Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 116/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.03.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul recurent fiul lui și ns. la 29.09.1979, în prezent în Penitenciarul Satu Mare, formulat împotriva deciziei penale nr. 13/A/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care s-a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 2177/2005 a Judecătoriei Satu Mare inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (art. 209 Cod penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 30 din 02.02.2009 emisă de Baroul Bihor, Cabinet individual.
nu se prezintă nimeni.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat. În subsidiar achitarea inculpatului în baza art. 11 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar în ultim subsidiar o pedeapsă just individualizată, sub minimul special apreciind că toate condițiile săvârșirii infracțiunii și starea e fapt implică o asemenea concluzie, achitarea pe litera c fiind probată pe deplin. Arată că, s-au audiat 4 martori care au confirmat starea de fapt expusă în fața instanței și în declarații. Inculpatul a fost audiat doar în instanța de apel, admițându-se apelul peste termen, acesta aflând de condamnare după arestare. Martora a confirmat prezența inculpatului la lucru în ziua de 09.07.2004, martorul, de asemenea a confirmat că a fost cu inculpatul și ceilalți doi martori au confirmat că martorul cunoaște mai multe despre inculpat. Există la dosar o adresă, emisă sub frica unui control de la ITM pentru că inculpatul nu era angajat fiind în perioada de probă, acest martor cu toate că a emis acea adresă declară că știe că inculpatul a fost angajat în acea perioadă, astfel că declarațiile se contrazic. Motivarea instanței de apel este de genul că nu s-a demonstrat iar firma nu a confirmat că acesta ar fi lucrat în acea perioadă astfel că, datorită acestui aspect nu are de ce să admită apelul. Martorul infirmă cele declarate în scris și declară în fața instanței de apel că era în perioada de lucru, ori în afară de o amprentă digitală pe care o are dosarul de fond de la locul faptei, amprentă ce a fost atribuită inculpatului nu este la dosar nici o altă probă, nici un martor, nu consideră că sunt la dosar indicii pentru o condamnare de 4 ani pentru un prejudiciu de 2.200 RON. Probele se coroborează și tindă să dovedească nevinovăția acestuia în săvârșirea faptei. În subsidiar a solicitat și achitarea în baza art. 18 ind. 1 pentru că, coroborând toate cele întâmplate consideră că fapta nu este considerată infracțiune. În ultim subsidiar arată că pentru un asemenea prejudiciu și probe nu merită să fie condamnat la o asemenea pedeapsă raportat la probele de la dosar. inculpatul mai are o pedeapsă de 3 ani închisoare. Consideră că, nu se impune agravarea situației inculpatului. Acesta nu își explică cum a apărut amprenta sa la locul faptei, nu a fost prezent în acea zi acolo, fiind la lucru iar seara a sărbători cu prietena 1 an de când erau împreună.
Procurorul solicită admiterea recursului împotriva celor două hotărâri, în sensul limitării pedepselor accesorii aplicate în cauză. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este legală și temeinică, aceasta fiind aplicată în anul 20905, dată la care nu interveniseră hotărârile CEDO vis-a-vis de limitarea pedepselor accesorii și ca atare sub acest aspect recursului apare ca fondat. Motivele invocate de inculpat le consideră neîntemeiate. de la locuința victimei, care s-a constatat că sunt ale inculpatului, dispariția cheilor mașinii victimei sunt elemente de circumstanță și rețin vinovăția inculpatului, chiar dacă, inculpatul susține că nu se cunoștea cu victima, nu a fost niciodată la ea acasă și apartamentul acesteia nu a fost spart. În contrapondere declarațiile martorilor care arată că în acea perioadă, inculpatul a fost în probă de lucru la acea firmă, dar prin care nu s-au punctat espres verbis data, ora și locul în care a fost prezent inculpatul la momentul când s-a săvârșit fapta. Punând în balanță probele în acuzare susținute prin expertiză și martorii, prezumția de nevinovăție este răsturnată de probe și ca atare solicitarea de achitare în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală este nefondată. În ceea ce privește achitarea în baza art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală, respectiv că fapta nu prezintă pericol social apreciază un non sens a susține că această faptă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Consideră că nu se justifică reducerea pedepsei.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care își mențin declarațiile date, lasă la aprecierea instanței soluția.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sentința penală nr. 2177/17.11.2005 pronunțată în dosar nr.6911/2005, Judecătoria Satu Mare, în baza art.208, 209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născ. la 29.09.1979, în loc., jud. B, cetățenia română,. în com., sat, nr.26, jud. B, recidivist, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 4 ani închisoare și în baza art. 71 Cod penal, s-a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 2900 lei RON, despăgubiri civile.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 lei RON, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av., conform delegației nr.2598/15.09.2005, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 09.07.2004, în jurul orei 16,30, partea vătămată se afla pe malul râului la pescuit în zona Grădina din loc., iar autoturismul era parcat la aproximativ 3. de malul apei, având portierele neasigurate, partea vătămată aflându-se la o distanță de aproximativ 5.
