut 3 gr, restul consumându-1).
Inculpatul susține că în ianuarie respectiv aprilie 2008 tot din Spania i-au fost trimise droguri printr-o firmă de curierat, de către un marocan "", iar în 04.07.2008, la cererea lui, drogurile primite în același mod i-au fost trimise din Spania de numitul "".
Conform art. 3 alin.l din Legea 143/2000, constituie infracțiune de trafic internațional de droguri de risc introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc fără drept.
Comiterea faptei, în mod repetat dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (în cazul nostru s-au introdus droguri în țară în patru rânduri) este o infracțiune continuată, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 3 alin.l din Legea 143/2000 cu aplicarea ar. 41 alin.2 Cod penal.
Pentru considerentele de mai sus a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin.l din Legea 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. din Legea 143/2000.
Pentru inculpații A și s-a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit.a pentru C.P.P. infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003, susținându-se că nu există dovezi în acest sens.
Definiția infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003 incriminează inițierea sau constituirea sau sprijinirea unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat, conform definiției cuprinse în art. 2 alin. l din aceeași lege.
În cauză probele demonstrează că inculpații A și cum și numitul "" s-au constituit într-un grup pentru săvârși infracțiunile legate de traficul de droguri (inclusiv trafic internațional).
Apărarea a solicitat achitarea pentru inexistența faptei însă a avut în vedere definiția infracțiunii prevăzută de art. 7 alin.l, iar nu cea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2009, neexistând condițiile privind structura, numărul minim de membrii, durata existentei și scopul (obținerea de beneficii).
S-a constatat că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin.nl din Legea 143/2000, declarându-se "consumator înrăit" iar A numai " consumatori ocazional de droguri", motiv pentru care se constată existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.l din Legea 143/2000, în faza de cercetare judecătorească s-a încercat creionarea unei situații de fapt neconcordante cu probele administrate în cauză.
Dacă inculpatul a declarat că a procurat drogurile pentru consum dar și pentru vânzare, inculpatul A nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii (deși constituie act material și numai deținerea drogurilor de risc este unul din actele materiale ce intră în componența elementului obiectiv al infracțiunii definite în textul de lege amintit aici.
Din probe rezultă că, la domiciliul inculpatului A, cu ocazia percheziției a fost găsit un pachet conținând 95 gr. hașiș pe care inculpatul a recunoscut că-1 păstra pentru prietenul său, inculpatul.
De altfel, nu era primul serviciu de acest fel, inculpatul recunoscând că i-a mai păstrat (în vederea uscării) cannabis, în luna aprilie 2008.
Tribunalul a apreciat că activitatea inculpatului A nu s-a rezumat doar la păstrarea drogurilor, din înregistrările convorbirilor a căror interceptare a fost autorizată de instanță rezultând relații cu alți consumatori de droguri (, - deținut la Penitenciarul Slobozia la data convorbirii, alte persoane ce nu au putut fi identificate).
Deși a folosit un limbaj cifrat, inculpatul A nu poate dovedi că
negocia vânzarea de obiecte de îmbrăcăminte sau parfumuri, termenele folosite
generic pentru marfa fiind: "___ t", "d_aia", "iarbă".
Din înregistrări mai rezultă că inculpatul A, iar nu inculpatul a negociat cu "" trimiterea coletului din 04.07.2009, dar și legătura cu alți posibili traficanți de droguri (ex. - B) de la care inculpatul A avea de primit bani.
În apărarea inculpaților s-a invocat lipsa de valoare a înregistrărilor convorbirilor interceptate.
În conformitate cu dispozițiile secțiunii V din Cap.II al C.P.P." de probă", acestea constituie o probă, iar principiile cuprinse în art. 62 și 63.C.P.P. interzic atribuirea de valori prestabilite probelor administrate în procesul penal, a căror apreciere se realizează prin analiza și interpretarea în ansamblul tuturor probelor administrate în cauză.
Proba nu a fost contestată, în condițiile art.916C.P.P. nesolicitându-se expertiză pentru stabilirea caracterului înregistrărilor.
Ori, în condițiile în care pentru interceptări au existat autorizațiile instanței competente, și nu se contestă proba, ea nu poate fi îndepărtată.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că se poate reține vinovăția, în forma intenției directe pentru ambii inculpați pentru săvârșirea actelor de procurare, deținerea și vânzarea de droguri de risc, motiv pentru care va respinge cererea de achitare formulată pentru inculpatul A în baza art. 11 lit.d C.P.P.(lipsa intenției).
