Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1244/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1901/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1244/
Ședința publică de la data de 20 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 24 Iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 97229/20.08.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că înțelege să își mențină recursul declarat în cauză precum și declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, lăsarea în libertate a clientului său.
Apreciază că în prezent, nu mai există pericol social pentru reținerea clientului său în stare de arest preventiv, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberate sub control judiciar.
Totodată arată că clientul său a recunoscut fapta, nu are nici o legătură cu ceilalți coinculpați din cauză, în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și solicită revocarea măsurii arestării preventive fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 300/2 rap. la art.160/2 alin. 2 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât, în opinia sa, nu a intervenit nimic care să schimbe temeiurile care au fost avute în vedere atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea, respectiv menținerea stării de arest preventiv până la acest moment procesual.
De asemenea, apreciază că din punctul său de vedere, mai favorabilă a fi revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, dar solicită a se observa că în cauză nu s-au schimbat și nici nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestuia. Astfel, inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată, reținându-se că în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale a deținut și a vândut diferite cantități de droguri de risc, respectiv canabis, existând la dosar în acest sens declarațiile colaboratorului dar și procese verbale de supraveghere operativă, convorbiri telefonice interceptate și o serie de alte probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Din punctul de vedere al oportunității luării unei alte măsuri în acest stadiu procesual solicită a se constata că activitatea judecătorească de cercetare este la debut urmând a fi administrate o serie de probe în prezentul dosar, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului nu este de natură să ajute în activitatea de administrare a acestor probe.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 24.07.2009, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București, Secția a -II-a penală s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul și, în baza art.3002raportat la art.160balin.3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a susnumitului inculpat, alături de alți coinculpați constatându-se, totodată, că această măsură este legală și temeinică.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că arestarea preventivă subzistă la data aducerii la îndeplinire de către instanța sesizată cu judecata în fond a procedurii prevăzute în art.3002Cod procedură penală.
Ca atare, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat că subzistă cerințele prevăzute de art. 143 și 146 Cod procedură penală și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală care au condus la luarea măsurii arestării preventive, cerințe care impun în continuare privarea acestuia de libertate. Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în raport de aspecte personale favorabile, criticând totodată și încheierea sub aspectul menținerii stării de arest.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat și-l va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
În mod eronat instanța de fond a analizat cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului exclusiv din perspectiva subzistenței temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a inculpatului.
În primul rând, dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar nu cuprind nicio referire explicită la un astfel de impediment, care să facă inaplicabilă instituția respectivă.
În al doilea rând, potrivit art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar".
Prin urmare, scopul legal al oricărei măsuri preventive, inclusiv arestarea - astfel cum este definit în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală(respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei) - se poate realiza și prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu impunerea unor restricții pentru acesta, în speță a controlului judiciar care, prin conținutul concret al obligațiilor ce îl compun, se înfățișează ca o reală alternativă legală la însăși arestarea preventivă.
De altfel nu se poate reține cu argumente legale că liberarea provizorie sub control judiciar ar putea fi acordată numai în cazul încetării sau schimbării temeiurilor arestării preventive, întrucât, în astfel de situații, sunt incidente alte instituții procesuale, respectiv cele prevăzute în art. 139 Cod procedură penală, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive.
Cât privește critica referitoare la menținerea stării de arest, aceasta nu este fondată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența și la acest moment a condițiilor cumulative prevăzute de art.143 și, respectiv, 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, pe de-o parte, există probe și indicii temeinice că în perioada decembrie 2008-februarie 2009 inculpatul, alături de alte persoane a comercializat droguri de risc și de mare risc, iar, pe de altă parte, lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, concretizat în specificul infracțiunii, în circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și în recrudescența deosebită a fenomenului infracțional legat de droguri de mare risc, care impune o ripostă mai fermă a autorităților, care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente aoj ustifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea, potrivit art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul inculpatului, va casa în parte încheierea din 24 iulie 2009, numai în ce privește soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală.
Casează în parte încheierea din 24 iulie 2009, numai în ce privește soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./24.08.2009
Președinte:Niculina AlexanduJudecători:Niculina Alexandu, Iuliana Ciolcă, Luciana Mera
