Violul (art.197 cod penal). Decizia 141/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 141
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - reprezentat prin procuror
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 243 din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-, având ca obiect "viol" (art. 197 Cod penal).
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent asistat de av., apărător ales, inculpatul recurent asistat de av., apărător ales, av., apărător ales pentru partea vătămată intimată, lipsă fiind reprezentanții legali ai părții vătămate intimată, numiții și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată în recurs, că prin hotărârea instanței de fond inculpații au fost condamnați la pedeapsa de câte 5 ani închisoare (inclusiv un al treilea inculpat, ), apelurile promovate fiind respinse ca nefondate, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată pentru a se lua cunoștință de conținutul motivelor de recurs depuse la dosar de către apărătorul ales al inculpatului recurent, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea recursului și concluzii scrise, precizând că nu are de formulat cereri prealabile.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosarul cauzei concluzii scrise, precizând că nu are de formulat cereri prealabile.
Av. pentru partea vătămată intimată depune la dosarul cauzei concluzii scrise, precizând că nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor date de instanțele de fond și de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Iași. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sau redozarea pedepsei aplicate, cu suspendarea condiționată a executării.
Consideră că atât sentința primei instanțe cât și decizia instanței de apel sunt netemeinice și nelegale.
În ceea ce privește legalitatea, așa cum a indicat și în cuprinsul motivelor de recurs, consideră că actul de sesizare a instanței nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către primul procuror, obligație care era în vigoare la data de 27.09.2007 potrivit art. 264 al. 4. În acest sens învederează instanței de recurs minuta din noiembrie 2009 din cuprinsul căreia rezultă obligativitatea acestei verificări în urma modificării Codului d e procedură penală și că în ipoteza în care acest aspect este invocat în apel sau în recurs soluția este de trimitere a cauzei spre rejudecare, invocând și decizia nr.9/18.02.2008 a, dată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că lipsa din rechizitoriu a mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" atrage neregularitatea actului de sesizare. Față de aceste considerente, solicită a se constata nelegalitatea deciziei recurate și restituirea dosarului la udecătoria Iași.
Referitor la temeinicia deciziei recurate, consideră că au fost încălcate mai multe dispoziții legale. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se bazează soluția, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 9..C.P.P. Solicită a se avea în vedere că Tribunalul Iașis -a rezumat doar la o confirmare nemotivată a hotărârii instanței de fond și a respins apelul inculpatului. Instanța de apel doar a reținut că prima instanță a stabilit corect fapta și vinovăția inculpaților, dispunând condamnarea acestora la câte o pedeapsă legală, bine individualizată și corect dozată. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, consideră că ici instanța de fond, și nici cea de apel, nu au procedat la o corectă individualizare a pedepsei. Împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege este aceeași pentru mai mulți coautori, nu înseamnă că în concret ei trebuie să fie neapărat sancționați la fel. Disp. art 27 Cod penal care prevede că la aplicarea pedepsei se va ține cont de contribuția fiecărui participant, se aplica și coautorilor, iar în cauză fapta fiecăruia din cei 3 autori s-a materializat în mod diferit. În ceea ce îl privește pe inculpatul recurent, solicită a se avea în vedere că acesta nu a lovit, nu a bruscat, amenințat, sau constrâns în vreun fel partea vătămată, ci inculpatul a făcut- Mai mult, așa cum însăși partea vătămată susține în concluziile din apel, inculpatul "a mângâiat-o pe umăr și i-a spus să stea liniștita și să nu-i fie frică", aspect confirmat și de inculpatul în cuprinsul declarației date, așa încât, nici pe departe nu poate fi considerată o "amenințare".
În momentul în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, inculpatul se afla la câțiva metri de cei doi (împreună cu inculpatul ). Inculpatul nu a participat la dezbrăcarea părții vătămate. C care i-a tras pantalonii a fost inculpatul. De altfel, în acel interval de timp, inculpatul a vorbit la telefon câteva minute, fapt menționat în declarația sa, a părții vătămate si a celorlalți inculpați.
Consideră că în cauză există dubii cu privire la consumarea unui act sexual oral, pentru mai multe motive:
În certificatul medico-legal nr. 942/15.05.2006/1.I, se constată că "victima prezintă echimoze (la ochiul drept și sânul drept) și discretă asimetrie facială prin edem al ramului orizontal drept al mandibulei, fără modificarea culorii tegumentare, cu limitarea deschiderii gurii". În situație, în care lovitura aplicată de inculpatul a avut ca urmare limitarea deschiderii gurii, nu a fost posibil să se fi consumat un raport sexual oral.
În declarația din data de 13.05.2005, partea vătămată precizează că "în timpul actului sexual, toți trei mi-au ținut mâna la gură și una la ", împrejurare în care, este absolut imposibil să se fi consumat un raport sexual oral.
Cu privire la al doilea act sexual (normal) dintre inculpatul și partea vătămată, consideră că, din punct de vedere științific, nu este posibil ca acesta să se fi produs, așa cum rezultă din literatura medicala de specialitate, din care înțelege să invoce:
a). -. - de Clinică, sub redacția, Editura Medicala, pag. 369, 370: "În capitolul " erecției", -. precizează in legătura cu ultima faza a mecanismului erecției ca: faza de detumescență apare după ejaculare si se datorează scăderii fluxului arterial și creșterii întoarcerii venoase, cu apariția flaccidității penisului."
b). - (Producerea orgasmului masculin. și ejacularea sunt urmate rapid de detumescența penisului, care își recapătă proporțiile obișnuite și devine flasc. se dezumflă, reiau poziția la baza scrotului și își recapătă mărimea obișnuita. Se instalează o fază - numită refractară, în care orice nouă stimulare a penisului rămâne fără urmări. Durata perioadei de refractare este variabilă; ea poate între câteva minute - la ul tânăr - și câteva ore, sau chiar zile - la ul matur sau mai în vârstă -.
