Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 14/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 14/2008
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul ). ) împotriva deciziei penale nr.375/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- avocat din oficiu pentru - intimat Inculpat - și - recurent Inculpat - ). ) personal în stare de arest în Penitenciarul M și asistat de avocat ales, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Inculpatul recurent declară că își însușește recursul formulat de avocat și că în prezent se numește ( fost ).
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorii inculpaților și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea celor două hotărâri atacate și rejudecând cauza a se dispune achitarea acestuia, astfel:
-în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. c cod pr. penală pentru infracțiunea de furt calificat,
-în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală pentru fals privind identitatea, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice,
- în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b/1 cod pr. penală, cu art. 18/1 cod penal pentru port ilegal de cuțit și distrugere, întrucât fapta nu prezintă pericol social.
Susține că inculpatul nu a comis aceste infracțiuni reținute în sarcina sa, iar instanța nu a făcut referire la toate mijloacele de probe
Cu privire la fapta de furt nu există nici o probă certă, asupra inculpatului nu s-a găsit decât un pachet de țigări și o brighetă, celelalte obiecte nu au fost găsite asupra inculpatului, ci în celălalt capăt al vagonului.
Pentru fals privind identitatea nu s-au produs consecințe juridice, nu există latura obiectivă a infracțiunii, nici intenția de a duce în eroare organele de poliție.
Pentru tulburarea și liniștii publice, nu a existat scandal public, fiind într-un local cu 7 persoane.
Pentru port ilegal de cuțit inculpatul a declarat că l-a purtat o perioadă scurtă de timp și nu a pus în primejdie nici o persoană.
Referitor la infracțiunea de distrugere, arată că s-a spart un geam, iar din declarația administratorului barului rezultă că acesta a fost prins cu plasture și atunci când inculpatul s-a împins în el s-a spart, incidentul fiind de mică amploare, nu există pericol social iar o sancțiune administrativă ar fi suficientă.
Pentru toate aceste motive apreciază că se impune admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri de achitare, ținând seama de motivele expuse pe larg în concluzii scrise depuse la dosar.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului intimat, avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul recurent. Învederează instanței că în mod greșit în decizia tribunalului s-a menționat faptul că inculpatul intimat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani, corect este de 3 luni așa cum rezultă din sentința pronunțată de instanța de fond.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, susținând că vinovăția inculpatului este cert stabilită de către instanța de fond care analizat în detaliu toate probele administrate în cauză, iar pedepsele sunt just individualizate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 444/2007, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații:
la:
-3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,f,g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, art. 74,76 lit. d Cod penal.
În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal-
În baza art. 81, 82 și 110 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 4 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
- )., fost ) la:
-3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped.
de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,f,g Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod
penal și art. 37 lit. b Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
-6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
-6 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
-1 an închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 an închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
A constatat că părțile vătămate C, G, și nu au formulat cerere privind constituirea de parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b și d Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpatul, în favoarea statului:
-suma de 3.000.000 lei provenită din săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. și ped. de art. 217 al. 1 Cod penal.
-un cuțit înregistrat la poziția nr. 15/2004 în registrul de corpuri delicte.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 26 octombrie 2004 la 05 aprilie 2005.
A stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului D plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului.
În baza art. 191 al. 1,2 Cod proc. penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul la plata sumei de 450 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 11/12 octombrie 2004, inculpatul împreună cu inculpatul minor au consumat băuturi alcoolice într-un local din. bani, s-au hotărât să se întoarcă la domiciliul din D cu trenul. Ca atare, cei doi s-au urcat în trenul 1625, care circula pe ruta Sibiu-
Inculpații au profitat de faptul că părțile vătămate C, și G dormeau și le-au sustras bagajele.
Când au sesizat dispariția bunurilor, părțile vătămate au anunțat partida trenului: martorii llca și, iar aceștia i-au găsit pe inculpați, după descrierile părții vătămate C, într-un alt vagon al trenului.
Inculpații nu au recunoscut faptul că au sustras bagajele părților
vătămate, motivând că bunurile sustrase se găseau la celălalt capăt al
vagonului în care au fost depistați și nu au putut da nici o explicație plauzibilă
cu privire la modul în care bunurile au ajuns acolo.
Cert este că bunurile au fost restituite părților vătămate, care nu s- au constituit părți civile în cauză.
Partea vătămată Cap utut da relații cu privire la inculpați întrucât i-a surprins în momentul în care aceștia căutau prin bagaje și astfel au putut fi depistați de partida trenului.
