Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1194/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1834/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1194
Ședința publică de la 10 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
_____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, urmează soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 306 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 375/A/ din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr. 4068/.-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 30 iulie 2009, emisă de Baroul București - Serviciul Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat,motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu disp. art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurent inculpat,în temeiul disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a recursului, iar pe fond,rejudecând casarea hotărârilor atacate.
Invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită a se dispune redozarea pedepsei aplicate, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, prejudiciul este acoperit prin restituire, are 5 copii minori în întreținere. Totodată ca modalitate de executare solicită aplicarea disp. art. 81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, vârsta părții vătămate. De asemenea solicită a se mai avea în vedere că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, motiv pentru care consideră că pedeapsa aplicată este corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul modalității de executare.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 306/28.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală în dosarul nr-:
În temeiul art.208 alin.l - art.209 alin.l lit.e pen. a fost condamnat inculpatul (cu datele personale cunoscute), la pedeapsa de3 ani închisoarepentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și b pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive dispuse în cauză de la 09.03.2009 la zi.
În temeiul art.350 alin.l proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat în natură prin restituirea bunului sustras.
În temeiul art.191 alin.l proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata a 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut -în esență- că:
Prin rechizitoriul nr. 3460/P/2009 din data de 23.03.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 26.03.2009 sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.e pen.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoareasituație de fapt:
În data de 09.03.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla în, profitând de neatenția părții vătămate, de 60 de ani, și de aglomerația din piață, inculpatul i-a sustras din geanta aflată pe căruciorul de piață, portofelul care conținea suma de 93 lei, două cârduri de fidelitate "-" și "" și alte înscrisuri personale.
Aceeași situație de fapt a fost reținută și de instanță, în urma efectuării cercetării judecătorești și analizării întregului material probator administrat în cauză, când a apreciat că existența faptei și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite, cu sublinierea faptului că activitatea infracțională a inculpatului a fost urmărită îndeaproape de mai mulți lucrători de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că, după comiterea faptei, aceștia au procedat la prinderea și imobilizarea inculpatului, iar cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului a fost găsit bunul sustras.
Pentru a reține situația de fapt descrisă, instanța a avut în vedere: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 5-7 ), plângerea și declarația părții vătămate (filele 8-10 și 26 dosar fond), procesul-verbal de percheziție corporală (fila 11 ), dovada de restituire bunuri (filele 30-31 ), declarațiile martorei - (filele 12-14 ), procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (fila 21 ), declarațiile inculpatului (filele 22-25 și 25 dosar fond), procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 35 ) și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 27 ).
Astfel, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 5-7 ), la data de 09.03.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu în zona, organe de poliție din cadrul - Sectorul 2 Poliție - - Compartimentul s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că un individ, identificat ulterior în persoana inculpatului, în timp ce se afla în, se uita cu insistență la gentile și buzunarele cetățenilor în vârstă ce doreau să facă cumpărături de la tarabele situate pe principală din piață. în urma supravegherii acestuia, organele de poliție au observat că inculpatul s-a apropiat de o persoană de sex feminin în vârstă de aproximativ 60 de ani, prin spatele acesteia, s-a oprit în dreapta ei, unde aceasta avea o geantă voluminoasă pe un cărucior. După ce s-a uitat în jurul lui, pentru a se asigura că nu este observat, în momentul în care persoana respectivă făcea diferite cumpărături, profitând de neatenția acesteia, inculpatul i-a sustras din geantă un portofel pe care 1-a introdus într-o geantă de rafie, pe care o avea asupra sa și a plecat în grabă spre ieșirea din piață, încercând să se îndepărteze de la fața locului, fiind însă imobilizat de organele de poliție.
Cu ocazia controlului efectuat asupra inculpatului s-a găsit, în geanta de rafie, portofelul sustras de la partea vătămată, acesta conținând suma de 93 lei, două cârduri de fidelitate "-" și "" și alte înscrisuri personale.
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante mai rezultă că fiind audiată, martora - a declarat verbal că în ziua de 09.03.2009, în jurul orelor 12.00-12.30, se afla în și la un moment dat a fost atenționată de un cetățean în civil care s-a legitimat ca fiind polițist, cu privire la comportamentul unui individ, ale cărui semnalmente le-a descris în declarație, și 1-a observat pe acesta din urmă cum s-a poziționat în spatele părții vătămate, în partea dreaptă, și din căruciorul de piață, pe care aceasta îl avea lângă ea, a sustras un portofel de culoare neagră, pe care 1-a băgat în sacoșa din rafie pe care o avea asupra lui și a plecat în grabă, fiind urmărit și imobilizat de lucrătorii de poliție. Individul în cauză a fost identificat ca fiind inculpatul.
