Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1606/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1193
Ședința publică de la 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, urmează soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 388 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 06 iulie 2009 emisă de Baroul București - Serviciul Asistență Judiciară, lipsă fiind intimat parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art. 385/13 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, iar pe fond rejudecând, invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, casarea în parte a deciziei penale atacate, în sensul reindividualizării pedepsei aplicate.
Astfel, consideră că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, este mult prea mare în raport de faptul că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, prejudiciul este recuperat integral prin restituire, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Pentru toate aceste motive, apreciază că pedeapsa aplicată poate fi redozată, în sensul diminuării cuantumului acesteia.
eprezentantul Parchetului,pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca fiind nefondat și menținerea deciziei penale atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii precum și faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune de furt calificat, beneficiind de suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recurent inculpat, în ultimul cuvânt,arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 237 din 7.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, n baza art. 334.C.P.P. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e,g cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b în Cod Penal infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e,g
Cod PenalÎn baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e,g cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71.Cod Penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 al. 1.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22.01.2009 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
În fapt, prima instanță a reținut că în seara de 22.01.2009, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla în pasajul Universității, inculpatul a sustras din buzunarul gecii părții vătămate un telefon mobil marca Motorola.
Mențiunile procesului-verbal din data de 22.01.2009, întocmit cu ocazia vizionării CD-ului ce conține înregistrări ale camerelor de supraveghere amplasate în stația de metrou Universitate, atestă că la ora 19,55 inculpatul o urmărește pe partea vătămată de care se apropie și încearcă să se poziționeze cât mai aproape.
Declarațiile constante ale martorilor - și relevă că în timpul serviciului au fost opriți de partea vătămată, care le-a spus că un tânăr i-a furat telefonul mobil, indicându-1, iar în urma legitimării au constatat că se numește. Aceștia mai precizează că în timp ce se îndreptau cu inculpatul către biroul Poliției acesta a aruncat un telefon, care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel care i-a fost sustras.
Inculpatul, în cursul urmăririi penale nu a recunoscut inițial săvârșirea faptei, dar ulterior a revenit asupra acestor declarații și a învederat că a săvârșit fapta, descriind același mod de operare cu cel prezentat de partea vătămată. Astfel acesta a declarat că a sustras din buzunarul gecii părții vătămate un telefon mobil marca Motorola în timp ce se afla în pasajul Universității, ulterior fiind reținut de doi polițiști comunitari, care erau însoțiți de partea vătămată, iar în timp ce se îndreptau spre biroul Poliției a aruncat telefonul sustras, acesta fiind recuperat și restituit părții vătămate.
In cadrul cercetării judecătorești inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, reiterând același mod de operare mai sus prezentat și precizând că a săvârșit fapta pe fondul consumului de droguri.
În drept, fapta inculpatului, constând în aceea că în seara de 22.01.2009, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla în pasajul Universității, a sustras din buzunarul gecii părții vătămate un telefon mobil marca Motorola, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. e, g Cod penal.
Din fișele de cazier aflate la dosar a rezultat că prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 5 ani. Din aceleași fișe de cazier, din rechizitoriul nr.651/D/P/2005 din 25.05.2006 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT și din Sentința penală nr. 366/27.03.2008 a Tribunalului București - Secția a Ii-a Penala, cu mențiuni privind rămânerea definitivă rezultă că în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 inculpatul a mai săvârșit o infracțiune pentru care a fost condamnat inițial prin Sentința penală nr. 366/27.03.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penala, sentință care însă a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Având în vedere acestea, în raport de dispozițiile art. 86 Cod penal, instanța constată că în cauză nu a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului pentru pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, deoarece, din moment ce inculpatul a săvârșit o infracțiune în termenul de încercare, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86 Cod penal pentru intervenirea reabilitării de drept.
In consecință, constatând că termenul de 5 ani stabilit prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B se consideră, în raport strict de fapta din prezenta cauză, împlinit în anul 2008, având în vedere că pentru condamnarea anterioară nu a intervenit reabilitarea de drept, instanța apreciază că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în condițiile stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, după considerarea ca executată a pedepsei anterioare (ca urmare a împlinirii termenului de încercare) și înainte de intervenirea reabilitării pentru aceasta.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită - închisoarea de la 3 la 15 ani; gradul de pericol social concret al faptei relevat prin modul de săvârșire - în loc public, noaptea; circumstanțele personale ale inculpatului care are 4 clase, stagiul militar - nesatisfăcut, este fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, necăsătorit, fără copii, este consumator de droguri și în prezent este judecat pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 143/2000, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și anume starea de recidivă postexecutorie în care a fost săvârșită fapta din cauză, precum și faptul că pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă cu privire săvârșirea faptei.
Față de acestea prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 3 ani.
In ceea ce privește executarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a apreciat, în raport de circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum au fost mai sus reținute, dar și de dispozițiile art. 52 Cod penal, că realizarea scopului prevăzut de lege prin aplicarea pedepsei se poate face doar prin executarea acesteia în regim de detenție. Pentru aceste considerente, în baza art. 71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Prima instanță a mai constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv în prezenta cauză, fiind reținut la data de 22.01.2009 și ulterior arestat preventiv, măsură menținută și după sesizarea instanței. Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei, în baza art. 350 alin. 1 din proc.pen. prima instanță a menținut măsura arestării inculpatului și, în baza art. în baza art. 88 Cp. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22.01.2009 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei prima instanță a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
mpotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând micșorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate și înlăturarea stării de recidivă.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod de procedură penală, Tribunalul a constatat fondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță de fond a reținut în mod corect situația de fapt, aceasta constând în aceea că: în seara de 22.01.2009, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla în pasajul Universității, inculpatul a sustras din buzunarul jachetei părții vătămate un telefon mobil marca Motorola, în valoare de 300 lei. Partea vătămată a fugit după inculpat imediat după săvârșirea faptei, fiind ajutată și de doi polițiști comunitari, martorii și, care l-au reținut pe inculpat la ieșirea din pasaj, și l-au legitimat; în drum spre biroul poliției de la metrou inculpatul a aruncat pe jos telefonul mobil al părții vătămate; telefon care i-a fost restituit acesteia din urmă.