Fiind legitimați de către organele de poliție din stația CFR A, inculpatul a declarat că se numește, care era fratele lui, pentru a scăpa de consecințele juridice pe care le intuia.
Inculpatul a recunoscut că și-a dat identitatea altuia pe motiv că nu dorea să fie sancționat contravențional pentru că nu poseda legitimație de călătorie.
Luându-se legătura cu H, lucrătorii de poliție l-au identificat pe inculpatul în persoana lui și după fotografia trimisă.
În data de 26 octombrie 2004, în jurul orei 23.30, inculpatul s-a deplasat la localul ce aparține SC SRL D.
Anterior, inculpatul își lăsase telefonul mobil amanet lui. În momentul în care a venit să achite datoria, el a aflat că a pierdut la jocurile de noroc, în barul părții vătămate și a lăsat drept amanet telefonul inculpatului, pentru suma de 1.500.000 lei.
Inculpatul a venit la localul părții vătămate pentru a-și recupera telefonul; partea vătămată a refuzat să îi restituie bunul în cauză, pretinzând o sumă de bani în plus, motiv pentru care inculpatul s-a înfuriat și a devenit violent.
A intervenit soțul părții vătămate, între aceștia a avut loc o altercație în sensul că s-au luat reciproc de piept, s-au împins, ocazie cu care geamul de la ușa de acces în local s-a spart, stârnind indignarea clienților din bar.
n faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă pentru geamul spart cu suma de 3.000.000 lei cu care inculpatul a fost de acord.
În faza de cercetare judecătorească, partea vătămată s-a răzgândit și nu s-a mai constituit parte civilă, deși prejudiciul nu a fost recuperat.
Inculpatul în aceste împrejurări, pe fondul stării nervoase și având în vedere că se afla sub influența băuturilor alcoolice, a scos din geacă un cuțit, cu care l-a amenințat pe.
Întrucât conflictul lua amploare și exista posibilitatea reală ca inculpatul să pună în aplicare planul de a folosi cuțitul, a intervenit soția lui .partea vătămată și martorul, care au încercat să îl tempereze pe inculpat.
Între timp a anunțat organele de poliție cu privire la incidentul din local.
Urmare a scandalului, majoritatea clienților au părăsit incinta barului.
Când lucrătorii de poliție au ajuns la fața locului, inculpatul se
depărtase de bar; văzând că este urmărit de agenții de poliție, acesta
aruncat cuțitul în iarbă..
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale din codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaților.
În ce-l privește pe inculpatul minor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 99 și urm. Cod penal, art. 74, 76 lit. d Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a înaintat apel în termen inculpatul .
În susținerea apelului, prin apărător ales, inculpatul apelant a solicitat în principal desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de fond, pe motivul că hotărârea acestei instanțe este insuficient motivată și astfel s-au încălcat prevederile art. 6 CEDO privind caracterul echitabil al procesului, iar în subsidiar desființarea sentinței atacate și în rejudecare:
1.aplicarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală, pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 1 lit. a,f și g Cod penal, întrucât instanța de fond nu și-a motivat hotărârea, rezumându-se la a constata că inculpatul împreună cu inculpatul intimat au sustras bagajele părții vătămate C, G, în timp ce aceștia dormeau și că găsirea bagajelor părților vătămate în același vagon cu inculpații nu pot fi puse în orice fel în legătură cu vreo acțiune a sa. De asemenea, împrejurarea că asupra lor s-a găsit bricheta și un pachet de țigări nu reprezintă temeiuri care să servească la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
2.aplicarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1 Cod penal, întrucât la primele chestionări inculpații au spus organelor de poliție că sunt din D, că doar la primele întrebări inculpatul și-a dat identitatea fratelui său și că anterior semnării procesului verbal acesta și-a declinat identitatea, prin urmare faptei îi lipsește intenția.
3.aplicarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. b/1 Cod proc. penală pentru infracțiunea prev. de art. 1/1 al. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât scoaterea cuțitului nu a prezentat nici un pericol pentru martorul că incidentul a avut loc în afara localului și că prezența organelor de poliție l-a determinat pe inculpat să abandoneze cuțitul în iarbă;
4.aplicarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, deoarece altercația cu numitul a durat foarte puțin, la acea oră erau doar șapte persoane în local și nu au fost nevoiți să părăsească localul.
În legătură cu infracțiunea de distrugere a susținut că geamul a fost spart cu mult timp în urmă și că era asigurat de un plasture, iar partea vătămată nu a formulat nici o pretenție de natură civilă, că fapta este lipsită de pericol social, este banală și nu a fost comisă cu intenție.