Referitor la fazele erecției (Fazele răspunsului sexual la ), există, cu mici variații, un singur tip de răspuns sexual cu următoarele faze.: faza flască; 2. Faza de latență; 3. Faza de tumescență; 4. Faza erecției complete; 5. Faza erecției rigide; 6. Faza de detumescență (după ejaculare sau cedarea stimulilor erotici) crește tonusul simpato-adrenergic, contracția mm. netezi arteriolari trabeculari se elimină o mare parte din sângele din caverne, debitul arterial scade la valoarea de repaus, venele se deschid, presiunea intracavernoasă scade progresiv, penisul revine la dimensiunile lui din starea flască. Perioada de revenire la dimensiunea anterioara acestei faze se face rapid.
Prin urmare, din moment ce a avut loc ejacularea, nu a mai fost posibil ca inculpatul să aibă imediat un raport sexual normal cu partea vătămată, decât dacă ar fi fost "ajutat" de aceasta. În aceasta împrejurare, este evident faptul că nu se poate pune problema unui viol.
Față de cele arătate, solicită a se constata că instanța de apel nu a înțeles să respecte disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. conform cărora i revenea obligația ca în afară de temeiurile și cererile invocate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, obligație pe care nu a înțeles să o respecte.
Un al doilea motiv de recurs se referă la împrejurarea că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 378.C.P.P. deoarece nu s-a pronunțat asupra unor probe de natură să influențeze soluția procesului, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 alin. 1 pct. 10 teza a ll-a
C.P.P.În ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra unor probe administrate, legea are în vedere disp. art. 63 alin. 3.C.P.P. care prevede că "aprecierea fiecărei probe se realizează în urma examinării tuturor probelor administrate". În cauză, urmează a se constata că în aprecierea probelor s-a omis examinarea unora dintre ele, această omisiune fiind esențială. Ambele instanțe au apreciat în mod trunchiat atât declarațiile inculpaților, ale martorilor, dar și ale părții vătămate. Mai mult, nu au avut în vedere toate declarațiile date în faza urmăririi penale și in timpul cercetării judecătorești. Astfel, hotărârile judecătorești au avut la bază numai acele fragmente din unele declarații care nu au făcut decât să conducă la acea soluție de condamnare a inculpatului.
C de al treilea motiv de recurs se referă la faptul că, valuând în mod greșit probele administrate în cauză, atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri greșite de condamnare, situație incidentă cazului de casare prevăzut de art.385 ind.9 alin.1 pct. 18.
n doctrină, s-a considerat ca este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerație a probelor, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Deci, există eroare de fapt atunci când: în hotărârea instanței de fond se susține că la dosar există probe de vinovăție când, în realitate,acestea nu există; se dă o greșită interpretare a probelor administrate la instanța de fond, atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, expertiză, etc, ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul. În susținerea acestor afirmații invocă practica judiciară, respectiv Decizia penală nr. 1232/1994 a /Secția penală; Revista "Dreptul" nr. 7/1995, pag. 93, prin care s-a statuat că: "Hotărârea instanței de fond s-a întemeiat pe declarațiile a doi martori, care ar fi confirmat învinuirea, când, în realitate, din aceste declarații nu reieșea vinovăția inculpatului".
De asemenea, eroarea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei. Arată că instanța de fond a respins reținerea provocării, în condițiile în care, din probele administrate rezulta contrariul.
În speță, în ceea ce privește provocarea, consideră că instanța trebuia să rețină această circumstanță, din următoarele motive: în momentul săvârșirii faptei, inculpatul se afla într-o stare de puternică tulburare sufletească și emoție puternică, determinată de provocarea din partea victimei, provocare materializată în: acceptarea de a-și lăsa prietenul la petrecere și de a prefera să plece cu cei 3; refuzul de a pleca de la cu prietenul, rămânând cu inculpații (ceea ce a avut semnificația că dorește să întrețină raporturi sexuale), discuțiile pe teme sexuale, atitudinea provocatoare acesteia ("își flutura bluza, spunând ca îi este cald"). Este evidentă existența legăturii de cauzalitate între actul provocator și tulburarea sufletească, emoția sub care s-a săvârșit infracțiunea.
Textul de lege care încriminează această infracțiune nu precizează dacă între actul provocator și fapta săvârșită ca urmare a actului provocator trebuie să existe o proporție. (, "Explicați teoretice ale Codului Penal R", Editura Academiei Romane, Institutul de Cercetări Juridice/Editura, B, 2003, /.2, pag. 139.)
Reținerea corectă a existenței unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, sau care atrage circumstanțe atenuante, este de natură a influența soluția ce trebuie dată în cauză. Eroarea gravă trebuie să aibă drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare (sau de achitare). Hotărârea de condamnare poate fi greșită atât cu privire la existenta faptei și vinovăția inculpatului, cât și cu privire la o împrejurare care ar fi determinat o atenuare vădită a răspunderii penale (sau o agravare).
Referitor la cerința ca eroarea să fie gravă, aceasta se referă la acea eroare care a influențat soluția procesului, în sensul pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare. Solicită a se observa că ambele instanțe au apreciat greșit declarațiile părții vătămate, care sunt contradictorii, oscilante.
În susținerea aceste afirmații invocă:
- procesul-verbal din 13.05.2006 încheiat la Secția 4 Politie, cu ocazia ascultării părții vătămate (filele 11,12 dosar urmărire penală) - partea vătămată arată că numitul (Lipsa) era prietenul ei. Acest fapt nu a mai fost menționat ulterior.
- aceasta mai susține că: "În mașina lui () am stat câteva minute, timp în care după noi a venit și ()"."La un moment dat m-a luat deoparte spunându-mi că vrea să vorbească ceva cu mine"." mi-a spus să merg cu ei să cumpere bere și ".
