Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1231/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2053/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1231
Ședința publică de la 31 AUGUST 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Stan Niculae
JUDECĂTOR 2: Ilie Ioana Alina
JUDECĂTOR 3: Bădescu
GREFIER: A
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 11 AUGUST 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurenții inculpați, solicită a se dispune admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a celor doi inculpați. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpaților, mai mult, inculpații au dat dovadă de sinceritate, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar caracterizările depuse la dosar le sunt favorabile, astfel că, lăsați în libertate nu vor impieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu reprezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, ce rezidă din natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, și anume tâlhărie, modalitatea de comitere a acesteia, precum și faptul că inculpații sunt consumatori de droguri și fără loc de muncă. Astfel,arată că în mod corect prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11 august 2009, Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-), în temeiul art.3002Cod procedură penală, raportat la art.160 alin.1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și a menținut măsura arestării preventive, reținând că inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie (în formă consumată ori tentativă), după cum urmează:
- - pentru săvârșirea infracțiunilor de: tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a, b pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen.; tentativă la tâlhărie prev. de art.20 pen. rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit.a, b pen. cu aplic, art.37 lit.a pen. și port fără drept de cuțit prev. de art.1/1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art.41 alin.2 pen. și a art.37 lit.a pen. toate cu aplic, art.33 lit.a pen.;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor de: tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a, b pen. și tentativă la tâlhărie prev. de art.20 pen. rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit.a, b pen. ambele cu aplic, art.33 lit.a pen.;
- - pentru săvârșirea infracțiunilor de: tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a, b pen. și tentativă la tâlhărie prev. de art.20 pen. rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit.a, b pen. ambele cu aplic, art.33 lit.a pen. cauza aflându-se în faza apelului la instanța Tribunalului București.
Activitatea infracțională a inculpaților a constat în aceea că, la data de 18.02.2009, în jurul orei 2000, în zona B-dului., sector 3, B, sub amenințarea unui cuțit pe care îl ținea la gâtul părții vătămate (minore), inculpatul a încercat să-i sustragă acesteia bunurile pe care le avea asupra sa, în timp ce inculpatul o ținea pe partea vătămată, iar inculpatul a controlat-o prin buzunare.
La data de 19.02.2009, în jurul orei 1730, în zona str. -, sector 3, B, având asupra sa un cuțit, inculpatul a prins-o de picior pe partea vătămată (minoră), după care i-a pus mâna în gât și a început să o controleze prin buzunare, găsind într-unui dintre ele un telefon mobil marca Sony Ericsson, pe care 1-a și luat, în timp ce inculpatul o ținea de umeri pe partea vătămată, pentru a nu-i permite acesteia să fugă, iar inculpatul o ținea și el pe partea vătămată de mâini și o controla prin buzunare.
La datele de 18.02.2009 și 19.02.2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a purtat asupra sa un cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, aflându-se în zona B-dului, sector 3, B, respectiv în zona str. -, sector 3,
Instanța a constatat că, la acest moment procesual, există indicii temeinice în sensul cerut de art.143 alin.1 proc.pen. în referire la art.68/1 proc.pen. respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții-inculpați au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, rezultând din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 7-9); plângerile și declarațiile reprezentanților legali ai părților vătămate, numiții și (filele 10-11, 17-18); declarațiile părților vătămate și (filele 12, 19); procesele-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșe fotografice (filele 13-16, 21-24); procesele-verbale însoțite de planșe fotografice de la recunoașterile din grup de către partea vătămată a celor trei inculpați, precum și de către partea vătămată a inculpatului (filele 39-58, 61-65); procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 70); planșa fotografică de la recunoașterea de către numitul a telefonului sustras de la fiul său - partea vătămată - de către cei trei inculpați (filele 29-32); planșa fotografică de la momentul în care inculpatul a indicat cuțitul găsit asupra sa și de care s-a folosit la săvârșirea faptei (filele 36-38); declarațiile inculpaților (filele 86-94), (filele 100-109) și (filele 114-123) - de recunoaștere a învinuirilor aduse.