Partea vătămată a declarat că în data de 09.03.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla la cumpărături în, în dreptul unei tarabe unde se comercializau, un individ, identificat ulterior în persoana inculpatului, s-a poziționat în spatele ei, fără însă a da importanță acestui fapt, și la câteva momente a auzit strigându-se ", Poliția!", ocazie cu care a văzut câțiva bărbați îmbrăcați în civil care l-au imobilizat pe inculpat și au întrebat-o dacă îi lipsește ceva, moment în care a constatat că îi lipsește portofelul și că în urma controlului corporal efectuat asupra inculpatului s-a găsit portofelul ce-i fusese sustras.
Fiind audiat, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că nu a sustras portofelul din geanta părții vătămate, ci l-a găsit jos lângă căruciorul acesteia, fără însă a putea explica motivul care a stat la baza hotărârii sale de a-și însuși portofelul în cauză.
Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, relatând că pe data de 09.03.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla în incinta Pieții, cu scopul de a vinde un telefon mobil întrucât avea nevoie de o sumă de bani pentru fiica sa, care era internată în spital, a zărit într-un cărucior o poșetă în care se afla un portofel și a luat hotărârea de a-1 sustrage. în acest sens, s-a apropiat de cărucior, a introdus mâna în poșetă, după care a luat din aceasta portofelul, după care s-a îndepărtat aproximativ 200 de metri, moment în care a fost prins și imobilizat de către organele de poliție.
În drept, fapta inculpatului, care în data de 09.03.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla în, profitând de neatenția părții vătămate, de 60 de ani, și de aglomerația din piață, i-a sustras acesteia din geanta aflată pe căruciorul de piață portofelul care conținea suma de 93 lei, două cârduri de fidelitate "-" și "" și alte înscrisuri personale, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208 alin.l - art.209 alin.l lit.eC.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material a fost realizat prin luarea bunului mobil din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept; urmarea imediată a constat în schimbarea situației de fapt a acestuia, prin trecerea din sfera de stăpânire a părții vătămate în cea a inculpatului, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă tocmai din realizarea acțiunii de luare care a avut drept consecință schimbarea situației de fapt a bunului și punerea părții vătămate în imposibilitatea de a mai dispune de el.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat prevăzând rezultatul faptei sale - trecerea bunului mobil în stăpânirea sa - și urmărind producerea acestui rezultat, împrejurare ce rezultă din maniera premeditată în care a acționat. Prin urmare, în raport de dispozițiile art.19 alin.l pct.l lit.a pen. instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, sub forma intenției directe.
In cauză, este incident și elementul circumstanțial prevăzut de art.209 alin.l lit.e pen. întrucât inculpatul a săvârșit fapta în loc public.
La individualizarea pedepseila care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 pen. respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, în acest sens, instanța a reținut modalitatea de comitere a acesteia, în loc public, asupra unei persoane în vârstă, precum și atitudinea sinceră a inculpatului ce a recunoscut comiterea faptei în cursul cercetării judecătorești, dar și existența unei condamnări anterioare, ce nu atrage starea de recidivă întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.
Față de toate considerentele ce preced, a apreciat că pedeapsa în cuantum de 3 ani închisoare este adecvată împlinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a vota în alegerile legislative, având în vedere dispozițiile art.3 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea pronunțată de în data de 06.10.2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii, prevederi incidente în baza art.20 din Constituția României, art.3 din Protocolul 1 ce garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât și dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.
În ceea ce privește dreptul de a participa în calitate de alegător, instanța nu a considerat că pedeapsa interzicerii exercițiului acestuia este justificată în cauza de față de un scop legitim, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, aceasta nefiind aptă să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viața socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, mai ales în condițiile în care statul are obligația pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deținuți.
În ceea ce privește cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art.3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat și care, în cuprinsul art.64 alin.l lit.a pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcții elective publice, instanța a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar și de facto cu executarea pedepsei penale în regim de penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanța a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului menționat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv și legitim și proporțională într-o societate democratică.
Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art.64 alin.l lit.a și b, instanța a interzis exercițiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art.71 alin.2 pen. având în vedere că aceste dispoziții nu contravin, conform art.20 din Constituția României, altor dispoziții din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Instanța nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.c pen. având în vedere că infracțiunea nu a fost săvârșită de către inculpat folosindu-se de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura. Instanța nu a interzis inculpatului nici exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.d și e pen. întrucât săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului nu relevă un comportament care să vatăme interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza Sabou și Pârcălab contra României), contravenind astfel art.8 alin.l din.
Instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului apreciind, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri în cursul urmăririi penale, justifică și în prezent privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel -în termen legal (la data de 06.05.2009, filele 10-11)- inculpatul, fără a indica în scris motivul ori motivele de apel pe care își întemeiază calea de atac.
La primul termen de judecată, din data de 15.06.2009, prin apărătorul desemnat din oficiu și personal, apelantul-inculpat a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia (așa cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei și cum s-a reiterat în memoriul depus cu aceeași ocazie).
Prin decizia penală nr. nr. 375/A din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul
împotriva sentinței penale nr. 306/28.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.383 alin. 1/1 proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat.
În temeiul art.383 alin.2 proc.pen. s-a dedus prevenția de la data de 09.03.2009 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 proc.pen. a obligat pe apelantul-inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al apelantului-inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivului invocat și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - în conformitate cu art.371 alin.2 proc.pen.- Tribunalul a considerat apelul canefondat.
Mai întâi, a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.e pen. ce rezidă în aceea că, în data de 09.03.2009, în jurul orelor 12.30, în timp ce se afla în, sector 2, B, profitând de neatenția părții vătămate, de 60 de ani, de aglomerația din piață, i-a sustras acesteia din geanta aflată pe căruciorul de piață portofelul care conținea suma de 93 lei, două cârduri de fidelitate "-" și "" și alte înscrisuri personale, în scopul însușirii pe nedrept, după cum, în mod corect, a reținut instanța de fond.
Totodată, a reținut căprobatoriul administratîn cursul urmăririi penale (procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de percheziție corporală și de constatare a efectuării actelor premergătoare; plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorei -, declarațiile inculpatului, dovada de restituire a bunului sustras) și în cursul cercetării judecătorești (declarația inculpatului și declarația părții vătămate) demonstrează fără dubiu că fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar instanța de fond 1-a apreciat corespunzător, după o analiză amplă.
Cât priveștecriticaapelantului-inculpat, a considerat-o nejustificată, întrucât pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată - minimul special pentru infracțiunea săvârșită - cu executare în regim de detenție, răspunde exigențelor art.52 și art.72 pen. Furtul calificat săvârșit asupra unei femei de 60 de ani, într-un loc public și aglomerat (o piață), de către un tânăr (de 30 de ani), fără ocupație, susținând că ar avea cinci copii în întreținere, care a urmărit victima, nu a recunoscut inițial învinuirea și a mai fost condamnat penal sunt aspecte ce exclud ferm orice formă de clemență a instanței de apel, invocată de infractor.
Prin urmare, neconstatând existența vreunei nelegalități și/sau netemeinicii a sentinței penale apelate,
Tribunalul, în temeiul art.379 pct.l lit.b proc.pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul; în temeiul art.383 alin. 1/1 proc.pen. a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat; în temeiul art.383 alin.2 proc.pen. a dedus prevenția de la data de 09.03.2009 la zi; în temeiul art.192 alin.2 proc.pen. a obligat pe apelantul-inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat; onorariul apărătorului din oficiu al apelantului-inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le ca fiind netemeinice, motivând că față de conduita sa sinceră pe parcursul procesului penal, a acoperit prejudiciul cauzat, are în întreținere cinci copii, pedeapsa aplicată este prea mare și a solicitat reducerea cuantumului acesteia.
Curtea examinând hotărârile atacate pe baza materialului probator din dosar, în raport de motivul de recurs invocat și întemeiat pe dispozițiile art. 3859pct. 14 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost judicios aplicată, în raport de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare, de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 Cod penal.
Se mai constată că această pedeapsă a fost orientată la minimul special și în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei comisă reține că nu se justifică reducerea cuantumului acesteia.
Pentru toate aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
În baza art. 38517Cod procedură penală se va deduce prevenția de la 9.03.2009, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului declarat împotriva și a deciziei penale nr. 375/A din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Deduce prevenția de la 9.03.2008, la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREIFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-21.08.2009
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Florică Duță, Francisca Maria