Prin decizia penală nr. 375/A din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală s-a respins apelul inculpatului, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuieli judiciare către stat, conf. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, în considerente de către tribunal că fapta de furt calificat a fost probată și motivată de către judecătorul de fond, astfel că nu se impune achitarea inculpatului de sub acuza comiterii acestei infracțiuni, iar în ce privește infracțiunea de fals s-a dovedit în mod clar că inculpatul a încercat în mod fraudulos să inducă în eroare organele de poliție, acțiune comisă cu intenție.
S-a mai reținut de către instanța de apel că faptele de port fără drept,în locurile publice a cuțitului prev. de art. 1/1 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, de distrugere prev. de art. 217 Cod penal și de tulburare a liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, au fost dovedite cu probele administrate cauzei și că în mod corect judecătorul de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile pe care martorii și le - au dat în cursul cercetării judecătorești prin care au revenit asupra celor declarate organelor de anchetă.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen inculpatul ). ) care a solicitat casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală coroborat cu art. 10 lit. c) Cod penal și, respectiv, art. 10 lit. d) Cod penal în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat și, respectiv, infracțiunile de fals privind identitatea și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice iar în ce privește infracțiunile de distrugere și port fără drept în locurile publice a cuțitului s-a solicita de către recurentul inculpat achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală coroborat cu art. 10 lit. b/1 Cod penal.
A susținut, în esență, că nu se face vinovat de fapta de furt calificat neexistând la dosar probe certe de vinovăție, că în mod nejustificat s-a reținut în sarcina inculpatului fapta de fals privind identitate, declinarea inițială a unei identități nereale nu a produs nici un efect juridic iar în ce privește celelalte infracțiuni în contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele nu prezintă pericol pentru ordinea publică astfel, că se impune aplicarea unei amenzi administrative; în subsidiar, s-a arătat că pedepsele aplicate sunt netemeinice în raport de starea de fapt reținută, astfel că se impune o redozare a pedepselor și reducerea lor la o limită ce corespunde disp. art. 72 Cod penal.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de către recurentul inculpat ce vizează cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct.14 și 18 Cod proc. penală, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 rap. la art. 385/9 alin. 3 din același cod, Curtea de Apel constată că recursul inculpatului ). ) este fondat numai în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de recurs ce își găsește temeiul în cazul prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod proc. penală, respectiv că s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, nu este fondat.
Astfel, Curtea verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată constată că instanțele de judecată anterioare, de fond și de apel, au reținut o corectă stare de fapt, precum și vinovăția inculpatului, în raport de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fapte penale confirmate de probele administrate în cauză.
1. În ce privește fapta de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), f) și g) Cod penal, este cert dovedit cu declarațiile părților vătămate C, și G ce se coroborează cu declarațiile martorilor, ( șeful de tren ) și ( conductor ) că inculpatul ). ), împreună cu inculpatul minor, în noaptea de 11/12.10.2004, aflându-se în trenul accelerat 1625, care circula pe relația Sibiu- A și profitând de faptul că părțile vătămate dormeau le-au sustras bagajele, fiind ulterior depistați în tren și asupra cărora s-au găsit bunurile sustrase.
Relevante sub aspectul vinovăției recurentului inculpat sunt declarațiile martorului care, executând misiunea de gardare și protecție antiteroristă a corespondenței clasificate în trenul accelerat 1625 declarat că i-a văzut pe cei doi inculpați că aveau asupra lor fiecare câte o geantă confecționată din material închis, de mărime mijlocie, cu fermoare, atunci când au trecut pe culoar și că, la scurt timp, părțile vătămate însoțite de martorul, șeful de tren și cei doi inculpați au trecut pe lângă el, moment în care șeful de tren i-a spus că inculpații au sustras bagajele părților vătămate.
În legătură cu furtul comis în dauna părții vătămate C, este de precizat că aceasta i-a surprins pe recurentul inculpat și pe inculpatul minor în momentul în care aceștia îi căutau prin bagaje, fapt pe care i l-a povestit martorului, șeful de tren, descriindu-i pe cei doi inculpați. Totodată, partea vătămată i-a spus martorului că inculpații i-au sustras doar un pachet de țigări LM și o brichetă, bunuri ce au fost ulterior găsite asupra recurentului inculpatului, conform dovezilor de predare a bunurilor.