- declarația din 13.05.2006: la aniversarea lui "am ajuns în jurul orei 11:45. Am intrat în casă"."Am continuat să ne distrăm". "Am mers până la baie.iar când am vrut să intru în casă, în ușă stătea "" () și care nu mi-a dat voie să intru. Am rămas afară iar alt băiat, mi-a spus că are să-mi zică ceva".
În această declarație, partea vătămată nu amintește despre împrejurarea că, la stadionul au venit și, (prietena lui, care, de altfel i-a și spus acesteia să meargă cu ei), apoi s-au întors și, dar nu a plecat cu aceștia, preferând să rămână cu inculpații.
- eclarația din 01.06.2006 - dată pe formular tipizat (filele 13-17 dosar urmărire penală): În această declarație apare un element de noutate, respectiv, un alt (al treilea), pe care l-a cunoscut la, ceea ce nu a împiedicat-o să meargă cu ceilalți 2 bărbați, si aceștia abia cunoscuți, la domiciliul celui de al treilea. "Eu, și încă o persoană de sex masculin am plecat cu mașina pana la locuința ultimei persoane". La "am rămas în autoturism aproximativ o oră și J".
După ce a coborât împreună cu cei 3 inculpați la -, aceștia ar fi întrebat-o: "ce-o sa zic daca o să mă violeze."Apoi "au revenit, prietena lui si cu mașina.". În aceste condiții, se ridică întrebarea legitimă: de ce partea vătămată nu a plecat atunci, din moment i se sugerase ce ar putea urma?. Susține partea vătămată că nu a plecat cu ceilalți de teamă și că după plecarea celorlalți (, prietena lui și ), "am început să tip și să mă zbat", ceea ce denotă că de fapt nu i-a fost teamă, ci a preferat să rămână, deși a avut posibilitatea de a pleca în două rânduri, fiind conștienta de ce avea să urmeze, ceea ce arată că de fapt a consimțit la ceea ce a urmat.
Astfel, se poate spune că raportat la împrejurarea în care partea vătămată a rămas în compania celor 3 inculpați îi este imputabilă.
În susținerea acestei afirmații invocă doctrina, din care a reținut:
1. presupune ca elemente: - înfrângerea opoziției sau rezistentei victimei, adică constrângerea prin violență sau amenințare la un act sexual, constrângere care trebuie să fie efectivă și suficientă pentru a înfrânge rezistența, iar opoziția trebuie să fie fermă și nu simulată, de circumstanță sau de rigoare specific sexuală.
Constrângerea trebuie dovedită de leziunile de opoziție, de imposibilitatea psihică de a consimți sau de autoritatea agresorului, fapte ce vor clarifica în mod adecvat violurile ambigue (situațiile ambigue).
consimțământului, poate transforma o infracțiune de opoziție, așa cum este violul, într-una de complicitate la viol din partea victimei.
Rezistența certă va exclude deci fragilitatea de vârstă a consimțământului și aceasta va constitui nex-ul întregii probații a infracțiunii de viol, care deseori este rezultatul unor factori de favorizare a trecerii la act. Așa ar fi: consumul de alcool (care, pe lângă excitația sexuală consecutivă, înlătura barierele morale ale opoziției), atitudinea ambivalentă a victimei, climatul de "risipă erotică" a unor circumstanțe de viață, etc, situații care nu permit a eticheta în mod și fără echivoc actul sexual pretins violent ca fiind o infracțiune de opoziție. Se vorbește astfel de un fel de "complicitate" a victimei la viol. ("Medicina legala", G, Editura didactica si pedagogica, B, ed. 1993, pag. 279 si urm.)
2. Privitor la latura obiectivă a infracțiunii de "viol", se precizează următoarea cerință esențială: pentru ca actul sexual să întregească conținutul infracțiunii de viol, este necesar ca el să aibă loc fără consimțământul persoanei respective și anume să fie săvârșit prin constrângerea acelei persoane sau profitându-se de imposibilitatea ei de a-și exprima voința, sau de a se apară.
Sub raportul laturii obiective, săvârșirea infracțiunii de viol cunoaște două etape, două momente succesive caracteristice. Primul moment este acela al înfrângerii, sau paralizării prin constrângere explicită a rezistenței victimei (sau al profitării de starea de imposibilitate a victimei de a se apară sau de a-și exprima voința). Al doilea moment îl constituie săvârșirea actului sexual, săvârșire care a fost pregătită prin activitatea desfășurată în primul moment. Cu privire la constrângere, aceasta poate fi fizică sau morală. Laaprecierea constrângerii se va avea în vedere, pe lângă seriozitatea amenințării, și refuzul, categoric manifestat, al victimei de a consimți la un raport sexual cu făptuitorul. (, "Explicați teoretice ale Codului Penal R", Editura Academiei Romane, Institutul de Cercetări Juridice/Editura, B, 2003, /.3, pag. 327 si urm.)
Pe lângă susținerea referitoare la împrejurarea că toate declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, conțin foarte multe inadvertențe, mai invocă și faptul că în certificatul medico-legal nr. 942/15.05.2006/1.I, se constată că "victima prezintă echimoze (la ochiul drept și sânul drept) și discretă asimetrie facială prin edem al ramului orizontal drept al mandibulei, fără modificarea culorii tegumentare, cu limitarea deschiderii gurii", fără a se constata nici o leziune care să indice un eventual viol.
În cauză, practic, nu există nici o dovadă că partea vătămată a fost cu adevărat constrânsă la întreținerea raporturilor sexuale. Partea vătămata susține ca a fost amenințata, dar nu precizează în ce au constat acele amenințări, dacă a fost amenințată cu un pericol grav, pericol care nu s-ar fi putut evita fără riscuri.
Raportul de evaluare psihologică, despre care se poate aprecia că este întocmit "pro causa având în vedere statutul Asociației " Sociale" (desfășurarea de activități de prevenire în domeniul apărării drepturilor omului; asistență pentru persoanele aflate în dificultate; ). Mai mult decât atât, acest nici măcar nu are printre obiective și întocmirea de rapoarte de evaluare psihologică, iar în aceste condiții instanța ar fi trebuit să nu ia în considerație cuprinsul raportului de evaluare psihologică.
