Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1823/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1139
Ședința publică din data de 7 august 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 3: Sofica
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat A împotriva Deciziei penale nr. 429 din data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Ia P enală, în Dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat A în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, substituit de avocat, cu delegațiile depuse la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță după care, Părțile întrebate fiind de instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat critică - ca nelegale și netemeinice - atât decizia pronunțată în apel, cât și hotărârea pronunțată în fond. Solicită să se constate că probele administrate în cauză nu dovedesc faptul că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat, dubiul ce rezultă din declarațiile martorilor profitând acestuia. Ca urmare, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, achitarea inculpatului în baza art.11 punctul 2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei,în sensul aplicării unei sancțiuni penale într-un cuantum mai mic, ținând seama de toate împrejurările cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, având în vedere că probatoriul administrat în cauză (declarațiile martorilor, și, procesul verbal de recunoaștere din grup întocmit la data de 5 februarie 2009) dovedește, pe deplin, vinovăția inculpatului.
De asemenea, arată că, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, ținându-se seama de circumstanțele personale ale acestuia, respectiv atitudinea nesinceră și perseverența infracțională.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achitarea sa, întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.380/28.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 B - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus - în temeiul art.20 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a,i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, condamnarea inculpatului A, la 4 ani închisoare.
În temeiul art.61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului, din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2124/8.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B și s-a contopit restul neexecutat de 400 zile din această pedeapsă, cu pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății, aplicându-se - în final - inculpatului o pedeapsă rezultantă, de 4 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 05.02.2009, la zi, iar în temeiul art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut - în fapt - că, în ziua de 5.02.2009, inculpatul A și un alt individ, rămas neidentificat, prin forțarea butucului yalei de acces cu o cheie mecanică, au încercat să pătrundă în locuința părții vătămate, din B, șos.- nr.227, bloc 70,.1,.11, sector 2, în scopul sustragerii de bunuri, însă nu au reușit, întrucât au fost surprinși de lucrătorii de poliție, sesizați de martora oculară, polițiștii reușind să îl prindă numai pe inculpat.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza procesului verbal de prindere în flagrant, procesului verbal de cercetare locală, declarațiilor părții vătămate și ale martorilor, și, a proceselor verbale de recunoaștere din grup, efectuate în faza urmăririi penale, precum și a concluziilor raportului de constatare tehnico științifică nr.-/10.02.2009, întocmit de - Serviciul Criminalistic.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de tentativă la furt calificat, starea de recidivă a acestuia, perseverența sa infracțională, relevată de cele opt condamnări suferite anterior - tot pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat - pericolul social concret sporit al faptei și atitudinea nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitând achitarea, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.429/A/14.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat, iar în baza art.383 alin.2 Cod procedură penală, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a acestuia, de la 5.02.2009, la zi.
În baza art.383 alin.11Cod procedură penală, cu referire la art.350 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a apelantului inculpat, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut - în esență - că, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat pentru care a fost condamnat, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor și, procesele verbale de recunoaștere din grup și concluziile raportului de constatare tehnico științifică întocmit în faza de urmărire penală.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A, criticându-le pe motive de nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată și stabilirea unei sancțiuni penale într-un cuantum mai mic, ținând seama de toate împrejurările cauzei.
Curtea, verificând cauza, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art.3859alin.1, punctul 14 și punctul 171Cod procedură penală - cât și din oficiu - potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală - apreciază hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel, ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere, în acest sens, următoarele considerente:
Astfel, atât instanța de fond, cât și tribunalul au făcut o analiză judicioasă a probelor administrate și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținând în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșite de acesta.
Deși inculpatul a negat - în mod constant - comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, vinovăția sa este pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, relevante în acest sens fiind: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorei (care l-a văzut pe inculpat împreună cu o altă persoană încercând să pătrundă prin efracție în apartamentul părții vătămate și l-a recunoscut cu ocazia audierii sale de către instanța de fond), declarațiile martorilor și (care l-au văzut pe inculpat, imediat după comiterea faptei fugind pe din spatele blocului în care se află apartamentul părții vătămate, fiind urmărit de organele de poliție), procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către martora (aceasta recunoscându-l pe inculpat fără nicio ezitare, după fizionomie și haine, ca fiind persoana care în ziua de 05.02.2009 a rupt butucul de la ușa apartamentului părții vătămate, încercând să pătrundă în interior), procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către martorul (care l-a recunoscut fără nicio ezitare, după fizionomie și haine, pe inculpatul A, ca fiind persoana care fugea pe din spatele blocului nr.66, fiind urmărit de organele de poliție), precum și concluziile raportului de constatare tehnico științifică nr.-/10.02.2009, întocmit de - Serviciul Criminalistic (potrivit cărora semicorpul de notat cu "b", în cuprinsul raportului prezintă urme de forțare create de cheia mecanică supusă examinării, respectiv cea aruncată de inculpat în timpul urmăririi sale de către lucrătorii de poliție).
Ca urmare, soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond și menținută de tribunal, este fundamentată de probatoriul administrat în cauză, care dovedește fără dubiu că inculpatul este persoana care, în data de 5.02.2009, împreună cu un alt individ rămas neidentificat, prin forțarea butucului yalei de acces cu o cheie metalică, a încercat să pătrundă în locuința părții vătămate, în scopul sustragerii de bunuri, însă nu a reușit, întrucât a fost surprins de către organele de poliție.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Curtea constată că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art.72 alin.1 Cod penal.
Astfel, au fost avute în vedere atât împrejurările și modalitatea de comitere a faptei (împreună cu o altă persoană și prin efracție), cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care a manifestat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare, și care nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind anterior multiple condamnări pentru comiterea unor fapte penale de aceeași natură, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Toate aceste împrejurări reliefează un grad ridicat de pericol social al faptei și de periculozitate a inculpatului, astfel încât, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv educativ, prevăzut de art.52 Cod penal.
Ca urmare, față de aceste considerente, Curtea constată că hotărârile pronunțate de instanța de fond și cea de apel sunt legale și temeinice, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1, punctul 14 și punctul 171Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu.
În consecință, în temeiul art.38515, punctul 1, litera b Cod procedură penală, Curtea va respinge - ca nefondat - recursul declarat de inculpat, în baza art.88 Cod penal, va computa prevenția acestuia de la 05.02.2009, la zi, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului A declarat împotriva deciziei penale nr.429/A/14.07.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.88 Cod penal, compută prevenția de la 05.02.2009, la zi.
Obligă recurentul la 300 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei - reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu - se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./25.08.2009
Dact.
Ex.2
Red. - -
Red. -Jud.Sect.2
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Antoaneta Nedelcu, Sofica
