Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 137/2009
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 112/2009 a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, personal și asistat de avocat numit din oficiu - și avocat din oficiu în reprezentarea intimaților și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul învederează că este de acord cu asistarea avocatului din oficiu. Mai arată că nu este în clar cu faptele care i se impută și pedeapsa aplicată este prea mare.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru ca inculpatul recurent să ia legătura cu avocatul desemnat din oficiu.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă aceleași părți.
Instanța, raportat la prevederile art. 385 ind. 14 coroborat cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpatului dreptul acestuia de a fi ascultat de către instanța de recurs, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce va declara poate fi folosit împotriva lui în soluționarea prezentei cauze.
Inculpatul consimte a da o declarație.
Instanța, în baza art. 323 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului, a cărui declarație este consemnată și atașată la dosar.
Apărătorul inculpatului, avocat din oficiu, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Procuror, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului de față, dovezile de la dosar aducând în discuție chestiuni legate de procedură și anume de publicitatea ședinței de judecată având în vedere faptul că inculpatul este minor, sens în care se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea în rejudecare. Se mai susține, cu privire la pedeapsa aplicată, că, raportat la modul de săvârșire a faptei de către un major și un minor, într-adevăr aceasta este o circumstanță agravantă, cu atât mai mult cu cât inculpatul major ar fi avut cunoștință că este minor, însă solicită instanței să se observe că inculpatul pe care îl reprezintă este întreținător de familie și nu se impune aplicarea unei pedepse atât de aspre. În concluzie, solicită admiterea recursului de față.
Avocat din oficiu, pentru intimații și, raportat la poziția sa în cauză, lasă la aprecierea instanței soluția în prezentul recurs.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului inculpatului, apreciind că acesta se face vinovat și în mod corect a fost stabilit acest lucru de către instanța de fond, declarația de azi fiind doar una de circumstanță, cu atât mai mult cu cât a fost dovedit că a participat la sustragerea barelor de metal. În concluzie, raportat la faptul că pedeapsa a fost individualizată corect în raport de gravitatea faptei, solicită instanței respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș, au fost trimiși în judecată inculpații, și - minor, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin 1 raportat la art. 209 alin 1 lit. a și i Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de 2.08.2008, în jurul orei 19:00, agentul de pază de la SC M -, a sesizat Inspectoratul Județean de Jandarmi Sibiu despre faptul că mai multe persoane sustrag bare metalice din incinta societății. Echipa operativă a Mediaș, deplasându-se la fața locului, a identificat un grup de trei persoane care se aflau la o distanță de 10 m de gardul societății, având asupra lor un număr de 8 bare de de aproximativ 6 m fiecare. Inculpații au recunoscut că au sustras acele bare de la SC SRL Mediaș, urmând a le valorifica.
Prin sentința penală nr. 96 din 31.03.2009, Judecătoria Mediașa condamnat pe inculpatul minor la măsura educativă a mustrării, iar pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
S-a reținut prin hotărâre că în seara zilei de 02.08.2008, Unitatea de Jandarmi din Mediaș a fost sesizată de către paznicul că la SC SRL M s-au produs sustrageri de bunuri. Echipa operativă deplasată la fața locului a surprins inculpații cu mai multe bucăți de bare de lângă gardul societății susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, motivat prin aceea că are o situație familială grea.
Prin Decizia penală nr. 112/A din 27 mai 2009 Tribunalul Sibiu - Secția penală a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dis. art. 192 alin. 2 Cod pr.p.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut de către tribunal cu referire la actele și lucrările dosarului că starea de fapt, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică dată faptei sunt corecte, iar individualizarea judiciară a pedepsei este justă judecătorul de fond procedând la o legală și temeinică individualizare a pedepsei cu luarea în considerare a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. c Cod penal și starea de recidivă în care se află inculpatul apelant, astfel că împrejurarea că numitul inculpat a recunoscut comiterea faptei nu este de natură a atrage reducerea pedepsei cum a solicitat inculpatul.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen, motivat în scris inculpatul, solicitând admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate raportat la împrejurarea că a recunoscut fapta și are o situație familială grea.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărătorul legal a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare, având în vedere faptul că inculpatul este minor iar, în subsidiar, achitarea întrucât nu a cunoscut proveniența bunurilor.