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 2 alin. l cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. pentru inculpatul, instanța a considerat că există suficiente probe (în afară de recunoașterea constantă a inculpatului) care dovedesc caracterul continuat al faptei) înregistrările audio-video în mediul ambiental, înregistrarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor SMS, motiv pentru care va respinge această cerere.
S-a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din deținere fără drept a 23 cartușe iritant lacrimogene din infracțiunea prevăzută de art. 138 alin. l și 2 din Legea 295/2004 cu referire la art. 279 alin. l Cp. în infracțiunea prevăzută de art. 138 din Legea 295/2004, cu referire la art. 279 alin. l Cp.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, a apreciat tribunalul că faptele reținute în sarcina acestuia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. l, respectiv art. 4 din Legea 143/2000.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei de consum de droguri de risc, tribunalul a apreciat că prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni.
Este adevărat că inculpatul este foarte tânăr și că a consumat inițial droguri la îndemnul persoanelor din anturajul său, însă caracterul repetitiv al faptei și consecințele acestei atitudini (a acceptat să vândă droguri pentru a face rost de bani pentru a se aproviziona cu droguri) justifică aprecierea gradului de pericol social al faptelor drept corespunzător prevederilor art. 18 Cod penal.
De altfel, realitatea social-economică și amplificarea fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor chiar al copiilor au fost avute de legiuitor la incriminarea acestui gen de fapte, cu efecte asupra sănătății fizice și psihice și chiar a vieții tinerei generații.
Sinceritatea inculpatului, cooperarea cu organele de anchetă, vârsta foarte tânără și celelalte împrejurări vizând persoana acestuia (așa cum rezultă din probele administrate în cauză) vor fi avute în vedere în cadrul operațiunii de individualizare a pedepselor pronunțate, instanța urmând a le avea în vedere atât în sensul dispozițiilor art.72 p, cât și dându-le valoare de circumstanțe atenuante judiciare potrivit art.72 lit.a,b și c Cod penal.
În ceea ce-1 privește pe inculpatul A tribunalul a apreciat că, în considerarea vârstei și a lipsei de antecedente poate retine circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.a
Cod PenalPedeapsa va fi individualizată ținând seama de pericolul social concret deosebit al faptelor, de circumstanțele reale în care fapta a fost comisă, de circumstanțele personale ale inculpatului (lipsit de antecedente penale).
În ceea ce îl privește pe inculpatul, la individualizarea pedepsei s-a ținut seama de gravitatea faptelor, de circumstanțele reale în care acestea au fost comise și de circumstanțele personale ale inculpatului, cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă.
Împotriva hotărârii tribunalului au formulat apel inculpații și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelurilor, s-au susținut, în esență, următoarele:
În temeiul art.332 alin.2 se C.P.P. impune restituirea dosarului la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmării penale, apreciind că instanța de judecată nu a fost legal sesizată, nefiind respectat dreptul la apărare al inculpaților.
De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului în.art.2 alin.1, art.4 Lg.143/00, menționând că instanța de fond a reținut art.74,76 Cod Penal, însă a aplicat pedepse mari în raport de textele de lege și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Consideră că trebuie a fi avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, probatoriile administrate și se constat că acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului, a se face aplicarea prev. art.72 Cod Penal și a se aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul prevăzut de legea penală.
Concluzionând a solicitat, în principal, aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, arătând că va putea face aplicarea prev.art.86
Cod PenalÎn ceea ce-l privește pe inculpatul s-a susținut că se reține activitatea infracțională în perioada noiembrie 2007- iulie 2008, în condițiile în care în afara recunoașterii inculpatului altă probă nu există pentru traficul internațional de droguri, mai mult pentru infr.prev. de art.3 Lg.143/2000 se impune înlăturarea art.41 alin.2 Cod Penal neexistând nici o probă din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea în mai multe etape, în afara recunoașterii inculpatului.
Referitor la infr.prev. de art.2 alin.1 Lg.143/00, s-a susținut că nu există nici un act material, în afară de recunoașterea inculpatului și afirmația coinculpatului, investigatorul neavând posibilitatea de a percepe personal că inculpatul a luat cantitatea de droguri de la inculpat, că s-a realizat actul material al vânzării de droguri, mai mult nu există dovada că cumpărat cantitatea de droguri de la inculpatul.
Solicită a se înlătura art.41 alin.2 Cod Penal, reținerea art.2 alin.1 și a art.4 Lg.143/00, menționează că în cauză lipsește actul material, singurul act material fiind cel din data de 4 iulie 2008, când urmare a percheziției imobiliare s-a găsit o cantitate de hașiș.