Declarațiile inițiale ale inculpatului din timpul urmăririi penale, în sensul nerecunoașterii săvârșirii faptei reținute în sarcina sa, nu sunt susținute de celelalte probe administrate în cauză, enumerate mai sus, astfel că nu li se poate da eficiență probatorie, conform dispozițiilor art.69 din Codul d e procedură penală.
In drept, fapta inculpatului, constând în aceea că în seara de 22.01.2009, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla în pasajul Universității, a sustras din buzunarul jachetei părții vătămate un telefon mobil marca Motorola, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. e, g Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosar rezultă că prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 5 ani. Inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 22.03.2003 la 18.04.2003. Termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B s-a împlinit așadar la data de 27.04.2008, anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății în prezenta cauză.
Prin urmare, în mod greșit a reținut prima instanță că această din urmă infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie, câtă vreme inculpatul nu a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea - în perioada ianuarie 2005-decembrie 2005 - a infracțiunii prevăzute de art.4 alin.l și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.a din Codul penal, infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul prin Rechizitoriul nr.651/D/P/2005 din 25.05.2006 al -
Faptul că referitor la această infracțiune s-a pronunțat cu privire la inculpat o hotărâre de condamnare (sentința penală nr.366/27.03.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a penală - filele 117-174 dosar primă instanță) care însă a fost desființată de instanța de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta aflându-se încă pe rolul Tribunalului București, nu duce la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpatului și la reținerea "săvârșirii" acestei infracțiuni în sarcina sa, și în consecință și a stării de recidivă, ca urmare a revocării - "inevitabile" - a suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2
În măsura în care se va pronunța o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.651/D/P/2005 din 25.05.2006 al -, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat dedusă judecății în prezenta cauză vor fi, eventual, incidente dispozițiile art.39 alin.6 din Codul penal, privind descoperirea ulterioară a stării de recidivă.
Până atunci însă, Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art.86 din Codul penal în sensul considerării ca intervenită reabilitarea în ceea ce privește condamnarea pronunțată prin sentința penală nr. 591/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, și, în consecință, al înlăturării stării de recidivă, iar sub acest aspect va desființa sentința penală apelată.
Împrejurările privind săvârșirea faptei și datele referitoare la persoana inculpatului, cum sunt recidiva, provocarea, minoritatea și altele, nu pot fi considerate însă ca privind încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii, prin încadrarea juridică trebuind să se înțeleagă aplicarea acelor dispoziții legale ce caracterizează infracțiunea sub aspectul elementelor sale constitutive, așa cum acestea se regăsesc în partea specială a Codului penal, în legi penale speciale, ori aplicarea unor prevederi referitoare la trăsături caracteristice ale infracțiunii, menționate în partea generală a Codului. Pentru aceste motive, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.334 din Codul d e procedură penală.
Față de cele expuse, având în vedere și principiul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac(non reformatio in peius),Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, Tribunalul a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta mai suferind o altă condamnare la pedeapsa închisorii (de 3 ani), tot pentru o infracțiune de flirt calificat, beneficiind de suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pedeapsa aplicată inculpatului până în prezent și modalitatea de individualizare a executării acesteia și-au dovedit pe deplin ineficienta, nereușind să-și atingă scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte a condamnatului față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în condițiile art.52 din Codul penal.
Acestea fiind spuse, Tribunalul a apreciat că nu se justifică sub nicio formă scăderea cuantumului pedepsei închisorii stabilit de prima instanță pentru infracțiunea comisă de inculpat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșită, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că Tribunalul a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Prin decizia penală nr.338/A din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.237 din 7.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B, a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în fond:
A înlăturat aplicarea dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza II și lit. Cod penal.
În baza art.381 Cod procedură penală raportat la art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 22.01.2009 la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, ținându-se cont că a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii, prejudiciul este recuperat, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Analizând recursul declarat de inculpat în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată, ținându-se cont de prevederile art.72 Cod penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt, de circumstanțele personale ale inculpatului.
În condițiile în care inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior tot pentru o faptă de furt, instanța de fond a dat dovadă de clemență și a aplicat acestuia o pedeapsă orientată la minimul prevăzut de lege.
Mai este de observat că inculpatul, chiar dacă nu a fost condamnat încă definitiv, mai este cercetat într-un alt dosar pentru comiterea infracțiunii de consum de droguri.
Este adevărat că inculpatul în final a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii de furt, dar această atitudine a fost avută în vedere în procesul individualizării pedepsei atunci când s-a stabilit o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege.
Nu s-ar justifica în cauză reținerea de circumstanțe atenuante, deoarece s-ar ajunge la o pedeapsă care nu ar ține cont de gravitatea faptei comise, de perseverența infracțională a inculpatului, de necesitatea reeducării acestuia.
În concluzie, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este justificată și nu sunt motive pentru casarea hotărârilor recurate.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.388 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Deduce prevenția de la 22.01.2009 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Proces-verbal
pentru grefier detașată la
o secție civilă, semnează, GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./11.08.;9.09.09
- - jud.:
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Florică Duță, Francisca Maria