Se mai solicită și reducerea pedepsei aplicate raportat la împrejurarea că a recunoscut fapta și are o situație familială grea.
Prealabil analizării pe fond a recursului formulat de inculpatul, Curtea de Apel urmează a analiza motivul de ordine publică privind publicitatea ședinței de judecată, prin prisma dispozițiilor art.197 alin. 2 și 3 rap. la art. 145 Cod pr.p.
Curtea în analizarea acestei critici are în vedere în primul rând că ne aflăm într-o cauză în care un minor, inculpatul, este judecat împreună cu 2 majori, respectiv inculpatul recurent și inculpatul intimat .
Din practicaua hotărârilor penale atacate rezultă că dezbaterea cauzei atât în fond, cât și în apel a avut loc în ședință publică.
Este adevărat că, potrivit 485 din pr. ședința p. în care are loc judecarea infractorului minor se desfășoară separat de celelalte ședințe și nu este publică. Însă, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 485 Cod pr.p., ci dispozițiile art. 486 Cod. pr. potrivit p. cărora atunci când un minor este judecat împreună cu un inculpat major nu se mai aplică dispoziția specială prev. de art. 485, ședința de judecată fiind publică.
Așa fiind, Curtea constată că criticile inculpatului recurent sunt nefondate sub acest aspect și se vor respinge, ca atare.
Curtea de Apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de inculpatul recurent, care se circumscriu cazurilor de recurs prev. de art. 385/9 pct. 14 și 18 Cod pr.p., precum și din oficiu, în conformitate cu art. 385/6 și 385/9 alin. 3 Cod pr. p., constată că recursul declarat nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Astfel, Curtea de Apel consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că fapta inculpatului, care în data de 2 august 2008, în jurul orelor 19,00 împreună cu minorul și inculpatul, au pătruns prin escaladarea gardului în incinta societăți comerciale Construcții - Secția Metalice din Loc. Mediaș, de unde au sustras un număr de 8 bare de, în valoare de 1.681,60 lei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul încriminator al infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 lit. a și Cod penal.
Relevante sub aspectul vinovăției recurentului inculpat sunt declarațiile date de acesta în cursul urmăriri penale, precum și în fața judecătorului de fond, declarații în care a recunoscut comiterea faptei și a descris în amănunt modul de comitere a faptei.
Declarațiile recurentului inculpat se coroborează atât cu declarațiile coinculpaților și, care în tot cursul procesului penal au recunoscut săvârșirea faptei și au descris în amănunt modul în care cei trei coinculpați s-au hotărât să sustragă fier din incinta Construcții - Secția i Metalice din Loc. Mediaș pe care apoi să-l valorifice, însă au fost prinși de organele jandarmeriei în momentul în care au sărit gardul unității, cât și cu declarațiile martorului ocular, care a relatat că i-a văzut pe cei trei inculpați sustrăgând barele de din unitate, el fiind cel care a anunțat organele jandarmeriei.
În acest context, susținerile recurentului inculpat referitoare la împrejurarea că nu a cunoscut că bunurile sunt furate nu pot fi luate în considerare, dovedindu-se fără echivoc vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În considerarea celor de mai sus, Curtea de apel constată că între percepția materialului probator administrat și soluția pronunțată de instanța de fond există o deplină concordanță, condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată fiind justă și temeinică.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social destul de ridicat al faptei comise, de circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită, respectiv împreună cu un minor, prin escaladare, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, fapta dedusă prezentei judecăți fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b Cod penal, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege încriminator, cu executarea în regim de detenție s-a apreciat just că numai aceasta poate să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
În raport de cele menționate, nu poate fi avută în vedere nici critica recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural criteriile specifice individualizării judiciare în stabilirea pedepsei aplicate, așa încât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică și sub acest aspect.
Față de aceste considerente, Curtea de apel, constatând că în cauză nu este incident niciunul din motivele de casare invocate de recurentul inculpat, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 112/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Penală.
Obligă pe numitul recurent să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
(continuare minuta deciziei penale nr. 137/2009 din dosar nr-)
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru inculpatul recurent și intimat se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /2 ex/12 Octombrie 2009
Jud. fond:
Jud. apel: /
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
