Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1228/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1622/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1228
Ședința publică de la 31 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Stan Niculae
JUDECĂTOR 2: Ilie Ioana Alina
JUDECĂTOR 3: Bădescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.342 A din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asista de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au sosit relațiile de la Judecătoria Medgidia precum și cele de la Judecătoria Sectorului 4
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul inculpat, invocând cazul de casare prev de art. 385 ind.9 pct.14 Cod procedură penală, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate și, pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond, în sensul diminuării acesteia, considerând cuantumul ca fiind prea mare în raport cu atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptei, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat, astfel că în cauză se pot aplica largi circumstanțe atenuante și a se reduce pedeapsa la minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, la stabilirea acesteia ținându-se cont de perseverența infracțională a inculpatului, anterior fiind condamnat tot pentru infracțiuni contra patrimoniului dar și de circumstanțele reale de săvârșire a faptelor, pe timp de noapte, prin efracție. Mai solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, cu deducerea timpului executat în prevenție și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită clemența instanței.
După dezbateri, la sfârșitul ședinței de judecată s-a prezentat în instanță intimata parte vătămată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.631/30.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în temeiul art. 334 C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. g, i Cp. cu aplicarea art.37 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și -, născut la data de 06.02.1983 în B, domiciliat în B, str. - T, - 14,. 20, jud. B, în prezent deținut în Penitenciarul Jilava, cetățean român, studii 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut, recidivist, necăsătorit, CNP -, la 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la data de 16.10.2008 asupra părții vătămate.
În baza art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.947/21.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B și a fost contopit restul rămas neexecutat de 476 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare sporită cu 6 luni, în final având de executat 9 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a ll-a și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, în vederea executării pedepsei, iar în temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 17.10.2008 la zi.
Conform art. 14 p Cod Penal raportat la art. 346 rap.C.P.P. la art.998-999 civ. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În temeiul art.191 al. 1 p Cod Penal, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei că, la data de 16 octombrie 2008, în jurul orei 0315inculpatul a intrat în curtea imobilului situat în B,-, aparținând părții vătămate și soțului acesteia, prin folosirea ușii de acces care era neasigurată. Din curtea imobilului, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate și, ajungând în camera unde la acel moment dormea partea vătămată și soțul acesteia, a sustras de pe birou două telefoane mobile marca Nokia 2760 și Samsung ce aparțineau părții vătămate. Întrucât în acest dormitor televizorul era pornit, partea vătămată s-a trezit, l-a observat pe inculpat și imediat l-a alertat pe soțul său. Acesta din urmă a încercat să-l prindă pe inculpat, însă nu a reușit, întrucât inculpatul a părăsit în fugă locuința respectivă, folosind ușile de acces care erau neasigurate.
Ulterior, telefoanele mobile sustrase au fost înmânate de către inculpat martorului. Acesta din urmă, în ziua de 16.10.2008, în jurul orei 1200, a vândut telefonul mobil marca Nokia 2760 martorului pentru suma de 50 lei, iar telefonul marca Samsung l-a înmânat martorei, cu titlu de împrumut. De la acești martori, organele de poliție au ridicat cele două telefoane mobile sustrase și le-au restituit părții vătămate.
Instanța de fond a reținut și faptul că infracțiunea din speță reprezintă și al doilea termen al recidivei postcondamnatorii - prevăzută de art. 37 al. 1 lit. a din Cod penal.
Astfel, infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită după condamnarea definitivă a inculpatului la o pedeapsă mai mare de 6 luni, respectiv la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.947/21.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă conform deciziei penale nr.457/03.05.2006 a Tribunalului București, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar ( 18 ).
Totodată, prezenta infracțiune constituie și al doilea termen al recidivei postexecutorii - prevăzută de art. 37 al. 1 lit. b din Cod penal.
Astfel, fapta a fost săvârșită după executarea de către inculpat a unei pedepse mai mari de 6 luni, respectiv o pedeapsă de 4 ani și 3 luni închisoare conform sentinței penale nr. 299/06.02.2004 a Judecătoriei Medgidia ( 61-64 ), pedeapsă din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la data de 01.11.2005 prin 2326/2005 a aceleiași instanțe, cu rest de 578 de zile. întrucât prin condamnările ulterioare nu a fost revocat beneficiul liberării condiționate, această pedeapsă era executată la data săvârșirii prezentei infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente privind stările de recidivă, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuția părților, dispunând schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1 -209 al.1 lit.g, i pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. în infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1 -209 al. 1 lit. g, i pen. cu aplicarea art. 37 lit.a și b pen.
La alegerea și individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 și art. 72 pen.