Apărările invocate de recurentul inculpat referitoare la împrejurarea că simplu fapt că asupra sa s-au găsit un pachet de țigări și o brichetă și că bagajele se aflau în același vagon nu poate sta la baza unei condamnări, nu pot fi însușite de către instanță de recurs, fapta de furt fiind dovedită cu probele administrate cauzei, astfel cum s-a arătat prin considerentele expuse anterior.
2. În ce privește fapta de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, s-a dovedit cu declarațiile părților vătămate C, și HG ce se coroborează cu declarațiile martorului că în momentul depistării recurentul inculpat a spus că se numește, născut la data de 29.11.1979.Ulterior, după ce i s-a citit procesul - verbal întocmit la data de 12.10.2004 de organele de poliție, recurentul inculpat a arătat că se numește, născut la data de 15 mai 1977, că și-a dat identitatea fratelui pentru că s-a încurcat, motiv pentru care refuză să semneze procesul - verbal.
Potrivit disp. art. 293 alin. 1 Cod penal infracțiunea de fals privind identitatea constă în prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, pentru a induce sau a menține in eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal, in vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul.
În speță, activitatea infracțională desfășurată de recurentul inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, atât sub aspectul laturii materiale, cât și sub aspectul laturii subiective; și-a atribuit o altă identitate la data de 12.10.2004 în fața organelor de poliție din cadrul Poliției A; nu a prezentat nici un act de identitate și pentru identificarea acestuia a fost necesar a se contacta serviciul
În acest context, este cert că prin acțiunea sa recurentul inculpat a urmărit să inducă în eroare organele de poliție iar prezentarea sub o altă identitate a avut ca efect verificarea identității acestuia prin serviciul D și cu confruntarea fotografiei.
Ca atare, se vor respinge ca nefondate criticile invocate de recurentul inculpat sub acest aspect.
3. În ce privește infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal, distrugere prev. de art. 217 Cod penal și port fără drept, în locurile publice și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea personală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului prev. de art. 1/1 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că și criticile formulate de recurentul inculpat sub aceste aspecte sunt nefondate.
Potrivit declarațiilor părții vătămate ce se coroborează cu declarațiile martorilor oculari ( soțul părții vătămate ), și G, declarații luate imediat după producerea evenimentului, rezultă că, în noaptea de 26.10.2004 în jurul orelor 23,30, aflat în localul aparținând " " Dac ărei administrator este partea vătămată, local în care se aflau mai mulți consumatori, pe fondul unei discuții cu partea vătămată legate de un telefon mobil, recurentul inculpat a scos un cuțit din haină, cu care l-a amenințat cu moartea pe martorul, moment în care speriată partea vătămată a luat un scaun și l-a împins pe inculpat, acesta din urmă l-a împins la rândul său pe martorul în ușa localului, ocazie cu care geamul de la ușă s-a spart. Urmare a acestui incident o parte din consumatorii aflați în local au părăsit localul de frica inculpatului.
Această stare de fapt este confirmată și de martorii, și, persoane care se aflau în local în momentul producerii incidentului și care au dat fiecare câte o declarație organelor de urmărire penală la scurt timp după eveniment.
Acțiunile recurentului inculpat, astfel cum au fost redate în esență mai sus, constituie o faptă prin care s-au lezat relațiile sociale referitoare la bunele moravuri și tulburarea liniștii publice.
Apărările recurentului inculpat că incidentul a durat puțin timp și că nu s-a produs "" tulburare a liniștii publice, nu pot fi însușite de către curte, întrucât, pe de o parte, existența infracțiunii nu depinde de perioada de timp în care s-a comis activitate infracțională, iar pe de altă parte, este cert dovedit că recurentul inculpat a insultat într-un local public pe partea vătămată și pe martorul, după care în desfășurarea evenimentelor a scos un cuțit din haină cu care l-a amenințat pe martor, continuând să profereze expresii triviale la adresa acestuia, pentru ca din vina acestuia să se spargă un geam, provocând indignarea consumatorilor, care au fost siliți să părăsească localul.
Nu este de neglijat a se preciza că după spargerea geamului mai mulți consumatori au sărit de la masă și l-au imobilizat pe inculpat, scoțându-l afară din local, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor,.
Curtea de Apel constată că decizia penală supusă actualului control de legalitate este motivată în fapt și în drept, după cum s-a răspuns în considerente la toate criticile invocate de inculpat în apel, făcându-se trimitere la probele pe care instanța de apel și - a întemeiat soluția, astfel că susținerile inculpatului sub acest aspect sunt nefondate.