Concluzionând solicită pentru inculpatul aplicarea unei pedepse privative de libertate și a se da eficiență prev.art.74,76 și Cod Penal să se dispună re individualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond.
În apel, Curtea a ascultat investigatorul cu identitate protejată " ", declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând apelurile inculpaților și, în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr.47/D/P/2008 din 09.10.2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Călărași, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, A și.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 din Codul penal și art.138 din Legea nr.295 rap. la art.279 alin.1 din Codul penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 din Codul penal.
Instanța de fond a condamnat pe inculpații și A pentru comiterea infracțiunilor, astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței.
Cu privire la solicitarea apărătorului ales al inculpaților de a se dispuneîntemeiul art.332 alin.2 restituirea C.P.P. dosarului la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmării penale, începând cu data de 18.08.2008, întrucât instanța de judecată nu a fost legal sesizată.
În concret, s-a susținut că după extinderea urmăririi penale față de inculpații și pentru infracțiuni noi, organul de urmărire penală avea obligația de a dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penal și cu privire la aceste fapte, până la data prezentării materialului de urmărire penală.
În consecință, s-a invocat existența cazul de nulitate absolută prev.art.197 alin.2 C.P.P. întrucât inculpații au fost lipsiți de posibilitatea de a-și face o apărare cu privire la toate infracțiunile ce li s-au reținut prin rechizitoriu.
Examinând actele din dosarul de urmărire penală, Curtea constată că prin rezoluția din 07.04.2008 s-a început urmărirea penală față de pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 iar prin rezoluția din 16.05.2008 s-a început urmărirea penală față de pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, reținându-se că începând cu luna ianuarie 2008 au cumpărat din Spania și au vândut, aproximativ 15 grame de hașiș și 100 grame de cannabis. ( filele 5,6 din dosarul de urmărire penală)
Prin ordonanțele din 04.07.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați, pentru comiterea infracțiunilor cu privire la care se începuse urmărirea penală. ( filele 9,10 din dosarul de urmărire penală)
Prin ordonanța din 18.08.2008 s-a dispus extinderea cercetării penale astfel: față de inculpatul A pentru infracțiunile prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 din Codul penal și art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 precum și față de inculpatul pentru infracțiunile prevăzute art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 din Codul penal, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și art.138 din Legea nr.295 rap. la art.279 alin.1 din Codul penal. ( fila 11 din dosarul de urmărire penală)
Prin procesele - verbale din 04.07.2008 și 19.09.2008 le-au fost aduse la cunoștință inculpaților învinuirile cu privire la faptele pentru care erau cercetați iar prin procesele - verbale din 09.10.2008 le-a fost prezentat materialul de urmărire penală pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată. ( filele 310-313, 325 și 327 din dosarul de urmărire penală)
Împrejurarea că după extinderea cercetării penale nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu constituie o nelegalitate întrucât, raportat la stadiul procesual în care se realizează extinderea, o asemenea măsură a fi redundantă.
cercetării penale are rolul de a lărgi cadrul procesual anterior delimitat, suplinind începerea de urmărire penală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.238 din Codul d procedură penală, organul de cercetare penală, dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mișcare acțiunea penală sau date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se înaintează în cel mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanță, în cel mult 5 zile.
Este adevărat că prevederile art.238 din Codul d procedură penală, se referă la situația în care cercetarea penală este efectuată de organul de cercetare penală, însă procurorul poate proceda potrivit acestor dispoziții, din oficiu, când efectuează urmărirea penală.
Totodată, trebuie precizat că desfășurarea urmăririi penale, ca etapă procesuală, cuprinde mai multe stadii, respectiv începerea urmăririi penale, efectuarea urmăririi penale și finalizarea urmăririi penale.
În cadrul acestei etape procesuale, începerea urmăririi penale constituie un prim stadiu și constă în actul de dispoziție al organului de urmărire penală prin care se declanșează procesul penal.
În stadiu procesual următor, corespunzător efectuării urmăririi penale, se situează punerea în mișcare a acțiunii penale, arestarea preventivă a învinuitului și a inculpatului, precum și extinderea cercetării penale.
După punerea în mișcare a acțiunii penale, cercetările sunt limitate la fapta, persoana și încadrarea juridică menționate în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Este posibil ca în cursul urmăririi penale, desfășurate după punerea în mișcare a acțiunii penale, organul de urmărire penală poate descoperi fapte noi în sarcina inculpatului, astfel cum s-a întâmplat și în prezenta cauză.