Inculpatul a sustras din autoturismul părții vătămate cheile autoturismului, împreună cu cheile de la locuința părții vătămate și portofelul în care se afla 1.000.000 lei, 30 euro și cărți de vizită. Apoi, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, a descuiat cu cheile sustrase locuința apartamentului, de unde a furat bijuterii de aur în greutate totală de 51 gr.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost ridicate urme papilare din care două de pe caseta în care se aflau într-un dulap bijuteriile părții vătămate. Prin sistemul s-a identificat că cele două urme papilare aparțin inculpatului.
Prin raportul de constatare tehnico-științific și raportul de expertiză criminalistică s-a stabilit că urmele papilare ridicate de la locul faptei au fost create de degetul inelar și degetul mijlociu de la mâna a inculpatului.
Analizând probele administrate, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, apreciind că s-a dovedit comiterea faptei reținute în sarcina acestuia, respectiv fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208, 209 alin.1 lit. i Cod penal, cu aplic.art.37 lit. a Cod penal.
La dozarea și individualizare pedepsei s-a ținut seama de criteriile de individualizare, prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate relativ M, modul și împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, persoana inculpatului, care este recidivist, dovedind perseverență infracțională, ultima condamnare fiind pronunțată prin sentința penală nr.131/2000 a Judecătoriei Oradea la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, pedeapsă ce nu a fost executată întrucât inculpatul s-a sustras, astfel că prima instanță a aplicat și disp.art.37 lit. a Cod penal, limitele speciale ale pedepsei, conform prevederilor Codului penal.
Raportat la starea de recidivă a inculpatului, determinată de condamnările pe care acesta le-a avut în decursul timpului, faptul că se sustrage de la executarea unei alte pedepse, s-a sustras și de la judecarea prezentei cauze, instanța de fond a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei rămâne privarea de libertate, dovedindu-se perseverența inculpatului în săvârșirea de fapte antisociale și împrejurarea că scopul educativ al pedepsei nu se poate realiza în alt mod.
Față de cele de mai sus, judecătoria. în baza textelor de lege amintite, l-a condamnat pe inculpatul, conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel peste termen inculpatul arătând că nu a fost prezent la dezbateri și la pronunțare, a declarat apelul în termenul de 10 zile de la arestare, astfel solicită repunerea în termenul de apel, administrarea probatoriului și în urma acestuia, să se dispună achitarea sa întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, nu a fost în locul unde era mașina părții vătămate și nici în locuința acestuia, a lucrat până la terminarea programului, după care a sărbătorit cu prietena sa până la o oră târzie plecând apoi acasă cu aceasta întrucât locuiau împreună.
Constatându-se că într-adevăr inculpatul nu a fost prezent la dezbateri și la pronunțare, că a declarat apel în termenul prevăzut de lege, instanța a apreciat că apelul este în termen și a procedat la cercetarea judecătorească.
Audiat fiind, inculpatul nu recunoaște că a comis fapta, era în perioadă de probă la firma SC SRL, nu a fost la locuința părții vătămate, în ziua de 9 iunie 2004 fost până târziu la serviciu, a ieșit la orele 18 când s-a întâlnit cu prietena sa, martora cu care și-a petrecut seara, susținere confirmată de martoră care în declarația de la fila 16 din dosar arată că s-a întâlnit cu inculpatul la orele 18,30, s-au dus la un bar unde au sărbătorit până la orele 23, după care s-au dus acasă și nu s-au despărțit până a doua zi.
Din relațiile comunicate de SC SRL (fila 27) rezultă că inculpatul nu a avut calitatea de angajat al firmei în perioada 2004-2008, iar cu privire la data de 9 iulie 2004 din evidențe nu rezultă că ar fi efectuat perioadă de probă, persoana care ar putea da relații cu privire la acest din urmă aspect fiind reprezentantul zonal al societății din SMn umitul.
Audiat fiind, martorul (fila 22 ) confirmă faptul că inculpatul a fost o scurtă perioadă angajat de probă la firmă, la finele lunii iunie-începutul lunii iulie 2004, respectiv cca.3 săptămâni a fost prezent zilnic la lucru începând cu orele 9, programul ținând până la orele 18-19, chiar și mai târziu în funcție de volumul de muncă. Mai arată însă că inculpatul nu a plecat mai devreme de la lucru, dar în calitatea pe care o avea, martorul efectua atât muncă de birou, cât și deplasări în județ care de regulă durau câteva ore în cursul unei zile.
