Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1720/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1230
Ședința publică de la 31 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Stan Niculae
JUDECĂTOR 2: Ilie Ioana Alina
JUDECĂTOR 3: Bădescu
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.61 din data de 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales,avocat - cu împuternicire avocațială nr.42 depusă la dosar, lipsind intimații părți civile,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul ales, invocând cazurile de casare prev de art.385 ind.9 pct.10, 17 și 18 Cod procedură penală, solicită a se dispune admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri și, pe fond, achitarea inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de inculpat, în sensul că a fost solicitată efectuarea unei noi expertize la fata locului pentru a se dovedi că vina în producerea accidentului aparținea în totalitate victimei si nu a clientului său, astfel încât s-a produs o gravă eroare de fapt ce a dus la condamnarea greșită a inculpatului, pe cale de consecință, solicită a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. Cod procedură penală.
Reprezentanta Ministerului Public arată că instanța de fond a dat dovadă de rol activ, în cauză au fost administrate probe atât în acuzare cât și în apărare, în mod corect a fost reținută situația de fapt, iar instanță a făcut o analiză judicioasă și obiectivă a întregului material probator administrat în cauză și a stabilit în mod corect, pe baza acestuia, situația de fapt dedusă judecății, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina acestuia. Totodată apreciază că în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei dar și cele personale ale inculpatului. Solicită respingerea, ca ne fondat a recursului declarat de inculpat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că nu a văzut victima, acesta se afla în zona în care nu avea vizibilitate și regretă profund cele întâmplate.
CURTEA
Deliberând, constată că prin sentința penală nr.7/14.01.2009, Judecătoria Videlel -a condamnat pe inculpatul, în baza art.178 al.2 Cp cu aplic.art.74 al. 1 lit.a, b și c Cp și art.74 al.2 Cp rap.la art.76 lit.d Cp, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a și b Cp, în condițiile art.71 Cp, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.81 Cp a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cp.
In baza art.71 al.5 Cp a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cp privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.
A luat act că părțile civile, și nu s-au constituit părți civile în cauză și nu au pretenții de natură civilă (materiale sau morale) de la inculpat.
În baza art.191 al. 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 60 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul este șofer profesionist în cadrul Internaționale, efectuând transportul călătorilor pe autobuzul înmatriculat sub nr.B-51-. în data de 15.12.2006, revenind de la locul de muncă, după efectuarea unei curse pe distanța B-comuna, jud.T, în jurul orelor 14,00, inculpatul a parcat vehiculul în fața locuinței sale din com. pe o uliță laterală. A rămas la domiciliul său aproximativ o J de oră, părăsind locuința pentru a pleca din nou într-o cursă spre A efectuat manevra de mers înapoi pentru a pune vehiculul pe sensul de deplasare înspre B, efectuând mersul înapoi spre intersecția cu drumul principal DJ 503. în declarația dată la termenul de judecată din 13.02.2008, inculpatul a recunoscut că a efectuat manevra d emers pentru a întoarce vehiculul spre direcția de deplasare către B, "singur, fără să fiu dirijat", precizând că nu poate explica o astfel de conduită - "nu mai pot să-mi dau seama de ce am efectuat manevra de mers înapoi fără a fi supravegheat".
Probatoriul testimonial, mai puțin depoziția martorei, audiată la data la care cauza a rămas în stare de judecată, a arătat că inculpatul a efectuat manevra fără să fie supravegheat, niciunul dintre martori nefăcând vorbire despre prezența soției sale, ce a susținut că a supravegheat personal manevra de mers înapoi efectuată de soțul inculpat.
Martorii și C au perceput direct atât momentul efectiv al impactului cât și momentele anterioare, când victima se angajase în traversarea uliței. Niciuna din cele două martore nu a perceput prezența soției, deși s-au aflat la locul accidentului și au observat atât traseul vehiculului cât și al victimei ("Victima a mers, inițial, pe "zoană", după care, ulterior, a mers pe mijlocul drumului. Am văzut când inculpatul efectua manevra de dat înapoi a autobuzului, mă aflam la o distanță de 6-7. de victimă, l-am văzut pe inculpat când dădea înapoi autobuzul, am strigat la bătrână și i-am făcut semne, dar nu m-a auzit." - depoziție martora din 28.05.2008, aceeași martoră precizând că "eu eram în capul uliței și, la momentul respectiv, nu mai era nimeni care să vadă momentul impactului".)
Depoziția martorei privind toate împrejurările producerii accidentului, a rămas singulară, nu îndeplinește cerința coroborării cu ansamblul probator administrat în cauză, fiind înlăturată din acest motiv, fără ca instanța să aprecieze un posibil caracter nereal al celor relatate de martoră. în subsidiar, s-a reținut și subiectivismul martorei derivat din starea de căsătorie cu inculpatul și faptul că o astfel de legătură afectează obiectivismul și imparțialitatea persoanei care depune ca martor.