În aceste condiții, legea dă posibilitatea extinderii obiectului urmăririi penale, dincolo de limitele impuse prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Așadar, extinderea procesului penal reprezintă un stadiu procesual aparținând unei alte etape, și anume desfășurării urmăririi penale, cadrul procesual fiind deja delimitat, moment în care nu se mai poate reveni la un stadiu procesual incipient.
Chiar terminologia folosită conduce la concluzia că extinderea vizează un proces penal în curs. Or, atâta vreme cât procesul penal a fost declanșat, o nouă începere de urmărire penală nu mai corespunde stadiului procesual în care s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind total inadecvată.
Prin urmare, Curtea apreciază că, în cauză, nu se impunea începerea urmăririi penale și pentru infracțiunile cu privire la care s-a dispus extinderea procesului penal.
De asemenea, Curtea constată procurorul a pus în mișcare acțiunea penală, prin rechizitoriu și cu privire la infracțiunile cu privire la care a extins cercetarea penală.
Cu privire la cazul de nulitate absolută prev.art.197 alin.2 C.P.P. constând în lipsirea inculpaților de posibilitatea de a-și face apărarea în raport cu toate infracțiunile ce li s-au reținut prin rechizitoriu, respectiv cele cu privire la care s-a dispus extinderea procesului penal, Curtea constată următoarele:
În cazul extinderii procesului penal se ajunge la modificarea acuzației inițiale, astfel încât, în condițiile art.6 din Convenția europeană, noua acuzație trebuie notificată oficial persoanei în cauză.
Din actele de urmărire penală rezultă că noua învinuire a fost adusă la cunoștință inculpaților prin procesele - verbale din 04.07.2008 și 19.09.2008.( filele 310-313 din dosarul de urmărire penală)
De asemenea, prezentarea materialului de urmărire penală s-a realizat cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost sesizată instanța, inclusiv cu privire la cele pentru care s-a dispus extinderea procesului penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că nu a existat o încălcarea a dreptului la apărare al inculpaților, criticile formulate sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Cu privire la infracțiunile prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal,respectiv art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, reținute în sarcina inculpaților șiA,Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriu s-a reținut, în esență, că inculpatul a introdus în țară, în perioada noiembrie 2007-iulie 2008, fie personal, fie prin colete poștale ( trimise de "" și "" din Spania) și a deținut, fără drept, pentru consum propriu și pentru vânzare, cantitatea totală de 205,56 grame hașiș și 100 grame cannabis iar inculpatul A împreună cu inculpatul, în cursul lunii iulie 2008, au introdus în țară, 190,56 grame hașiș și în perioada aprilie-iulie 2008 deținut, fără drept, pentru consum propriu și pentru vânzare, cantitatea totală de 190,56 grame hașiș și 70 grame cannabis.
În concret, din actul de sesizare a instanței rezultă că în cursul lunii noiembrie 2007, inculpatul a introdus în țară, din Spania, cantitatea de 15 grame hașiș din care a vândut unor persoane necunoscute, cu suma de 60 lei/gram, cantitatea de 3 grame, restul de 12 grame consumându-le.
Totodată, s-a reținut că, în două rânduri, în lunile ianuarie și aprilie 2008, inculpatul a introdus în țară, printr-o firmă de curierat ( două colete trimise de un anume "") cantitățile de 30 de grame respectiv 70 de grame de cannabis, din care a consumat personal cantitatea de 30 de grame iar restul de 70 grame a vândut-o cu 60-70 lei gramul.
De asemenea, s-a reținut că la 04.07.2008 inculpatul împreună cu inculpatul A au introdus în țară, prin firma de curierat " TRANS " Sucursala S A, cantitatea de 190,56 grame de hașiș (rezină de cannabis), colet primit de la "" din Spania.
Cu prilejul perchezițiilor efectuate la domiciliile inculpaților, organele de poliție au găsit această cantitate de drog, respectiv la locuința inculpatului 95,16 grame rezină de cannabis iar la locuința inculpatului A 95,40 grame rezină de cannabis.
Cu privire la inculpatul A s-a mai reținut că a deținut, fără drept, la locuința sa, pentru consum propriu și pentru vânzare, 70 de grame de cannabis primită de la inculpatul, provenind din cantitatea primită de acesta din urmă de la numitul "", în cursul lunii aprilie 2008.
Situația de fapt anterior descrisă a condus la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 4 acte materiale), art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 4 acte materiale), art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 4 acte materiale).
De asemenea, în sarcina inculpatului A s-a reținut comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 2 acte materiale), art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal( 2 acte materiale).
Instanța de fond, reținând aceeași situație de fapt, a dispus condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor menționate.