Conform disp. art. 31 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice si juridice, asociațiile cu scop patrimonial sunt considerate persoane juridice. Conform art. 43 din același Decret, "persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării scopului, este nul". Prin urmare, cât timp Asociația " Sociale" nu are drept scop efectuarea de evaluări psihologice, raportul de evaluare psihologică efectuat de acesta, și care a constituit principala probă administrat în cauză, este nul.
Totodată, solicită a se constata că declarațiile martorilor au fost luate în considerație de instanță în mod trunchiat; partea vătămata a dorit să rămână în compania inculpaților, deși a avut posibilitatea de a pleca de doua ori, refuzând acest lucru. Deși avea un telefon mobil, partea vătămata nu a dat telefon pentru a cere ajutorul, nici măcar după ce inculpații au plecat. Partea vătămata este o persoană foarte ușor abordabilă și chiar disponibilă, s-ar putea spune, deoarece aceasta a petrecut la festivalul berii cu Lipsa (despre care a spus că îl cunoștea doar din vedere ) și cu ( pe care îl cunoscuse la ); a plecat cu cei 2 acasă la un al 3-lea pe care îl cunoscuse tot atunci și pe care, nici măcar nu știa cum îl cheamă; a plecat cu cei 3 inculpați, necunoscuți, înghesuindu-se în brațele acestora, într-o mașină condusă de un al 4-lea necunoscut, iar după toate cele întâmplate, s-a lăsat abordată de 2 bărbați complet necunoscuți (martorii si ), cu care a intrat în vorbă imediat și cărora le-a povestit că ar fi fost violată.
Pe cale de consecință, se poate concluziona că s-a săvârșit o eroare gravă de fapt, deoarece s-a dat o greșită interpretare a probelor administrate la instanța de fond, atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, expertiză, etc, ar demonstra existenta unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de proba reiese contrariul.
Față de toate aspectele susținute, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 243/05.05.2009 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 3089/15.10.2008 a Judecătoriei Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Iași. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sau redozarea pedepsei aplicate, cu suspendarea condiționată a executării.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că recursul acestuia vizează cuantumul pedepsei, modalitatea de executare a pedepsei și încadrarea juridică dată faptei. Nu insistă cu privire la situația de fapt, însă solicită a se avea în vedere că partea vătămată a intrat în discuție cu inculpații, a consimțit să meargă cu ei cu mașina, au purtat discuții pe teme sexuale, dându-le de înțeles că este dispusă să pună în practică sexul în 3, și consideră, chiar, că a consimțit la aceasta. Prin urmare, solicită a se constata că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de perversiuni sexuale, condiția privitoare la scandalul public fiind îndeplinită. Totodată, trebuie să se aibă în vedere că ceea ce partea vătămată a povestit celor doi martori și celor din anturajul ei ce s-a întâmplat a fost cu consimțământul ei. Având în vedere toate actele medicale existente la dosarul cauzei, sens în care face trimitere la raportul de expertiză medico - legală și la certificatul medico - legal, urmează a se constata că asupra părții vătămate nu au avut loc leziuni specifice unui raport sexual consumat, fiind vorba despre o tentativă la viol. Inculpatul s-a oprit înainte de consumarea faptei, nu a întreținut un raport sexual cu partea vătămată.
În ipoteza în care se vor înlătura aceste susțineri, inculpatul solicită redozarea pedepsei aplicate. Nici în hotărârea instanței de fond, și nici a celei dată de instanța de apel nu s-a reținut starea de provocare, în condițiile în care rezultă clar că partea vătămată le-a dat de înțeles inculpaților că vrea să își pună în aplicare fanteziile sexuale cu 3 bărbați, că a avut posibilitatea să plece de două ori, însă nu a plecat și a mers cu ei de bună voie, fără a fi forțată în vreun fel. În susținerea cererii privind redozarea pedepsei solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, poziția procesuală a acestuia, fiind posibilă coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere.
Av. pentru partea vătămată intimată, având cuvântul, arată că referitor la legalitatea hotărârii recurate, se susține că actul de sesizare a instanței nu a fost verificat de primul procuror. Solicită a se avea în vedere că la fila 2 dosar de fond, există dovada verificării invocate, verificare ce s-a efectuat la data de 01.10.2007. În cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de apărarea inculpaților, întrucât hotărârea recurată cuprinde toate elementele pe care este întemeiată soluția.
Nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv de recurs, întrucât instanța de apel a apreciat în mod corect probatoriul administrat în cauză, constatând că nici nu poate fi vorba despre o altă infracțiune decât cea pentru care inculpații au fost cercetați, judecați și condamnați. În cauză au fost multe discuții cu privire la situația de fapt, însă consideră că situația de fapt este așa cum a fost descrisă la fila 82 dosar urmărire penală; inculpatul spune că a auzit cum a fost întrebată partea vătămată dacă a avut fantezii sexuale cu mai mulți bărbați. au existat, există și vor exista, pentru că fiecare persoană trebuie să socializeze, însă de aici și până la ceea ce s-a întâmplat este ca și cum ar trebui ca petrecerile să fie interzise, sau să nu mai circule în aceeași mașină bărbați cu femei.
Cererea privind schimbarea încadrării juridice nu poate fi primită, în cauză este pe deplin dovedită infracțiunea de viol în formă agravată, având în vedere că violul are loc în momentul în care este înfrântă libertatea sexuală a persoanei.
