Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.73/2008
Sedința publică din 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter președinte secție
- - - -JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
- - - - JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 430/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent u, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și rejudecând a se dispune, în baza art.11 pct.2 lit. raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală achitarea acestuia.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel întrucât în mod nejustificat s-au respins cererile în suplimentarea probațiunii.
Învederează că prezentul recurs vizează și încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2007 instanței de apel.
Mai învederează în susținere că Spitalul General - care face parte din Ministerul Transporturilor, de la data apariției Ordinului 376/10.04.2006 nu mai face prelevări de probe biologice, astfel că refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice s- raportat la un mijloc de probă obținut ilegal.
Referitor la persoana inculpatului arată că acesta este reporter TV, iar fapta i-a fost înscenată, întrucât din probele administrate nu rezultă vinovăția acestuia.
Arată de asemenea că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de înlăturare a mențiunilor false din procesul verbal întocmit de organele de poliție referitoare la refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
Învederează că din probele administrate la dosar s-a dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel că nu se justifică achitarea, iar cu privire la solicitarea de a se trimite cauza spre rejudecare arată că suplimentul probator nu este util cauzei.
Referitor la cererea de înlăturare a mențiunilor false din procesul verbal întocmit de organele de poliție referitoare la refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice învederează că aceasta nu se impune întrucât acest proces verbal nu a fost declarat fals.
Inculpatul u, având ultimul cuvânt învederează că Spitalul General nu era competent să preleveze probe biologice.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr. 678/2007 a Judecătoriei Devas -a condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de refuzul unei persoane de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002, modificată și republicată de Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
A privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 674 lit. a,b,c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81, 82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni iar în baza art. 71 al.4 Cod penal a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
A pus în vedere inculpatului art. 83 Cod penal.
A obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 21/22 iunie 2006, în jurul orei 03.20, lucrătorii Poliției orașului au oprit pentru control autoturismul marca 1310 reak care circula pe strada - din, stabilindu-se că acesta a fost condus de inculpatul, în autoturism aflându-se și numiții și. În prezența celor doi ocupanți ai autoturismului și a numitului G, inculpatul a fost testat cu o fiolă alcoolscop iar reactivul acesteia s-a înverzit în proporție de trei pătrimi.
Inculpatul a fost condus la Spitalul CF pentru a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Ajuns aici, uar efuzat nu doar să se supună la recoltarea probelor solicitate, ci chiar să intre în unitatea sanitară sus menționată.
Fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică în sensul celor arătate anterior din infracțiunea prev. și ped. de art. 87 al. 5 din OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat inculpatul u.
În motivarea apelului inculpatul, prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002.
Prin decizia penală nr. 430/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul u, reținând că în apel s-a întocmit un referat de evaluare de către Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Hunedoara care a relevat că există perspective ridicate de reintegrare socială a inculpatului dacă va deprinde abilități de negociere și rezolvare pe cale amiabilă a conflictelor interpersonale, de anticipare a consecințelor comiterii infracțiunii de orice tip, precum și abilități de luare a deciziilor optime în împrejurări frustrante, pentru respectarea legii în orice situație.
Această apreciere a avut la bază concluzia consilierului de probațiune că inculpatul recunoaște infracțiunea pentru care a fost condamnat însă recunoaște doar consumul de alcool, conducerea pe drumurile publice pe o distanță redusă, încercând să minimalizeze consecințele faptelor sale.
Totuși, concluziile referatului de evaluare demonstrează că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei (spre limita minimă) raportat la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului referitor la apărările inculpatului instanța de apel a apreciat că nu pot fi reținute.
Inculpatul a fost condus la Spitalul CFR pentru a i se recolta probe biologice fără a i se preciza ce fel de probe.
Astfel cum a declarat inculpatul, refuzul a fost un impuls de moment pe care l-a regretat ulterior (fila 7).
Dacă inculpatul ar fi acceptat să intre pe poarta spitalului și în camera de recoltare a probelor biologice, i s-ar fi putut explica în ce constă recoltarea, or el a refuzat ab initio orice fel de recoltare.
Martorul G (fila 9 dosar ) a precizat că polițiștii i-au spus inculpatului că va fi dus la spital pentru a i se recolta probe de sânge, acesta nespunând nimic și urcându-se în mașina de poliție.
Alți martori au declarat expres că inculpatul a refuzat efectiv să intre în spital.
De asemenea, nici în discuțiile din noaptea de 21/22 iunie 2006 și nici în prima declarație din 28 iunie 2006, inculpatul nu a menționat eventualele probleme de sănătate ce l-ar fi determinat să refuze recoltarea de sânge.
Această apărare apărută în declarația inculpatului din 01 august 2006 (fila 24), tribunalul a apreciat-o ca fiind evident de circumstanță, cu atât mai mult cu cât inculpatul avusese probleme medicale cu foarte mult timp înainte, respectiv în anul 1984 și în perioada 1991-1992.
În fața instanței de apel, inculpatul a susținut pentru prima dată și că avea date neoficiale că Spitalul CFR nu era autorizat să preleveze probe biologice, indicând în acest sens Ordinul nr. 376/10 aprilie 2006 al Sănătății, publicat în Of. nr. 363/26 aprilie 2006.
Această apărare a inculpatului a fost înlăturată întrucât nu a avut relevanță cu privire la vinovăția sa.
Astfel, abia prin dispoziția nr. 57 din 21 iulie 2006 Autoritatea de Sănătate Publică a județului H, în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 376/2006 a nominalizat unitățile sanitare publice abilitate să preleveze probe biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, între care într-adevăr nu este menționat Spitalul CFR, motiv pentru care această dispoziție din 21 iulie 2006 nu putea produce efecte decât pentru viitor iar la data săvârșirii infracțiunii - 21/22 iunie 2006, Spitalul CFR era autorizat să recolteze probe de sânge fără a face determinări.