Apărarea inculpatului privind contestarea calculului distanței de 180. deplasare în marșarier, din locul de parcare al autovehiculului și până la drumul județean DJ 503 nu afectează fapta infracțională în sine și nu influențează latura obiectivă a acesteia, în privința elementului său material. Concluzia rezultă din probatoriul testimonial și cel scriptic, întregindu-se și cu cea rezultată din ascultarea expertului, la termenul de judecată din 14.01.2009, acesta conchizând motivat "cauza accidentului a fost determinată de faptul că victima nu a fost observată și nu s-au luat măsuri pentru evitarea ei. Sub acest aspect, nu au importanță alte declarații privind distanța de la locul accidentului, deplasarea în marșarier. Conducerea autovehiculului presupune că trebuie să vezi pe unde mergi, orice distanță și orice evenimente depind de acest lucru." Inculpatul a acționat din culpă întrucât deși nu a prevăzut o angajare în traversare a unui pieton prin spatele autovehiculului, putea și trebuia să prevadă acest fapt, având o atitudine culpabilă față de decesul victimei.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 al.2 Cp. Fiind dovedită vinovăția inculpatului, a fost angajată răspunderea penală a acestuia.
Aplicând disp.art.72 Cp, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, ce nu poate fi privit ca o persoană ce prezintă un grad mare de pericol social, astfel cum a rezultat din aprecierile martorilor, lipsa antecedentelor penale dovedită cu certificatul de cazier judiciar.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a criticat soluția de condamnare, susținând că nu are nicio culpă în producerea accidentului.
Prin decizia penală nr. 61/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală s-a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că inculpatul are culpă în producerea accidentului, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond este în mod judicios individualizată.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs inculpatul, critica sa vizând nelegalitatea soluției de condamnare, deoarece nu are nicio culpă în producerea accidentului de circulație.
Examinându-se cauza prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este nefondat.
Instanțele au stabilit în mod corect, pe baza robelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat.
Inculpatul a fost șofer profesionist în cadrul Internaționale, efectuând transportul călătorilor cu autobuzul înmatriculat sub nr. B-51-.
La data de 15.12.2006, revenind de la locul de muncă, după efectuarea unei curse pe distanța B - comuna, județul T, în jurul orelor 14, inculpatul a parcat vehiculul în fața locuinței sale din comuna, pe o uliță laterală.
După circa J de oră, inculpatul a părăsit domiciliul său pentru pleca din noi într-o cursă spre B, fapt pentru care a efectuat manevra de mers înapoi spre intersecția cu drumul principal DJ 503.
Nefiind supravegheat de o persoană din afara vehiculului, inculpatul nu a observat pe victima, care se angajase în traversarea uliței în apropierea intersecției cu DJ 503 și a accidentat-o mortal.
Din raportul medico - legal de necropsie rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutive unui politraumatism cu leziuni de organe interne.
Culpă în producerea accidentului au avut atât inculpatul cât și victima, inculpatul făcând manevra de mers înapoi fără a fi dirijat din exterior, iar victima traversând strada fără să se asigure, situație stabilită în mod judicios de expertiza efectuată în cauză.
De altfel, în declarația pe care inculpatul a dat-o în fața instanței la data de 13.02.2008, acesta a recunoscut că a efectuat manevra de mers înapoi singur, fără a fi dirijat de altă persoană.
Pe de altă parte martorii și C au perceput direct momentul efectiv al impactului, cât și momentele anterioare, când victima se angajase în traversarea uliței și au declarat că inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi fără a fi dirijat de altă persoană.
În acest context, în mod corect procedat instanța de fond atunci când a înlăturat declarația martorei, soția inculpatului, care precizase că ea a fost aceea care l-a dirijat pe inculpat la efectuarea manevrei.
Inculpatul a contestat calculul distanței parcurse în marșarier, susținând că aceasta a fost de 80 și nu de 180, însă acesta aspect nu influențează reținerea culpei în sarcina inculpatului.
Cauza accidentului a fost determinată de faptul că victima nu a fost observată și nu s-au luat măsuri pentru evitarea ei. Sub acest aspect, nu are importanță susținerea inculpatului cu privire la distanța parcursă în marșarier.
Se constată deci, că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat.
Totodată, se reține că s-a făcut o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului, avându-se în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Având în vedere cele ce preced, critica formulată de inculpat se privește a fi neîntemeiată, urmează a fi înlăturată, iar în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 61/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./21.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Red. - Judecătoria Videle - Secția Penală
Președinte:Stan NiculaeJudecători:Stan Niculae, Ilie Ioana Alina, Bădescu