Examinând probatoriul administrat, Curtea constată că săvârșirea de către inculpatul a faptelor de introducere în țară, în cursul lunilor noiembrie 2007, ianuarie și aprilie 2008 cantităților de 15 grame hașiș, 30 de grame și respectiv 70 de grame de cannabis, provenite din Spania, precum și deținerea, fără drept, pentru consum propriu și pentru vânzare a acestor droguri, rezultă doar din declarațiile de recunoaștere ale acestuia, depoziții care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cursul procesului penal.
Totodată, constată că săvârșirea faptei de către inculpatul A constând în deținerea, fără drept, la locuința sa, pentru consum propriu și pentru vânzare, a cantității de 70 de grame de cannabis primită de la inculpatul, provenită din cantitatea primită de acesta din urmă de la numitul "", în cursul lunii aprilie 2008, nu este probată decât cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
În conformitate cu dispozițiile art.69 din Codul d procedură penală, declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Nici procurorul prin rechizitoriu și nici instanța de fond nu au analizat declarațiile inculpatului, de recunoaștere faptelor anterior menționate prin coroborare cu vreo altă probă din dosar.
În legătură cu participarea inculpatului la comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri, Curtea constată că din procesul verbal în care s-a consemnat declarația investigatorului sub acoperire, rezultă că la data de 02.04.2008 i-a solicitat lui să-i vândă o cantitate de drog, astfel că i-a dat 80 de lei, urmând ca după ce va intra în posesia drogurilor să-l contacteze telefonic. După această discuție, investigatorul a rămas în apropierea barului, observând când i-a înmânat o sumă de bani lui și după aproximativ o oră acesta i-a remis un pachețel. Imediat, l-a sunat pe investigator chemându-l la locul său de muncă și i-a înmânat o substanță solidă cu aspect de rezină, cântărind aproximativ 1 gram, de culoare -olive, ambalată într-o folie transparentă, ce părea a fi hașiș. (fila 20 din dosarul de urmărire penală)
Din conținutul procesului-verbal întocmit la 04.04.2008 de către organele de cercetare penală rezultă că în urma investigațiilor a rezultat că numitul are legături infracționale, în ceea ce privește traficul de droguri cu . (fila 16 din dosarul de urmărire penală)
Tot astfel, din procesul verbal în care s-a consemnat declarația investigatorului sub acoperire, rezultă că la data de 17.04.2008 i-a solicitat lui să-i vândă o cantitate de drog, iar acesta i-a spus să-i transmită un mesaj lui prin care să solicite o doză. a transmis mesajul de pe telefonul său pe telefonul inculpatului, și după aproximativ 40 de minute, a cumpărat de la inculpatul, droguri ce proveneau de la.
Fiind audiat, inculpatul a confirmat implicarea sa și a coinculpatului în activitatea infracțională anterior descrisă.
Aceste probe indirecte oferă indicii cu privire la o eventuală implicare a inculpatului, în general, în traficul de droguri însă, nu pot fi valorificate nici măcar ca indicii, din moment ce, procurorul nu a înțeles să sesizeze instanța în referire la aceste fapte. Astfel, pentru fapta anterior descrisă a fost trimis în judecată doar inculpatul.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A, în afară de declarațiilor sale, nu există alte probe din care să rezulte că acesta a deținut, fără drept, la locuința sa, pentru consum propriu și pentru vânzare, 70 de grame de cannabis primită de la inculpatul, provenind din cantitatea primită de acesta din urmă de la numitul "", în cursul lunii aprilie 2008.
În concluzie, Curtea constată că probatoriul administrat în cauză, analizat anterior, nu are aptitudinea de a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților.
Astfel, doar declarațiile inculpaților sunt insuficiente pentru a reține vinovăția acestora, orice îndoială operând în favoarea lor, potrivit regulii " in dubio pro reo".
În acest context, Curtea apreciază că dubiul cu privire la comiterea, de către inculpați, a faptelor anterior descrise nu poate fi înlăturat, probatoriul fiind insuficient din punct de vedere calitativ de a demonstra, fără putință de tăgadă, că faptele există și de a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților.
În consecință, nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea faptelor de introducere în țară, în cursul lunilor noiembrie 2007, ianuarie și aprilie 2008 cantităților de 15 grame hașiș, 30 de grame și respectiv 70 de grame de cannabis, provenite din Spania, precum și deținerea, fără drept, pentru consum propriu și pentru vânzare a acestora, reprezentând 3 acte materiale în conținutul infracțiunilor de trafic internațional de droguri, trafic de droguri și de deținere, fără drept, de droguri în vederea consumului.