Solicită respingerea recursurilor promovate de cei doi inculpați.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor promovate de ce doi inculpați, decizia recurată fiind legală și temeinică. În cauză, în urma unei analize temeinice a întregului material probator, a rezultată fără dubiu că este vorba despre infracțiunea tipică de viol, dându-se dovadă de clemență față de cei doi inculpați atunci când pedepsele aplicate au fost orientate spre minim.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, regretă ceea ce s-a întâmplat, dar avea doar 18 ani, nu s-a gândit nici un moment că se va ajunge la așa ceva pentru că nu este genul lui, dorește să fie un om bun în continuare, să aibă o familie; dorește să aibă o viață normală, pentru că a văzut cum ies oamenii de la închisoare.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de fata
Prin sentința penală nr. 3089/15.10.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr- s-au dispus următoarele:
Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței.
Condamnă inculpații:
1., fiul lui G și -, născut la data de 14.05.1984 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, --5,. B,. 1,. 3, jud. I, fără forme legale în mun. I,-, CNP -, cetățenie română, studii 10 clase, muncitor necalificat, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale;
2., fiul lui și, născut la data de 01.09.1987 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, - 3-5,. A,. 2, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 12 clase, student la Universitatea Tehnică "Gh. " I, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale și
3.-, fiul lui și, născut la data de 21.07.1983 în mun. I, domiciliat în mun. I,-, -. A,. 4,. 20, jud. I, CNP -, cetățenie română, studii 8 clase+școala de ucenici, vopsitor auto, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale,
fiecare la pedeapsa de5 (cinci) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de "viol", prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal.
Aplică inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 cod civil obligă inculpații în solidar să plătească părții civile -, domiciliată în mun. I,-, -. B,. 2,. 10, jud. I, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații să plătească statului, fiecare, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dat în dosarul nr. 3990/P/2006 la data de 27.09.2007 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților, și-pentru săvârșirea infracțiunii de "viol",prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpaților prin actul de sesizare al instanței că în noaptea de 12/13.05.2006, folosind violențe fizice și amenințări cu acte de violențe fizice, au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată.
În deliberare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată ca fiind pe deplin dovedite următoarele:
În fapt,
În seara zilei de 12.05.2006, în jurul orei 19,00, partea vătămată s-a întâlnit cu mai multe persoane din cartier și s-a deplasat la organizat în municipiul I, unde a consumat, după afirmațiile ei, un pahar J de bere. Acolo s-a întâlnit cu un vecin de bloc, Lipșa și cu un prieten al acestuia, "", zis "", ( ) aceștia din urmă propunând să meargă la o petrecere în cartierul -. Partea vătămată, Lipșa și s-au deplasat la acea petrecere cu autoturismul ultimului, ajungând la locuința inculpatului, cel care organiza petrecerea, în jurul orei 23,45.
Din autoturism au coborât doar Lipșa și, partea vătămată rămânând în autoturism circa o oră. Ulterior a coborât și aceasta, intrând în imobil pentru a-l căuta pe Lipșa. Acesta i-a făcut cunoștință cu sărbătoritul, inculpatul, partea vătămată participând la distracție, în imobil, până când lui Lipșa i s-a făcut rău, moment când partea vătămată a ieșit să-i aducă un pahar cu apă. La înapoiere, partea vătămată a fost oprită de inculpatul, însoțit de ceilalți doi inculpați, () și (), care i-a cerut să meargă împreună cu el să mai cumpere niște băutură. Deși inițial nu a fost de acord, partea vătămată a acceptat în final, spunându-i-se că se vor întoarce repede.
În jurul orei 01,00, inculpații și partea vătămată s-au urcat pe bancheta din spate a autoturismului martorului, în dreapta căruia s-a urcat prietena sa, -, cărei i s-a părut suspect faptul că inculpații plecau cu o fată pe care abia o cunoscuseră. Au ajuns la un magazin non-stop de pe strada - unde a coborât doar inculpatul, care și-a cumpărat un energizant "Red " și a urcat înapoi în mașină, după care i-a cerut martorului să meargă spre.
Au mai mers circa 100 de metri, până în fața "", unde inculpații și partea vătămată au coborât, în timp ce martorul și prietena sa au plecat cu mașina înapoi la petrecere.
Împreună cu inculpații, partea vătămată a mers, fără a fi forțată, până în zona băncilor de lângă stadion, inculpații spunând că merge să cumpere băutură. Aici inculpatul a deschis o discuție, sugerând că ar dori să întrețină relații sexuale cu partea vătămată.
La un moment dat, s-a întors iar în zonă a apărut și cel cu care venise partea vătămată "", aceștia având un conflict după care au părăsit zona, partea vătămată rămânând cu inculpații.
Imediat, inculpatul i-a propus să întrețină relații sexuale, după ce unul dintre ei a spus "hai s-o luăm", iar întrucât partea vătămată nu a fost de acord, a fost prinsă de mâini de către acesta (i-a prins mâinile încrucișate strâns la piept) și trasă spre spatele, în spatele gardului, în timp ce inculpatul o împingea de la spate. În tot acest timp, partea vătămată le-a cerut să o lase în, inculpatul spunându-i să stea liniștită că totul va fi bine (declarația inculpatului -fila 69 verso dosar UP).
a trântit-o pe partea vătămată la pământ și s-a așezat în stânga ei, în timp ce s-a așezat la picioarele părții vătămate iar a rămas în picioare. Întrucât a început să țipe, partea vătămată a fost lovită cu pumnul peste față de către, iar a început să-i dea jos pantalonii, trăgându-i până la glezne. i-a mai spus, de asemenea, să nu mai țipe că o omoară și le-a cerut celorlalți doi să meargă puțin mai încolo. Apoi s-a descheiat la pantaloni, a scos penisul și l-a apropiat de fața părții vătămate, a apucat-o pe aceasta cu palma de după cap și i-a introdus penisul în gură. În acest timp, partea vătămată fiind întoarsă pe partea, a început să întrețină un raport sexual normal cu aceasta, spunându-i să nu mai țipe că oricum nu o aude nimeni.