Martorul (44) reține că l-a văzut pe inculpat la punctul de lucru deschis în S M, probabil era în perioadă de probă întrucât în evidențe nu figurează ca angajat, însă nu știe în ce perioadă a lucrat la firmă, iar martorul (fila 44) arată că după deschiderea punctului de lucru la S M în 2004, făcut o vizită în municipiu ocazie cu care l-a văzut pe inculpat, nu știe dacă era angajat sau în perioadă de probă și este singura dată când l-a văzut pe acesta.
Ori, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta s-a săvârșit în 9 iulie 2004 în jurul orelor 16,30, nici unul din martorii audiați neputând confirma cu certitudine că inculpatul la acea oră se afla la locul de muncă, mai mult, cu ocazia verificărilor la fața locului, în apartamentul părții civile s-au identificat impresiuni digitale care conform expertizei științifice efectuate în cauză aparțin inculpatului, deși acesta nu-și poate explica modalitatea în care au ajuns în locuința părții vătămate, una din impresiunile digitale fiind ridicată chiar de pe o cutie din plastic în care se aflau bijuteriile sustrase.
Față de cele de mai sus, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, pedeapsa a fost corect individualizată raportat la persoana inculpatului-recidivist, pericolul social ridicat al faptei, valoarea prejudiciului ce nu a fost recuperat, sustragerea de la urmărire penală și judecată, considerente pentru care a respins apelul ca nefondat în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art.365 Cod procedură penală,
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obliga7 inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii, inculpatul recurent a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și achitarea sa în baza art.10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina sa pe motiv că fapta nu a fost comisă de el, iar în subsidiar, achitarea sa cu art.10 lit. b/1 Cod procedură penală, faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se analizează din oficiu, instanța constată că acesta este fondat doar prin prisma limitării conținutului pedepselor accesorii.
În mod legal și temeinic a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208-209 lit. i pen, cu aplicarea art.41 alin.2 pen și art.37 lit. a pen, pe motiv că, la data de 9.07.2004, inculpatul a sustras din autoturismul părții vătămate aflată la pescuit, cheile autoturismului, împreună cu cheile de la locuința părții vătămate și portofelul în care se afla suma de 1.000.000 lei și 30 euro și cărți de vizită, după care s-a deplasat la domiciliul părții vătămate de unde a sustras bijuterii de aur în greutate de 51. Soluția a fost menținută de instanța de apel.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică s-a dovedit că urmele papilare ridicate de pe caseta în care se aflau bijuteriile părții vătămate aparțin inculpatului, astfel că, probele invocate de inculpat în apărare, respectiv care să dovedească faptul că, la data respectivă, inculpatul era angajat, precum și declarația martorei, prietena inculpatului care susține de asemenea că inculpatul se afla la muncă la data de 9.07.2004, după care, seara, au sărbătorit împreună nu sunt în măsură să înlăture concluziile raportului de constatare științifică efectuat în cauză, care atestă cu urmele papilare la care s-a făcut referire mai sus, aparțin inculpatului. De asemenea, în mod just a reținut instanța de apel că nici unul din martorii audiați în cauză nu au putut să confirme că inculpatul, la ora săvârșirii faptei, se afla la locul de muncă.
Date fiind susținerile făcute anterior, nu se poate dispune achitarea inculpatului cu art.10 lit. c pe C.P.P. motiv că fapta nu ar fi fost comisă de către acesta, ci de altă persoană. Nu se poate dispune nici achitarea inculpatului cu art.10 lit. b/1 pe C.P.P. motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, date fiind împrejurările în care a fost comisă, din locuința părții vătămate, dată fiind poziția de nerecunoaștere a inculpatului, starea sa de recidivă.
Recursul este fondat doar prin prisma limitării conținutului pedepselor accesorii la dispozițiile art.71,64 lit. a teza II și b pen, întrucât, în conformitate și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hirst vs Marea Britanie) dreptul de a alege nu poate fi interzis automat, ci se impune ca instanța să aprecieze de la caz la caz dacă este necesară sau nu interzicerea acestuia, în funcție de fapta săvârșită, persoana inculpatului.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. d va C.P.P. admite recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.13/A/29.01.2009 a Tribunalului Satu -M și a sentinței penale nr.2177/17.11.2005 a Judecătoriei Satu -M pe care le va casa și le va modifica în sensul că va limita conținutul pedepselor accesorii la dispozițiile art.71,64 lit. a teza II și b pen.
Va menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "b" cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 13/A din, 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, și a sentinței penale nr. 2177 din 17.11.2005 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care le casează și modifică în sensul că limitează conținutul pedepselor accesorii la dispozițiile art. 71, 64 lit. a Teza II și b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor recurate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.03.2009
.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud..
În concept 24.03.2009
Red. dec
Red sent. Fond.
Tehnored. Gref. M/
25.-/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