De asemenea, nu se poate reține în sarcina inculpatului a faptei de deținere, fără drept, la locuința sa, pentru consum propriu și pentru vânzare, a cantității de 70 de grame de cannabis primită de la inculpatul, provenită din cantitatea primită de acesta din urmă de la numitul "", în cursul lunii aprilie 2008, reprezentând un act material în conținutul infracțiunilor de trafic de droguri și de deținere, fără drept, de droguri în vederea consumului.
Prin urmare, Curtea va înlătura din conținutul infracțiunilor continuate, prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 4 acte materiale), art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 4 acte materiale), art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 4 acte materiale), reținute în sarcina inculpatului și din conținutul infracțiunilor continuate, prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal ( 2 acte materiale) și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal(2 acte materiale), reținute în sarcina inculpatului A, aceste fapte.
În consecință, se impune înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, întrucât în conținutul infracțiunilor prevăzute de art. art.2 alin.1, art.3 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 reținute în sarcina inculpaților, va rămâne doar câte o singură faptă, și anume cea constatată la data de 04.07.2008.
Astfel, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, din art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și din art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
De asemenea, va schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și din art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că apelurile formulate de inculpații și A sunt întemeiate urmând a fi admise.
În legătură cu faptele constate la data de 04.07.2008, Curtea reține următoarele:
La data de 04.07.2008 inculpații și A au introdus în țară, prin firma de curierat " TRANS " Sucursala S A, cantitatea de 190,56 grame de hașiș (rezină de cannabis), colet primit de la "" din Spania.
Cu prilejul perchezițiilor la domiciliile inculpaților, organele de poliție au găsit această cantitate de drog, respectiv la locuința inculpatului 95,16 grame rezină de cannabis iar la locuința inculpatului 95,40 grame rezină de cannabis.
Probatoriul administrat, respectiv declarațiile inculpaților (filele 248-267 din dosarul de urmărire penală și filele 93, 94 din dosarul instanței de fond) care se coroborează cu procesele-verbale de percheziție domiciliară (filele 210,211,225,226 din dosarul de urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico științifică nr.-/ 04.07.2008 și nr. -/ 04.07.2008 (filele 215,216,230,231 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor (fila 268 din dosarul de urmărire penală), demonstrează, fără echivoc, că împrejurările comiterii faptelor sunt cele reținute prin prezenta hotărâre.
Astfel, din declarațiile inculpaților rezultă că la dat de 04.07.2008 au ridicat de la firma de curierat " TRANS " un colet despre care știau că conține hașiș, trimis la solicitarea lor, din Spania, de la făptuitorul, poreclit " ". a fost transmis pe numele inculpatului . Către firma de curierat inculpații s-au de plasat cu autoturismul inculpatului . După preluarea pachetului, în autoturism, cei doi au împărțit drogurile, fiecare luând câte un pachet, acestea fiind găsite cu prilejul percheziției domiciliare.
Din procesele-verbale de percheziție rezultă că la domiciliile inculpaților și A au fost găsite cantitățile de 95,16 grame și respectiv, 95,40 grame rezină de cannabis.
Rapoartele de constatare tehnico științifică nr.-/ 04.07.2008 și nr. -/ 04.07.2008 au concluzionat că drogurile ridicate cu prilejul perchezițiilor domiciliare reprezintă rezină de cannabis.
Martora a fost martor asistent cu prilejul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului A și a văzut când organele de poliție au găsit o substanță ce părea a fi hașiș.
Inculpatul A a negat că deținea drogurile pentru vânzare și pentru consum propriu, ci pentru a-i face un serviciu inculpatului care nu vroia să fie surprins deținând o cantitate mare de drog.
Această apărare a inculpatului, nu numai că nu îl exonerează de răspundere dar este în totală contradicție cu probele administrate, anterior menționate, care atestă o participare, nemijlocită, la comiterea faptelor.
De altfel, acest inculpat a revenit, fără nici o justificare, asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, negarea de către acesta a comiterii faptelor de trafic internațional de droguri și trafic de droguri neputând fi luată în considerare atâta vreme cât este contrazisă de probatoriul administrat care relevă că acest inculpat a luat legătura cu făptuitorul, aflat în Spania solicitându-i să trimită droguri, a preluat pachetul de la firma de curierat și a luat o parte din droguri pentru a le ține la domiciliul său. Totodată, cantitatea mare de drog deținută evidențiază că aceasta era destinată nu numai consumului propriu dar și vânzării.
