Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1229/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2003/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1229
Ședința publică de la 31 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Liliana
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 451 din data de 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se aduc critici celor două hotărâri atacate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului. În acest sens, solicită a se avea în vedere că instanța de fond nu a dat eficiență circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) Cod penal, deși inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise, iar pretențiile civile formulate de partea vătămată au fost respinse ca neîntemeiate. Pentru aceste considerente, solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d) și art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Reprezentanta Ministerului Public arată că instanța fondului a reținut în mod temeinic situația de fapt și a făcut o individualizare corectă a pedepsei aplicate, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului, ținând seama de poziția procesuală a acestuia, de recunoaștere a comiterii infracțiunii. De asemenea, arată că elementele de circumstanțiere reală a faptei și cele care privesc persoana inculpatului au fost avute în vedere de instanță în suficientă măsură la stabilirea cuantumului pedepsei, astfel încât nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefondat.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 427/16.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1, lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal, condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 7.04.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 850 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 7.04.2009, în jurul orelor 1300, inculpatul, prin spargerea geamului portierei dreapta față a autoturismului marca, cu număr de înmatriculare B-26-, aparținând părții vătămate, și care era parcat pe str. -, sector 2 B, a sustras din interiorul acestuia o geantă aflată pe scaunul din dreapta față, care conținea mai multe bunuri personale. După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat în fugă spre parcul "", loc în care, părându-li-se suspect comportamentul inculpatului și fiind recunoscut de către mai mulți lucrători de poliție ca fiind autor de fapte penale, inculpatul a fost oprit în vederea efectuării de verificări. Cu această ocazie, lucrătorii de poliție au constatat că inculpatul avea asupra sa un bun aparținând altei persoane, motiv pentru care au procedat la imobilizarea acestuia. Bunul sustras a fost recuperat și predat părții vătămate pe baza de dovadă.
Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de depistare a inculpatului, procesul - verbal de percheziție corporală, dovada de restituire a bunului sustras, procesul - verbal de cercetare al fața locului, raportul de constatare tehnico - științifică dactiloscopică nr. -/21.04.2009, declarațiile inculpatului date în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și în faza cercetării judecătorești.
Instanța de fond a mai constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin.1 lit. b) Cod penal, având în vedere că prin sentința penală nr. 1627/11.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 2574/20.12.2002 a Curții de Apel București, a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, fiind arestat la data de 30.04.2002 și liberat condiționat la 10.08.2005, cu un rest rămas neexecutat de 597 zile închisoare.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut că inculpatul nu are loc de muncă și ocupație, a studiat 5 clase, este necăsătorit, fără copii, a dovedit perseverență infracțională, săvârșind anterior mai multe fapte prevăzute de legea penală pentru comiterea cărora a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea încă din timpul minoratului, iar în prezenta cauză a dat dovadă de sinceritate, recunoscând și regretând comiterea faptei.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată nu a depus la dosar dovezi privind înlocuirea și contravaloarea geamului spart de către inculpat, motiv pentru care pretențiile sale au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, arătând că, în raport cu fapta săvârșită, pedeapsa stabilită de instanța de fond este prea mare.
Prin decizia penală nr. 451/A/28.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat, iar, în baza art. 383 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestuia.
În baza art. 383 Cod procedură penală s-a dedus prevenția inculpatului de la 7.04.2009 la zi și a fost obligat apelantul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că instanța de fond a efectuat o individualizare corectă a pedepsei aplicate inculpatului, conform dispozițiilor art. 72 Cod penal, având în vedere atât modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - într-un loc public și prin efracție - cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și nu are un loc de muncă stabil.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de tribunal este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii faptei, solicitându-se de către recurent reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni penale mai ușoare, orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) Cod penal, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, precum și faptul că pretențiile formulate partea civilă au fost respinse ca neîntemeiate.
În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală - cât și din oficiu - potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală - apreciază sentința pronunțată de instanța de fond și decizia dată în apel ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșită de acesta.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal. Astfel, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei (în loc public și prin efracție) și circumstanțele personale ale inculpatului, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, este de menționat că, deși acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetării judecătorești, recunoscând comiterea faptei, în cursul urmăririi penale, cu ocazia primelor declarații, a negat participarea sa la săvârșirea infracțiunii, încercând să denatureze adevărul și să inducă în eroare organele judiciare.
Totodată, trebuie avută în vedere și împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunea pentru care a fost condamnat în prezenta cauză fiind comisă în stare de recidivă mare postexecutorie, în raport cu sentința penală nr. 1627/11.10.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 2574/20.12.2002 a Curții de Apel București, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat. De asemenea, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul instanței de fond, inculpatul a mai suferit și alte condamnări la pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în săvârșirea de fapte penale îndreptate împotriva patrimoniului.
Toate aceste împrejurări reliefează un grad ridicat de pericol social al faptei și de periculozitate a inculpatului, astfel încât Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 punctul 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art. 38517alin. 4 raportat la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va deduce prevenția inculpatului de la 7.04.2009 la zi.
Având în vedere că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr. 451/A din data de 28 iulie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 7.04.2009 la zi.
Obligă pe recurentul - inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red./Dact
Ex.2/3.09.2009
Red.--
Red. -Jud.sect.2
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Ioana Alina Ilie, Liliana
