Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 115/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 115/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
PROCUROR:
GREFIER:
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de revizuentul, fiul lui și al, născut la 13 septembrie 1972, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 286/A din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul recurent, în stare de detenție, asistat de apărător din oficiu în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 563/12.02.2009, emisă de Baroul Bihor, la data de 20.01.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depus prin serviciul registratură la data de 25.02.2009 din partea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Satu Mare fișa medicală a inculpatului recurent, solicitată de instanță prin adresa emisă la termenul anterior, de asemenea la data de 11.03.2009 din partea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Penitenciarul Oradea, copia după ieșirea din Spitalul Poarta Albă, după care:
Avocatul inculpatului recurent susține cererea de probațiune. Solicită admiterea acesteia și efectuarea expertizei psihiatrice puse în discuție la termenul anterior, având în vedere că din actele de la dosar rezultă că revizuentul suferă de o boală psihică. La termenul trecut a arătat că pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța în baza art. 403 Cod procedură penală poate administra probe.
Procurorul raportat la cererea formulată de avocatul revizuentului, menține concluziile exprimate la termenul anterior și arată în primul rând că admiterea acesteia nu se impune în procedura de revizuire, iar în al doilea rând cererea de probațiune astfel cum a fost formulată este inadmisibilă.
Instanța în temeiul art. 385 indice 1 și următoarele Cod procedură penală, care vizează judecata în recurs, văzând și dispozițiile art. 385 indice 15 Cod procedură penală, nu are posibilitatea decât să procedeze potrivit acestor texte de lege, prin urmare fiind vorba de calea de atac ordinară a recursului nu poate administra probe așa cum se solicită, astfel că le respinge.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului formulat de revizuent, casarea hotărârii recurate, iar în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, admiterea recursului, trimiterea cauzei la prima instanță sau la instanța de apel pentru administrarea probei care este una pertinentă în cauză. arată că, clientul său a formulat o cerere de revizuire în care bănuiește că nu a beneficiat de apărare pertinentă cu ocazia procesului în care a fost condamnat. Mai arată că în recurs s-au depus acte din care rezultă că, revizuentul suferă de o boală psihică care ar putea pune problema discernământului la momentul săvârșirii faptei. Dacă s-ar descoperi cu ocazia revizuirii că suferea de o boală psihică s-ar pune problema incidenței art. 394 lit. a Cod procedură penală, respectiv o împrejurare nouă și anume că acesta nu are discernământ, iar în interesul aflării adevărului s-ar impune ca instanța de apel sau prima instanță să purceadă la administrarea de probe conform art. 403 Cod procedură penală în vederea admiterii în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, hotărâre care în mod just motivează că această nouă împrejurare nu se încadrează în dispozițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală și fără a mai face această motivare a probelor și împrejurărilor noi, apreciază că motivul invocat în cauză nu este întemeiat.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care are aceleași concluzii cu apărătorul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr.1060 din 1 octombrie 2008 Judecătoriei Oradea, în baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală s-a respins cererea condamnatului, privind revizuirea sentinței penale nr. 1038/2006 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 440/A/2006 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform deleg. 4491 din 08.09.2008.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1038/2006 a Judecătoriei Oradeais -a aplicat condamnatului o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art.86/1 Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.208 al.1 - 209 al.1 lit. e și al.2 lit. b Cod penal. În baza art. 86 ind. 1 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
Împotriva acestei sentințe, partea vătămată a declarat apel, care a fost respins prin decizia penală nr. 440/A/2008 a Tribunalului Bihor.
Ca urmare a nerespectării obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului, instanța, în baza art. 86 ind. 4 Cod penal, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului.
La data de 30.04.2008 condamnat a formulat o cerere de revizuire a sentinței mai sus arătate. În drept au fost invocate prevederile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, iar în fapt că instanța de fond nu a ținut cont de împrejurarea că inculpatul suferea de o boală psihică, și nu avea discernământ la data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată. În dovedirea acestei împrejurări, condamnatul a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice.
Cazul de revizuire invocat de către condamnat în cererea sa privește existența unor fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii definitive. Legiuitorul se referă la fapte și împrejurări, ca făcând parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei. În speță nu se invocă fapte sau împrejurări noi privind starea de fapt ci doar se susține că inculpatul nu ar fi avut discernământ la data săvârșirii infracțiunii.
Astfel, revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căruia sunt înlăturate erorile judiciare cuprinse în hotărârile penale definitive prin care se invocă descoperirea unor situații noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi putut conduce la o altă soluție.
Totodată, din economia dispozițiilor art. 393 și 394 Cod procedură penală rezultă că, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorești pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393.Pr. și numai pentru cazurile prev. de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca reexaminarea în fapt a cauzei penale.
Instanța de fond a apreciat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în nici una din cazurile de revizuire prev. de art. 394.Pr. iar pe de altă parte, aspectul invocat nu este dovedit cu nici un act medical.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal revizuentul a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și admiterea cererii de apel în baza art.394 lit. a
C.P.P.Prin decizia penală nr. 286/A/2008 a Tribunalului Bihor, s-a dispus, în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a apelului penal declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 1060 din 01.10.2008 pronunțată de Judecătoria ORADEA, pe care a menținut-o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției urmând a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 5349/2008.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod legal și temeinic prima instanță a respins cererea de revizuire formulată de condamnat deoarece motivul invocat nu se încadra în nici una din cauzele de revizuire prevăzute de art. 394 C.P.P. iar pe de altă parte, aspectul invocat nu este dovedit cu acte medicale.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 394 lit. a C.P.P. există date sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cererii, respectiv instanța de fond nu a ținut cont de împrejurarea că inculpatul suferă de o boală psihică și nu avea discernământ la data comiterii faptei, motiv pentru care a solicitat instanței de revizuire efectuarea unei expertize psihiatrice. Cererea condamnatului nu a fost susținută de acesta cu acte medicale, iar pe de altă parte, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor judecătorești în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept, ceea ce nu este cazul în speță.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, instanța de apel a respins ca nefondat apelul penal declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 1060 din 01.10.2008 pronunțată de Judecătoria ORADEA, pe care o va menține în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției urmând a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 5349/2008.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs revizuentul solicitând instanței casarea lor ca fiind nelegale. În motivele sale de recurs, revizuentul arată că s-au depus acte din care rezultă că acesta suferă de o boală psihică, aceasta fiind o împrejurare nouă, în conformitate cu art. 394 lit. a Cod procedură penală, respectiv o împrejurare nouă revizuentul neavând discernământul faptelor sale. Mai arată că, pentru a se afla adevărul în cauză s-ar impune ca instanța se apel sa prima instanță să purceadă la administrarea de probe, conform art. 403 Cod procedură penală, în vederea admiterii în principiu a cererii de revizuire.
Curtea examinând hotărârile atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că ambele instanțe au reținut în mod legal că motivul invocat de revizuent nu constituie fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii definitive.
Nimeni nu a oprit pe inculpat în a solicita, instanței de fond efectuarea unor expertize medico-legale care să ateste starea de sănătate a acestuia.
Legiuitorul se referă, cumulând limitativ cazurile în care se poate admite cererea de revizuire, la fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanța de fond, în speță nu se invocă fapte sau împrejurări noi privind starea de fapt, ci doar se susține că inculpatul nu a avut discernământ la data săvârșirii faptei.
Pentru aceste motive Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultantul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de revizuentul recurent, fiul lui și al, născut la 13.09.1972, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 286/A/ din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 martie 2009.
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
25.03.2009
Red. sent.
Tehnored. Gref.
27.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Soane Laura