Împrejurarea că acest inculpat era implicat în traficul de droguri rezultă și din convorbirile telefonice ale acestuia, înregistrate și redate prin procesele verbale aflate la dosar. (filele 116-118,131, 133,133-134,135,136,144-145,146-149, 165-166, 177-178 din dosarul de urmărire penală)
De asemenea, din convorbirea telefonică din 02.06.2008 rezultă că același inculpat era și consumator de droguri. (fila 130 din dosarul de urmărire penală)
Prin urmare, Curtea reține că faptele inculpaților astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1, art.3 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 cu referire la art.323 din Codul penal, reținută în sarcina inculpaților șiA,Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriu s-a reținut, în esență, că inculpații și A precum și făptuitorul s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni.
Astfel, aceștia s-au constituit într-un grup în scopul comiterii infracțiunii de trafic internațional de droguri, având fiecare rolul său conceput în modul următor: făptuitorul trimitea droguri din Spania iar inculpatul A le păstra la domiciliu său, de unde inculpatul le lua pe măsură ce găsea cumpărători.
Instanța de fond a reținut că inculpații și A precum și numitul "" s-au constituit într-un grup pentru a săvârși infracțiunile legate de traficul de droguri( inclusiv traficul internațional).
Din probatoriul administrat rezultă că ambii inculpați au locuit o vreme în Spania, unde l-au cunoscut pe făptuitorul. Începând cu data de 29 mai 2008, inculpații l-au contactat pe făptuitorul, aflat în Spania, și s-au înțeles cu acesta să le trimită droguri de a căror distribuire să se ocupe ei. Totodată, inculpații au hotărât ca drogurile să nu fie deținute într-un singur loc, așa încât o Jd in cantitatea primită a rămas la inculpatul A iar inculpatul avea rolul de a găsi cumpărători.
Relevante în acest sens sunt atât declarațiile inculpaților cât și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de percheziție domiciliară (filele 210,211,225,226 din dosarul de urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico științifică nr.-/ 04.07.2008 și nr. -/ 04.07.2008 (filele 215,216,230,231 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor (fila 268 din dosarul de urmărire penală).
Deși inculpatul A a negat, în cursul cercetării judecătorești, că l-ar fi contactat pe făptuitorul pentru a-i solicita să trimită droguri, susținerea acestuia este contrazisă de probatoriul administrat (procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și declarațiile inculpatului ) care relevă că cei doi au avut mai multe convorbiri telefonice.
De altfel, în pachetul trimis de făptuitorul și care conținea droguri se afla și o bicicletă pentru o rudă a inculpatului A, ceea ce demonstrează că inculpatul a vorbit cu făptuitorul și nu era străin de conținutul pachetului.
Prin urmare, Curtea reține că faptele inculpaților astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin.1 din Codul penal.
Menționarea și a dispozițiilor art.8 din Legea nr.39/2003 este redundantă atâta vreme cât nici nu s-a pus problema că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat. acestei dispoziții este de a atrage atenția că in situația în care se constată că nu există un grup infracțional organizat, faptele de inițiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, râmân incriminate de dispozițiile art.168 sau 323 din Codul penal.
Aplicarea dispozițiilor din Legea nr.39/2003, care se referă la criminalitatea organizată, creează aparența comiterii unei asemenea fapte, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Totodată, Curtea apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, înlăturarea art. din Legea nr.39/2003 fiind o chestiune de acuratețe a stabilirii normei ce incriminează fapta, neavând consecințe asupra conținutului infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și nici asupra pedepsei prevăzute de lege.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.138 din Legea nr.295/2004 raportat la art.279 alin.1 din Codul penal, reținută în sarcina inculpatului, Curtea constată următoarele:
Sub aspectul situației de fapt, atât parchetul cât și instanța de fond au reținut că inculpatul deținea, fără drept, 23 de cartușe cu gaz iritant lacrimogen, de calibru 8 mm, pe care le-a cumpărat din Bulgaria. Constatarea tehnico - științifică a relevat că acestea erau în stare de funcționare.
În conformitate cu dispozițiile art.138 din Legea nr.295/2004, efectuarea, fără drept, a operațiunilor cu arme și muniții (alin.1) precum și efectuarea oricăror operațiuni cu arme sau muniții, fără drept (alin.2), constituie infracțiune și se pedepsește potrivit art.279 alin.1 din Codul penal.
Potrivit tabelului anexă la Legea nr.295/2004, armele confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum și muniția corespunzătoare sunt arme și muniții neletale și fac parte din categoria Faa rmelor supuse notificării.
Cu privire la această categorie de arme, legea prevede în art.58 alin.1 lit.b și art.582că cetățenii români pot să procure și să dețină arme neletale, precum și muniție aferentă după notificarea prealabilă a organelor prevăzute la art.12 alin.1, pentru armele prevăzute la categoria F din anexă.