Prima instanță a reținut faptul că prezenta infracțiune de furt calificat prezintă un grad ridicat de pericol social care rezultă din modul concret de săvârșire a acesteia: prin pătrunderea în locuința părții vătămate în timp ce aceasta împreună cu soțul său dormeau, chiar în dormitorul acestora, și, cu toate că inculpatul i-a văzut pe aceștia, această împrejurare nu l-a determinat să renunțe la activitatea infracțională continuând și sustrăgând bunurile chiar din camera unde dormeau cei doi soți, iar imediat ce a fost descoperit a fugit de la locul faptei pentru a nu fi prins. Totodată, având în vedere și faptul că inculpatul este recidivist, dând dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea aceleiași infracțiuni de furt calificat, prin moduri de operare asemănătoare (pe timpul nopții, prin efracție/escaladare), instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare, considerând că această pedeapsă este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei penale deduse judecății a fost săvârșită de inculpatul în timpul liberării sale condiționate din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care fusese anterior condamnat prin sentința penală nr. 947/21.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, definitivă conform deciziei penale nr. 457/03.05.2006 a Tribunalului București, inculpatul fiind liberat la data de 08.04.2008 (rest 476 de zile), instanța, în baza art. 61 alin. 1 teza a Il-a Cod penal, a dispus revocarea liberării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 947/21.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B și a contopit restul rămas neexecutat de 476 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, în final urmând a executa 9 ani închisoare.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins - ca nefondat - prin decizia penală nr.342/A/27 mai 2009 a Tribunalul București - Secția a II-a Penală; a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului; s-a dedus prevenția acestuia de la 17.10.2008 la zi și a fost obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Critica apelantului inculpat s-a referit la greșita individualizare a pedepsei.
Instanța de apel, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt - așa cum a rezultat aceasta din coroborarea probelor administrate în cauză și de asemenea, a constatat dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a constatat că aceasta s-a făcut judicios, instanța de fond având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite (furt calificat din locuința părților vătămate), datele personale ale inculpatului (recidivist atât postcondamnatoriu, cât și postexecutoriu) și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 Cp.
A apreciat Tribunalul că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului, specializarea acestuia în a comite același gen de infracțiuni, cu mod de operare asemănător (pe timpul nopții, prin efracție/escaladare), precum și împrejurarea că, deși liberat condiționat din executarea unei pedepse anterioare, acesta a încălcat condițiile liberării condiționate și a comis din nou, cu intenție, o altă infracțiune gravă.
S-a mai arătat că aplicarea de către instanța de fond a sporului de 6 luni închisoare este atât legală, cât și necesară, atitudinea inculpatului vădit antisocială și numărul infracțiunilor comise, starea de recidivă și specializarea infracțională justificând pe deplin acest spor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Inculpatul solicită o reducere a cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere poziția procesuală sinceră și recuperarea prejudiciului.
Curtea, examinând potrivit art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală recursul inculpatului, având în vedere actele și lucrările dosarului, cum și cerințele cazului de casare invocat, constată că acest recurs nu este întemeiat.
Ambele instanțe au reținut o temeinică situație de fapt a cauzei (și pe care inculpatul nu a mai contestat-o nici în apel și nici în recurs), constând în aceea că, la data de 16 octombrie 2008, pe timp de noapte (ora 0315), inculpatul - profitând de întuneric, dar și de faptul că ușa de acces în locuința părții vătămate nu era asigurată - a pătruns în locuința acesteia și, din chiar camera unde dormea partea vătămată, a sustras două telefoane mobile. -se partea vătămată și soțul acesteia, inculpatul nu a putut fi prins, reușind să fugă.
Se constatată că împrejurările comiterii faptei relevă o periculozitate sporită a inculpatului, care a dovedit o îndrăzneală deosebită pentru reușita infracțiunii.
Aceasta este întărită și de faptul că inculpatul este recidivist, în ambele forme reglementate de art.37 lit.a și lit.b Cod penal, fapta fiind comisă după liberarea condiționată (cu un rest de pedeapsă de executat de 476 zile), ceea ce arată o perseverență infracțională, astfel că pedeapsa aplicată, cum și sporul adăugat sunt proporționale cu circumstanțele cauzei și în concordanță cu cerințele art.72 Cod penal și art.52 Cod penal.
Poziția procesuală a inculpatului nu a fost sinceră (cum susține în recurs), acesta, în fața instanței (fila 21-) nu a recunoscut comiterea faptei.
Nici cu privire la recuperarea prejudiciului inculpatul nu a avut o contribuție proprie, din contră, acesta a vândut telefoanele care au fost recuperate de organele de poliție și restituite părții vătămate.
Se constată astfel că susținerile inculpatului nu pot justifica o reducere a pedepsei pentru că nu s-ar mai realiza cerințele scopului pedepsei, prev.de art.52 Cod penal.
Hotărârile atacate sunt criticabile însă dintr-un alt punct de vedere, dar care nu atrage nulitatea acestora. Astfel, instanța de fond, în temeiul art.61 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.947/21.03.2006 a Judecătoriei sectorului 4 B, omițând să constate că această pedeapsă a fost contopită prin sentința penală nr.1636/P/9.10.2007 a Judecătoriei Medgidia, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr.1512/5.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani și 6 luni și din care a fost liberat condiționat la data de 8.04.2008, prin sentința penală nr.562/P/4.04.2008 a Judecătoriei Medgidia (cu restul de pedeapsă de 476 zile din pedeapsă neexecutat).
S-ar fi impus ca, liberarea condiționată să se refere la pedeapsa de 3 ani și 6 luni, dar rezultă că - prin efectele revocării - pedeapsa rezultantă rămâne nemodificată, astfel încât se constată că această omisiune a instanței nu afectează legalitatea hotărârilor.
Pentru toate aceste considerente și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate hotărârilor, urmează ca potrivit art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat.
Urmează a deduce prevenția inculpatului de la 17.10.2008 la zi, potrivit art.38517alin.4 Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.342 A din data de 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 17.10.2008 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./4.09.2009
Ex.
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.4
Președinte:Stan NiculaeJudecători:Stan Niculae, Ilie Ioana Alina, Bădescu