După ce a terminat, a plecat acasă, lăsându-i pe ceilalți doi inculpați cu partea vătămată. s-a așezat pe pieptul părții vătămate și a obligat-o pe aceasta să întrețină relații sexuale orale, iar după ce a terminat, a ejaculat pe fața și pe hainele ei, ștergând-o apoi cu iarbă pe față ( întreținând în acest timp în continuare raport sexual cu partea vătămată). Apoi, i-a cerut lui să schimbe locurile, acesta fiind de acord; astfel, a luat locul lui, acesta din urmă întorcând-o pe partea vătămată cu fața în jos și îndoindu-i genunchii. În timp ce se uita la cei doi, a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată aproximativ 5-6 minute, timp în care a strâns-o puternic de sânul drept după care i-a luat papucii și a plecat înapoi la petrecere.
a rămas cu partea vătămată, care îi cerea să o lase în deși nu-i făcea nimic, și observând că aceasta era în stare de șoc, dându-și seama de gravitatea faptei, a plecat și el.
Partea vătămată s-a îmbrăcat și s-a deplasat de acolo pe str. -. -, pe drum întâlnindu-se cu martorii Mariu- și.
Acesta din urmă s-a apropiat de partea vătămată și a încercat să intre în vorbă cu ea, iar partea vătămată a țipat " să mă violați și voi?", după care s-a așezat pe vine și a început să plângă (martorul nu s-a apropiat de partea vătămată inițial crezând că este drogată, aceasta fiind și desculță).
Martorul a observat, când s-a apropiat, că partea vătămată avea o vânătaie pe obraz. Au fost anunțate organele de poliție care au audiat-o pe partea vătămată și au condus-o apoi la spital.
La data de 15.05.2006 partea vătămată a fost examinată la IML, constatându-se, conform certificatului medico-legal nr. 942/15.05.2006, că aceasta prezintă caractere morfo-funcționale a unui himen complezant ce poate permite consumarea unui raport sexual normal cu intromisiune și fără deflorare; lipsa spermatozoizilor din secreția vaginală nu exclude un raport sexual; prezintă echimoze (la ochiul drept și sânul drept) și discretă asimetrie facială prin edem a ramului orizontal drept al mandibulei fără modificarea culorii tegumentare, cu limitarea deschiderii gurii, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente.
Din referatul Spitalului Clinic nr. 3 s-a reținut că partea vătămată a fost examinată pe 13.05.2006, ora 1,30, cu diagnosticul "comoție cerebrală". La examinare prezenta echimoză geniană sup. dr. eritem posttraumatic genian bilateral, obs. fr. de hemimandibulă stg.
Din adresa nr. 2366/12.06.2006 a IML Iar ezultat că pe chilotul părții vătămate s-au evidențiat urme de sânge uman, pe bluza și jacheta neagră ridicate de la partea vătămată conform procesului verbal din 13.05.2006 (fila 20 dosar UP) au fost descoperiți spermatozoizi, aceștia nefiind găsiți pe blugi și pe chilotul roșu (fila 21 dosar UP).
Audiați fiind în cursul ambelor faze procesuale, inculpații au dat declarații oscilante și contradictorii, recunoscând parțial comiterea faptei, în fața instanței declarând de cele mai multe ori că nu își amintesc cum s-au petrecut faptele.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din întreg probatoriul administrat în ambele faze procesuale, respectiv cu plângerea și declarațiile părții vătămate date în ambele faze procesuale, declarații care nu se contrazic nici un moment între ele, procesul verbal de consemnare a sesizării, certificatul medico-legal nr. 942/15.05.2006 întocmit de IML I, adresa nr. 2366/12.06.2006 a IML I, raport de evaluare psihosocială, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile martorilor, a, Lipșa (fila 132 dosar) care, coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpaților, și fac pe deplin dovada vinovăției acestora sub forma intenției directe în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpaților, și care, în noaptea de 12/13.05.2006, folosind violențe fizice și amenințări cu acte de violențe fizice, au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "viol", prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal.
Astfel, chiar dacă inculpații au încercat să inducă ideea că tot incidentul s-a petrecut cu acordul părții vătămate, acest lucru nu poate fi reținut de către instanță, acest aspect rezultând cu suficiență din declarațiile coroborate ale părții vătămate și ale inculpaților.
Dacă declarațiile părții vătămate confirmă pe deplin acest lucru, aceeași situație rezultă și din declarațiile oscilante ale inculpaților, date în cursul urmăririi penale în prezența apărătorilor aleși:, filele 64-65 dosar UP: "Unul din și, nu mai rețin care, a tras-o de mână și a dus-o la colțul terenului în spațiul. A tras-o de mână și a dus-o mai mult forțat. Ea s-a împotrivit De mână a tras-o dar de împins jos nu știu cine a împins-o Unul din noi a zis. s-o luăm cu japca. Era speriată M-a întrebat doar dacă după asta o lăsăm în ";, filele 69, 70, 71: "a vrut să se întoarcă, spunând să o lăsăm în, însă a apucat-o de mâini și i-a spus să stea liniștită La un moment dat a lovit-o ușor cu palma peste cap pe de 2-3 ori ne-a spus să mergem un pic mai încolo deoarece va încerca să o convingă pe să stea de bună voie mi-a spus să o în iar eu m-am ridicat și am plecat";filele 74, 75, 76 dosar UP: " Nu rețin cine a spus ceva de genul dacă asta tot vorbește hai s-o luăm Ori ori a luat-o de mână pe și a tras-o spre spatele spunea să o lase în. îi spunea să tacă din gură și a amenințat-o cu palma a spus că ea nu mai vrea să o facă cu noi"; după ce inculpații au dezbrăcat-o: "Atunci începuse să plângă și să spună să o lăsăm în Am rămas cu ea. plângea și mi-a spus de mai multe ori s-o în. Nu-i făceam nimic. Atunci mi-am dat seama că se afla în stare de șoc. Când am văzut-o la față, nu o văzusem până atunci, mi-am dat seama că era rău ce făcusem".