De asemenea, susținerile recurentului inculpat potrivit cărora cuțitul a fost scos în afara localului și acest fapt nu a reprezentat un pericol real pentru martorul, nu sunt fondate, întrucât, pe de o parte, acestea sunt contrazise de probele dosarului, astfel cum s-a relatat anterior. Pe de altă parte, în mod corect instanțele de judecată au înlăturat declarația pe care acest martor a dat-o în cursul cercetării judecătorești, ca nesinceră, în contextul în care în cursul urmăririi penale martorul a relatat aceeași stare de fapt ca ceilalți 5 martori oculari.
În conformitate cu prevederile art. 18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Conf. alin. 2 al aceluiași articol la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că faptele de distrugere și port ilegal de cuțit săvârșite de recurentul inculpat prezintă fiecare în parte gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Sub acest aspect este de precizat că inculpatul în momentul comiterii faptelor era în stare avansată de ebrietate, că a scos cuțitul în local unde se aflau circa 15-20 de persoane, că a proferat amenințări cu moartea la adresa martorului, că în desfășurarea evenimentelor, urmare a acțiunii inculpatului s-a spart geamul de la ușa de acces în local și, nu în ultimul rând, că inculpatul nu a recunoscut faptele și, deci, nu le regretă, nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior săvârșirii faptelor deduse prezentei judecăți, pentru comiterea a circa 7 infracțiuni, ceea ce denotă perseverență infracțională (infracțiunile pentru care a fost condamnat definitiv sunt: tâlhărie, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, distrugere,lovire, furt calificat, ultraj).
În ce privește critica recurentului inculpat sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de distrugere și, respectiv, port ilegal de cuțit, pe care le apreciază prea mari, solicitând aplicarea unei sancțiuni administrative, curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, din ansamblul de elemente ce trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei nu se poate face abstracție de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de bunul distrus și de valoarea prejudiciului cauzat care este mic, însă,tot la fel de adevărat este că, în cadrul operațiunii complexe de stabilire și aplicarea a pedepsei nu se pot exclude datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu a recunoscut faptele, a manifestat perseverența infracțională, fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni.
Curtea examinând din oficiu hotărârile atacate, conf. disp. art.385/6 alin. 2, și art. 385/9 alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal și, conf. art. 385/7 Cod proc. penală se va extinde efectele recursului și asupra inculpatului.
Curtea constată că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul minor la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) Cod penal în condițiile art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal și a dispus în baza disp. art. 81,82 și 110 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, precum și a pedepselor accesorii, conf. art. 71 alin. ultim Cod penal.
Prin hotărârea instanței de fond inculpatul ). ) a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) Cod penal în condițiile art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal.
Astfel, Judecătoria a aplicat, iar Tribunalul a menținut, pentru ambii inculpați, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) pen. - interdicția dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii
Curtea reține că inculpații au săvârșit infracțiunea de furt calificat și respectiv, infracțiunea de fals privind identitatea, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, distrugere și port ilegal de cuțit fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.
Prin Decizia nr. LXXIV( 74 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e proc. penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal nu se justifică în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpaților.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 2, lit. pr. pen. va admite recursul declarat de inculpatul ). ) împotriva deciziei penale nr.375/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și se va extinde efectele recursului și asupra inculpatului, se va casa decizia penală atacată precum și sentința penală nr.444/2007 a Judecătoriei Deva numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal și rejudecând cauza în aceste limite, se va înlătura pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.c) Cod penal în ce-i privește pe inculpații ). ) și.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Conf. art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului () durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26.10.2004 - 05.04.2005.
În baza disp. art. 192 alin. 3 cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul ). ) împotriva deciziei penale nr.375/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și extinde efectele recursului și asupra inculpatului și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.444/2007 a Judecătoriei Deva numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal și rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal în ce-i privește pe inculpații ). ) și.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului () durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26.10.2004 - 05.04.2005.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/ 2 ex./12 Februarie 2008
Jud. fond
Jud. apel:,
ROMÂN IA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 14/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul ). ) împotriva deciziei penale nr.375/A/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală și extinde efectele recursului și asupra inculpatului și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.444/2007 a Judecătoriei Deva numai sub aspectul aplicării pedepselor accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal și rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură pedepsele accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal în ce-i privește pe inculpații ). ) și.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului () durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 26.10.2004 - 05.04.2005.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - ss - - ss - - -
Pentru conformitate,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