Împrejurarea că Spitalul CFR era sau nu autorizat a fost apreciată ca neavând nici o relevanță în condițiile în care inculpatul a refuzat să intre în spital, numai dacă i s-ar fi recoltat probele biologice inculpatul ar fi putut pune în discuție o eventuală nelegalitate a obținerii mijloacelor de probă astfel cum invocă în motivele de apel.
Analizând ordinul nr. 376/2006 a reieșit că pentru determinarea alcoolemiei se prelevează doar sânge și numai în situații medicale speciale (cu excepție refuzului de prelevare), la a doua prelevare se prelevează 10 ml urină (art. 1 și art. 7 din ordin).
Art. 6 din Ordinul nr. 376/2006 prevede expres că pentru determinarea alcoolemiei se prelevează două probe de sânge.
În consecință, apărarea inculpatului că ar fi fost de acord cu recoltarea probei de urină nu a putut fi reținută acesta neaflându-se într-o situație medicală specială, iar proba de urină se face doar pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare.
În speță, în condițiile nerecunoașterii faptei de refuz de recoltare având în vedere și consumul de alcool, recunoscut de inculpat, nu s-a poatu reține că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul u, invocând următoarele motive: condamnarea este rezultatul unei grave erori de fapt, în sensul că instanța făcând o cercetare judecătorească defectuoasă și incompletă și o evaluare eronată a probelor a reținut o stare de fapt contrară adevărului; prin încheierea din 01.11.2007 instanța de apel a respins - în mod neîntemeiat probele solicitate, cu toate că acestea aveau concludență referitoare la faptă, la elementele constitutive ale acesteia; solicită a se înlătura cele două mijloace de probă care conțin mențiuni false, și anume, buletinul de examinare clinică întocmit de dr. și procesul verbal de recoltare a probelor biologice; solicită a se înlătura, de asemenea, mențiunile false din procesul verbal întocmit de organele de poliție, în sensul că ar fi refuzat să se supună recoltării de probe biologice; solicită a se reține că a refuzat prelevarea de sânge (și nu de probe biologice cum prevede legea) de către o unitate sanitară care potrivit legii nu putea face acest lucru, adică s-a opus la o probă administrată contra legii.
Motivele de recurs de mai sus se încadrează în dispozițiile art. 3859pct. 18 și 38510Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate, instanțele au stabilit corect starea de fapt, făcând și o corectă încadrare juridică a faptelor.
Astfel, la data de 21/22.06.2006, inculpatul u, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice (de sânge), faptă prevăzută de art. 87 alin. 5 (fost 79 alin. 4) OUG nr. 195/2002.
La baza stabilirii acestei stări de fapt stau următoarele mijloace de probă: procesul verbal din 22.06.2006 (fila 2 dup), buletinul de examinare clinică (fila 4 dup), procesul verbal de examinare clinică (fila 3 dup), declarația învinuitului u (fila 6 dup), declarațiile martorilor G, (fila 18 dup), (fila 20 dup) și declarațiile acelorași din faza de judecată.
Toate aceste probe confirmă împrejurarea că inculpatul u s-a deplasat împreună cu organele de poliție la spital pentru prelevare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă ajuns în fața spitalului a refuzat să intre, cu toate insistențele organelor de poliție și cu toate că i s-a adus la cunoștință consecințele comportamentului său.
În ceea ce privește apărarea inculpatului cu privire la motivul refuzului de a se supune recoltării de probe, aceasta nu este exoneratoare de răspundere penală.
Teama resimțită de inculpat din cauza tratamentelor îndelungate la care a fost supus cu ani în urmă, care este atestată de adeverința nr. 1385/24.07.2006 emisă de SC, nu poate înlătura incidența dispozițiilor legale în condițiile în care i s-a atras expres atenția inculpatului cu privire la consecințele refuzului și, pe de altă parte, chiar în situația în care s-ar fi instalat stările indicate în adeverință, acesta s-ar fi aflat sub supraveghere medicală.
Trebuie subliniat că doar această temere și un impuls de moment pe care l-a regretat ulterior au fost justificările aduse de inculpat încă din primele declarații, pe care instanța le apreciază ca fiind sincere, raportat la faptul că sunt cele mai apropriate de evenimente.
Lipsa de abilitare a Spitalului CFR de a preleva probe este o apărare invocată pentru prima dată în fața instanței de apel, în mod cert această informație nefiind cunoscută de inculpat la data săvârșirii faptei și nestând la baza refuzului său.
Sunt neîntemeiate susținerile inculpatului în sensul că prelevarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei permit atât prelevarea de probe de sânge, cât și de urină. În conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. a din Ordinul nr. 376/10.04.2006, pentru determinarea alcoolemiei se prelevează două probe de sânge din venă. Doar pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare se prelevează și o probă de urină.
Instanța de apel a procedat corect la administrarea probelor și analiza acestora, nefiind utile cauzei celelalte probe solicitate de apelant, existând deja la dosar probe cu privire la împrejurările a căror dovedire o dorea inculpatul. În consecință, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Este neîntemeiată cererea privind înlăturarea unor mijloace de probă care ar conține mențiuni false deoarece atât buletinul de examinare clinică, cât și procesul verbal de recoltare a probelor biologice nu atestă împrejurări neadevărate, constatând că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice, aspect care rezultă din întreg ansamblul probator. Așa cum reiese din declarația medicului, acesta a auzit discuția dintre inculpat și organele de poliție care încercau să îl convingă pe inculpat să se supună recoltării însă acesta a refuzat.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 430/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 430/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. 2 ex./10.03.2008
CM.
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