Aceste declarații se coroborează cu certificatul medico-legal nr. 942/15.05.2006 întocmit de IML I în care sunt descrise leziunile suferite de partea vătămată, cu declarațiile martorului Mariu- care a auzit când partea vătămată a țipat "să mă violați și voi?", după care s-a așezat pe vine și a început să plângă (martorul nu s-a apropiat de partea vătămată inițial crezând că este drogată, aceasta fiind și desculță). Martorul a observat, când s-a apropiat, că partea vătămată avea o vânătaie pe obraz.
De asemenea, urmează a avea în vedere și referatul de evaluare psihologică a părții vătămate (filele 23-26 dosar UP) întocmit de către " Sociale" din care rezultă că aceasta a descris cu claritate abuzul fizic și sexual la care a fost supusă de către inculpați, abuzuri în urma cărora s-au constatat prezența anumitor simptome ale de Post-traumatic: amintiri recurente sau intruzive ale evenimentului atât în stare de veghe (flash-back-uri, gânduri legate de incident), cât și în stare de somn (coșmaruri), dificultăți de adormire, lipsa poftei de mâncare, tentativă de suicid pe fondul traumei suferite și a tendințelor autodistructive anterioare (înainte de viol minora a mai avut o tentativă de suicid datorită conflictelor majore cu tatăl, acesta o abuza fizic și emoțional, după viol minora a repetat tentativa de suicid ca și consecință a traumei provocate de abuzul sexual), sentiment de autoculpabilizare, hipersensibilitate manifestată prin accese de plâns și tendința de închidere în sine, suprasolicitare psihică în momentul în care povestește agresiunea, scăderea stimei de sine și evitarea socializării, dezvoltarea unor sentimente de nesiguranță și manifestări de reticență în relațiile cu persoanele de sex opus, accese de mânie nejustificate de situația exterioară, hipervigilență, anxietate, se simte amenințată, fără o cauză reală, când merge singură pe stradă, evită să meargă singură pe stradă și în locurile puțin populate sau întunecate, dorință puternică ca agresorii să fie pedepsiți, își exprimă această dorință prin frica că agresorii nu vor fi pedepsiți pe măsura faptelor, minora declară că a devenit mai impulsivă și nervoasă după abuzul sexual și fizic suferit.
Referitor la cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare al instanței, respectiv pentru inculpații și din infracțiunea de "viol",prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal în infracțiunea de "perversiune sexuală",prev. de art. 201 alin. 1 Cod penal (cerere cu care a fost de acord și apărătorul inculpatului ), iar pentru inculpatul din infracțiunea de "viol", prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal în infracțiunea de "tentativă la viol",prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal (cerere cu care apărătorul celorlalți doi inculpați nu a fost de acord), instanța consideră că nu sunt întemeiate.
Cu privire la infracțiunea de perversiuni sexuale instanța consideră că nu poate fi reținută întrucât faptele inculpaților, respectiv relațiile sexuale orale și normale întreținute cu partea vătămată nu reprezintă perversiuni sexuale comise în public sau care au produs scandal public (nimeni nu a observat comiterea faptei), iar aceste relații sexuale au fost săvârșite prin folosire de violențe și amenințări cu acte de violențe asupra părții vătămate și nu au fost ca urmare a acordului acesteia (constrângerea victimei este specifică infracțiunii de viol). De asemenea, legea definește infracțiunea de viol drept: " Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința", în categoria de act sexual incluzându-se, pe lângă cele normale, și actele sexuale orale pe care inculpații le-au întreținut cu partea vătămată, indiferent dacă aceștia au ajuns să ejaculeze sau nu.
Referitor la infracțiunea de " tentativă la viol", prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal, instanța reține că inculpatul a avut o relație sexuală orală cu partea vătămată la finele căreia a ejaculat (pe fața și hainele părții vătămate), iar apoi a avut un raport sexual normal timp de 5-6 minute cu partea vătămată, neurmat de ejaculare, iar din această situație de fapt rezultă cu certitudine că este vorba despre o infracțiune consumată și nu de o faptă rămasă în fază de tentativă.
Pe cale de consecință, față de cele arătate mai sus, instanța va respinge cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței.
Pentru infracțiunea comisă, inculpații vor fi condamnați.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpați, caracterizată de împrejurările și modalitatea săvârșirii, urmările asupra victimei, iar pe de altă parte persoana inculpaților, aceștia nefiind cunoscuți cu antecedente penale, atitudinea procesuală incorectă a acestora în cursul procesului penal(declarații contradictorii, neconforme cu realitatea în ceea ce privește agresiunile asupra părții vătămate).
Vor fi avute în vedere și referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași (filele 73 - 85 dosar). Astfel, în cazul inculpatului s-au reținut ca factori pozitivi care influențează sau pot influența conduita generală a acestuia: nivelul de școlarizare care îi permite o inserție profesională facilă, corelat cu o evoluție școlară bună, susținerea din partea mamei corelată cu atașamentul față de aceasta, implicarea mamei în informarea și educarea sexuală a fiului său, implicarea tânărului într-o relație stabilă cu o tânără, corelată cu asumarea de responsabilități în acest context, susținerea necondiționată oferită de prietena sa, rărirea frecvenței întâlnirilor cu ceilalți inculpați, iar ca factori negativi: existența, în trecut, în cadrul grupului, a unor comportamente agresive, corelată cu temperamentul impulsiv, consumul ocazional de alcool, prezența în cadrul familiei a unor modele infracționale, existența unor discrepanțe între nivelul declarativ și comportamentul efectiv în relația cu prietena sa (afirmarea afecțiunii în contrast cu implicarea în relații sexuale ocazionale), debutul vieții sexuale cu o persoană față de care a avut un interes preponderent sexual, motivația afectivă fiind redusă, capacitatea redusă de a empatiza cu victima.
