Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1243/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1399/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1243/
Ședința publică de la data de 20 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.812 din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 294/A din data de 08 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică depusă la fila 69 dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții atașarea la dosarul cauzei a relațiilor solicitate de la - Serviciul Judiciar, precum și de la Judecătoria Sectorului 4
Curtea, constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14. pr. pen. și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate inculpatului pe care o apreciază mult prea severă, în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului pe care îl asistă, care a recunoscut și regretat fapta comisă și face parte dintr-o familie organizată. Totodată, arată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea, ca fiind nefondat, a recursului declarat în cauză de către inculpat și menținerea hotărârii de apel ca fiind legală și temeinică. Cu privire la redozarea pedepsei aplicate, solicită a se avea în vedere că inculpatul a beneficiat de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, a fost liberat la 22.09.2008 iar la 19.10.2008 a săvârșit fapta din prezentul dosar. În aceste condiții, în mod corect s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, oricum orientată spre minim, în raport de cazierul judiciar al inculpatului.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.294/A din 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.812 din 16.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și ca tardiv apelul declarat de inculpata împotriva aceleiași sentințe penale.
S-a făcut aplicarea art.350 pr. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 pen. s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 19.10.2008 la zi.
Au fost obligați inculpații la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 812/16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosar nr-, în baza art. 208 al. 1-209 al.1 lit. a, al.21lit. b cu aplic. art. 37 al.1 lit. a pen. inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza art. 61. pen. instanța a revocat liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 1697/2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B și a constatat un rest de pedeapsă neexecutată de 356 zile închisoare, pe care l-a contopit la pedeapsa din prezenta hotărâre, dând spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a, b pen. și în baza art. 88. pen. s-a dedus prevenția de la 19.10.2008 la zi.
În baza art. 350. pr. pen. s-a menținut arestul preventiv al inculpatului.
În baza art. 26. pen. rap. la art. 208 al.1-art. 209 al.1 lit. a, al. 2 lit. b pen. a condamnat pe inculpata la 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a, teza a-II-a, b pen.
n baza art. 88. pen. -a dedus reținerea din 19.10.2008.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpații au fost obligați la câte 1000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele:
La data de 19.10.2008, în timp ce se afla în incinta magazinului din-, sector 6, inculpatul a sustras un portofel în care se aflau actele de identitate aparținând părții vătămate, vânzătoare în magazin, portofel ce se afla în geanta părții vătămate într-o încăpere cu acces interzis clienților, în timp ce inculpata i-a asigurat paza.
În jurul orei 1715, agenții de poliție din cadrul Secției 22, care se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu de patrulare în zona complexului, au fost alertați de strigătul părții vătămate, care striga că i s-a furat portofelul, indicând spre două persoane: una de sex feminin și alta de sex masculin, care tocmai trecuseră pe lângă echipajele de poliție. Organele de poliție au intervenit încercând prin somații să-i oprească pe cei doi indivizi, care se îndreptau spre blocul, însă aceștia nu au oprit și au luat-o la fugă, iar persoana de sex masculin a aruncat lângă un stâlp de iluminat un portofel din material textil, de culoare aurie. Organele de poliție au reușit prinderea și imobilizarea celor doi indivizi, moment în care a ajuns la fața locului și persoana care strigase că i s-a furat portofelul. Procedându-se la legitimarea celor implicați s-a stabilit că partea vătămată se numește iar cei care sustrăseseră portofelul: și .
Instanța de fond a reținut că săvârșirea faptelor este dovedită prin procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și și declarațiile de recunoaștere date de inculpați.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpațiiși,criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor aplicate și a modalității de executare.
Examinând apelurile formulate prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu sub toate aspectele, în baza art.371 pct.2 pr. pen. tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit situația de fapt pe baza probatoriului administrat în cauză probatoriu, probatoriu din care a reieșit fără putința de tăgadă vinovăția inculpaților.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acestora având în vedere atât criteriile generale prevăzute de art.72 pen. cât și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte, în ceea ce îi privește pe inculpatul instanța manifestând clemență prin aplicarea unei pedepse minime, în condițiile în care acesta a dat dovadă de perseverența infracțională, săvârșind fapta pentru care a fost trimis în judecată în timpul în care beneficia de o liberare condiționată dintr-o altă pedeapsă ce-i fusese aplicată pentru săvârșirea unor fapte de același gen.
Față de aceste considerente tribunalul a apreciat că apelul formulat de inculpatul este nefondat și în temeiul art.379 pct.1 lit.b pr. pen. l-a respins, menținând sentința de fond ca fiind temeinică și legală în ceea ce îl privește pe acesta.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și redozarea pedepsei aplicate, invocând dispozițiile art.3859alin.1 pct.14 pr. pen.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2. pr. pen. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei iar aspectele invocate de către recurent nu sunt de natură a determina aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus decât cel stabilit prin hotărârea recurată.
În ceea ce privește circumstanțele reale, Curtea reține că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere că a fost comisă împreună cu o altă persoană, bunul fiind sustras dintr-un spațiu ce nu era accesibil publicului, inculpatul profitând de posibilitatea de a pătrunde în acest spațiu printr-un magazin.
Referitor la circumstanțele personale, se constată că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei fapte similare, mai precis pentru sustragerea unui portofel dintr-un cabinet stomatologic, infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat în cauza de față fiind comisă la mai puțin de o lună după ce inculpatul a fost pus în libertate în respectiva cauză.
Perseverența infracțională dar și împrejurarea că infracțiunea de față a fost comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința anterioară de condamnare, justifică o ripostă mai energică, neexistând temeiuri de reducere a pedepsei de 4 ani închisoare, stabilită foarte aproape de minimul special.
Din oficiu, Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală, însă nu poate îndrepta această nelegalitate, având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac a inculpatului.
Așa cum rezultă înscrisurile depuse în fața instanței de recurs (fila 60-62), prin sentința penală nr.1197/2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă definitivă la 22.09.2009 prin decizia penală nr.1133 a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală, inculpatul a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, făcându-se aplicarea art.861pen. dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
Cum infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză a fost săvârșită după rămânerea definitivă a acestei hotărâri și înainte de împlinirea termenului de încercare, erau aplicabile dispozițiile art.864pen. fiind necesar ca instanța să revoce suspendarea sub supraveghere și să dispună executarea în întregime a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei.
În mod greșit, prima instanță a făcut aplicarea art.61 pen. și a dispus revocarea liberării condiționate cu consecința contopirii restului de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, tratament sancționator mult mai favorabil inculpatului, motiv pentru care hotărârea primei instanțe nu mai poate fi modificată sub acest aspect.
Față de cele reținute, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr. pen. Curtea va respinge recursul ca nefondat și conform art.38517alin.4 pr. pen. va deduce prevenția de la 19.10.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 pr. pen. va obliga recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.812 din 16.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr.294/A din 8.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la 19.10.2008 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. /2 ex./18.09.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Iuliana Ciolcă, Luciana Mera