Acestor mijloace de probă li se adaugă cele administrate în cursul cercetării judecătorești: declarațiile inculpaților (fila 75, de recunoaștere a învinuirilor aduse), (fila 76, de manifestare a voinței de a nu mai declara în cauză) și (fila 77, de recunoaștere a învinuirilor aduse), declarațiile părții vătămate (filele 74, 78), declarația reprezentantului legal al părții vătămate, numitul (fila 74) și declarația părții vătămate (fila 143).
Totodată, Tribunalul a reținut că, și la acest moment procesual, exigențele art.148 alin.1 lit.f proc.pen. sunt îndeplinite: fiecare apelant-inculpat a săvârșit câte două infracțiuni pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 4 ani (și anume: infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2/1 lit.a, b pen. ce este pedepsită cu închisoare de la 7 la 20 de ani; infracțiunea de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 pen. rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2/1 lit.a, b pen. ce este pedepsită cu închisoare de la 3 ani și 6 luni la 10 ani) și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește "pericolul concret pentru ordinea publică", este de menționat că îl reliefează natura, numărul, concretețea faptelor presupus a fi fost comise de cei trei apelanți-inculpați (două infracțiuni contra patrimoniului și persoanei; săvârșite împreună, cu violență, unul având asupra sa un cuțit, în timpul nopții, în locuri publice, asupra unor victime minore) și persoana fiecăruia (primul: recidivist, tară loc de muncă, consumator de droguri; al doilea: necunoscut cu antecedente penale, dar tară a se afla la primul contact cu legea penală, fiind cercetat și sancționat cu amendă administrativă de două ori pentru fapte de furt calificat, tară loc de muncă, consumator de droguri; al treilea: necunoscut cu antecedente penale, tară loc de muncă, consumator de droguri, cu caracterizări favorabile, filele 140-142). Așadar, în cazul tuturor apelanților-inculpați, starea de pericol pe care ar genera-o lăsarea în libertate nu poate fi ignorată, chiar dacă au avut constant o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor.
S-a mai arătat că, menținerea apelanților-inculpați în stare de arest preventiv este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal despre care se face vorbire în art.136 proc.pen. și pe parcursul judecării prezentei căi de atac, mai ales că depășirea limitei rezonabile a duratei arestării preventive (ce se cere socotită în raport de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului) este exclusă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se susține că nu mai subzistă temeiurile inițiale care au justificat măsura preventivă, dar nici nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea acesteia.
Mai arată că inculpații au dovedit sinceritate, iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și prin lăsarea lor în libertate nu este împiedicată buna desfășurare a procesului penal.
Curtea, examinând potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, recursurile inculpaților, constată că acestea nu sunt întemeiate.
Este de observat că încheierea recurată a fost pronunțată de instanța de apel, care judecă această cale de atac împotriva sentinței de condamnare la pedeapsa cu închisoarea, apel formulat de inculpați.
În aceste împrejurări se constată că în cauză există mai mult decât indicii temeinice, ci probe în sensul comiterii infracțiunilor de tâlhărie (în formă consumată sau tentativă), reținute în sarcina inculpaților, așa încât cerința art.143 Cod procedură penală este pe deplin îndeplinită.
În ce privește cerința art.148 lit.f Cod procedură penală, se constată existența unui pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, infracțiunea de tâlhărie, prin modul de comitere (împotriva unor minori, prin folosirea cuțitului), existența pluralității de inculpați, relevând acest pericol.
Starea de pericol ar fi accentuată nu doar de temerea că inculpații ar continua astfel de practici, creându-se o tulburare în rândul opiniei publice, dar prin lăsarea inculpaților în libertate s-ar împiedica și buna desfășurare a procesului penal, cerință impusă de art.136 Cod procedură penală.
Așa fiind, recursurile urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 11 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare recurent - onorariu apărător oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./4.09.2009
Ex.2.
Red.--
Președinte:Stan NiculaeJudecători:Stan Niculae, Ilie Ioana Alina, Bădescu