Examinând probatoriul administrat prin raportare la textele menționate, Curtea constată că, în fapt, inculpatul a cumpărat și a deținut 23 de cartușe ce constituie muniție neletală, cu privire la care avea obligația de a notificare prealabilă a organelor de poliție.
Potrivit art.132 pct.221din Legea nr.295/2004, neîndeplinirea obligației de notificare prealabilă a organelor prevăzute la art.12 alin.1 conform art.58 alin.1 lit.b constituie contravenție.
Prin urmare, fapta inculpatului de a procura cele 23 de cartușe și de a le deține fără respectarea obligației de notificare nu constituie infracțiune, nefiind prevăzută de legea penală.
Prin urmare, Curtea va dispune, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b din Codul d e procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.138 din Legea nr.295/2004 rap. la art.279 alin.1 din Codul penal.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și
În raport cu împrejurarea că au fost înlăturate dispozițiile art.41 alin.2 prin schimbarea încadrării juridice a faptelor se impune o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru acele infracțiuni din conținutul cărora au fost înlăturate alte acte materiale.
La individualizarea pedepsei, instanța va ține seama de criteriile de individualizare prev. de art.72 din Codul penal, așa încât la stabilirea și aplicarea pedepselor va ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile prevăzute de art.2 alin.1, art.3 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, de la 3 la 15 ani închisoare, de la 10 la 20 de ani închisoare și respectiv de la 6 luni la 2 ani închisoare sau amendă, de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurarea că inculpații prin faptele comise au pus în pericol sănătatea persoanelor, de datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Având în vedere, că inculpatul a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, Curtea va reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.a din Codul penal și va da eficiență dispozițiilor art.76 din același cod.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a avut un conduită bună înaintea comiterii faptelor, împrejurare ce se impunea a fi reținută ca circumstanță atenuantă.
Prin urmare, Curtea urmează să dea semnificație acestei împrejurării, să rețină circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. din Codul penal în favoarea inculpatului și în consecință, să reducă pedepsele aplicate de instanța de fond conform prevederilor art.76 din Codul penal.
Cu privire la individualizarea modalității de executare, instanța apreciază că pentru realizarea scopului preventiv al pedepsei și pentru realizarea funcțiilor acesteia se impune executarea pedepsei în regim de detenție.
De altfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, față de împrejurarea că faptele ce formează obiectul prezentei cauze sunt comise cu intenție, și de stare de recidivă postcondamnatorie în care a comis faptele care impune aplicarea art.83 din Codul penal, executarea pedepsei nu poate fi decât în regim de detenție.
În raport cu împrejurarea că în favoarea inculpaților au fost reținute circumstanțe atenuante, Curtea va înlătura, în conformitate cu dispozițiile art.76 alin.3 din Codul penal, pedepsele complementare privative de drepturi aplicate de instanța de fond.
Ca atare, procedând la o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaților:
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal, va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, va revoca suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și va adăuga această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, va revoca suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și va adăuga această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 6 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit.e din Codul penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, va revoca suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și va adăuga această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.323 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, va revoca suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și va adăuga această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de un an închisoare, rezultând pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b din Codul penal, va contopi pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal, va condamna pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit. e din Codul penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.323 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b din Codul penal, va contopi pedepsele de 2 ani, 6 ani, 4 luni închisoare și un an închisoare aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, va menține starea de arest a inculpaților și întrucât apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
De asemenea, va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților și durata arestării preventive de la 04.07.2008 la zi.
Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.3 din Codul d procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.47 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, din art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și din art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
Schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 și din art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal,condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, revocă suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și adaugă această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 2 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, revocă suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și adaugă această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 6 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit.e din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, revocă suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și adaugă această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.323 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 74 alin.1 lit. c și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.83 alin.1 din Codul penal, revocă suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin decizia penală nr.135/A/2006 a Tribunalului Călărași și adaugă această pedeapsă, de 6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de un an închisoare, rezultând pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b din Codul penal, contopește pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare, 10 luni închisoare și un an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.138 din Legea nr.295/2004 rap. la art.279 alin.1 din Codul penal.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 04.07.2008 la zi.
În baza art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal,condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit. e din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.323 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 74 alin.1 lit. a și art.76 alin.1 lit. c din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b din Codul penal, contopește pedepsele de 2 ani, 6 ani, 4 luni închisoare și un an închisoare aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 04.07.2008 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 iulie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC/.AL/3ex
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Dumitru Mirancea