Referitor la inculpatul, s-au reținut ca factori pozitivi care influențează sau pot influența conduita generală a acestuia: modelul familial pozitiv și interiorizarea de către tânăr a valorilor prosociale oferite de către părinți, susținerea din partea familiei, evoluția pozitivă a tânărului atât înainte cât și după comiterea faptei, atitudinea cooperantă manifestată pe parcursul intervievării, conștientizarea gravității comiterii infracțiunii corelată cu gradul ridicat de autoînvinovățire, lipsa antecedentelor penale, asumarea vinovăției, iar ca factori negativi: existența unei imagini negative prestabilite față de femei, care poate să determine o atitudine rigidă față de acestea, inducerea reciprocă în grup a unui comportament sexual deviant, consumul ocazional de alcool, corelat cu efectul catalizator al acestuia asupra infracțiunii.
În ceea ce-l privește pe inculpatul-, s-au reținut ca factori pozitivi care influențează sau pot influența conduita generală a acestuia: integrarea sa în familia, în condițiile lipsei unor legături consistente cu persoane din propria familie, existența unui nivel mediu de școlarizare, existența unei stabilități ocupaționale, precizarea ulterior incidentului, a intenției de a avea modalități precaute de abordare a persoanelor de sex opus, mai ales în contextul inițierii de contacte sexuale, iar ca factori negativi: absența unui sprijin din partea membrilor familiei în condițiile unor relații lipsite de solidaritate între acestea, existența, în evoluția tânărului, a unor evenimente traumatice (perioada în care a fost adăpostit în centrul de plasament, decesul prietenei sale) ce se pot asocia cu blocaje afective, atitudinea generală închisă, cu disponibilități reduse spre comunicare, structurarea, în baza propriilor experiențe, a unor prejudecăți, a unor imagini stereotipe asupra persoanelor de sex opus, ce îi pot influența reacțiile asupra acestora, capacitate redusă de a empatiza cu victima.
Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpaților se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege. Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei potrivit naturii ei, instanța va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îi face incompatibili cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În privința laturii civile a cauzei, instanța va reține că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 150.000 lei daune morale. Astfel, instanța a constatat existența unor daune morale certe suferite de partea vătămată, daune constând în suferința psihică provocată de acțiunea ilicită a inculpaților, și. În acest sens, raportul de evaluare psihologică întocmit de către " Sociale" (filele 23-26 dosar UP) a relevat că datorită incidentului traumatic descris mai sus, minora prezintă de, manifestând următoarele simptome: amintiri recurente sau intruzive ale evenimentului atât în stare de veghe (flash-back-uri, gânduri legate de incident), cât și în stare de somn (coșmaruri), dificultăți de adormire, lipsa poftei de mâncare, tentativă de suicid pe fondul traumei suferite și a tendințelor autodistructive anterioare (înainte de viol minora a mai avut o tentativă de suicid datorită conflictelor majore cu tatăl, acesta o abuza fizic și emoțional, după viol minora a repetat tentativa de suicid ca și consecință a traumei provocate de abuzul sexual), sentiment de autoculpabilizare, hipersensibilitate manifestată prin accese de plâns și tendința de închidere în sine, suprasolicitare psihică în momentul în care povestește agresiunea, scăderea stimei de sine și evitarea socializării, dezvoltarea unor sentimente de nesiguranță și manifestări de reticență în relațiile cu persoanele de sex opus, accese de mânie nejustificate de situația exterioară, hipervigilență, anxietate, se simte amenințată, fără o cauză reală, când merge singură pe stradă, evită să meargă singură pe stradă și în locurile puțin populate sau întunecate, dorință puternică ca agresorii să fie pedepsiți, își exprimă această dorință prin frica că agresorii nu vor fi pedepsiți pe măsura faptelor, minora declară că a devenit mai impulsivă și nervoasă după abuzul sexual și fizic suferit.
La data de 05.09.2008 a fost întocmit un nou referat de evaluare psihologică a victimei, iar în urma reevaluării s-a constatat că mai sunt prezente unele simptome specifice sindromului de stres post-traumatic și tulburări asociate acestuia în formă cronică, manifestate prin: anxietate și ușoară hiperexcitare nervoasă (frică, teamă), dispoziții și cogniții depresive: tristețe, plâns, deprimare, ușoară furie și afecte de iritabilitate, fără dificultăți în reprimarea acestora (aceste probleme se reflectă în gestionarea relațiilor cu membrii familiei), simptomatologie posttraumatică: vise și coșmaruri recurente, flashback-uri, amintiri intruzive, evitare defensivă, încercare de eliminare a gândurilor și amintirilor dureroase, de evitare a evenimentelor sau stimulilor care le pot reactiva, ușoară simptomatologie disociativă (anestezie emoțională, nu simte durerea așteptată), uneori dificultăți asociate cu reprezentare de sine adecvată, slabă încredere în propria persoană: rușine, goliciune interioară, incapacitatea de a-și înțelege comportamentul, nevoia ca alții să-i ofere o direcție și dificultăți în rezistarea la cerințele și influența altora, comportamente de reducere a tensiunii interne negative: agresivitate, acțiuni menite să prevină singurătatea (privită ca teamă de abandon)
Având în vedere acest prejudiciu pe care instanța îl consideră a fi cert, de natură morală, instanța va obliga inculpații în solidar la plata sumei de 50.000 de lei cu titlu de daune morale către partea vătămată, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil.
La stabilirea cuantumului prejudiciului instanța are în vedere, pe lângă prejudiciul efectiv suferit de victimă și arătat mai sus, necesitatea efectuării de psihoterapie pentru prelucrarea traumelor și faptul că suma la care vor fi obligați inculpații să nu constituie pentru partea vătămată o îmbogățire fără justă cauză, suma de 50.000 de lei fiind suficientă pentru repararea prejudiciului suferit de partea vătămată.
Va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, conform art. 191 alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal inculpații, și.
În motivarea apelului său inculpatul a invocat nevinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "viol" prev. și ped. de disp. art. 191 al. 1 și 2 Cod penal, arătând că se impunea schimbarea încadrării juridice a acestei fapte în"tentativă de viol"întrucât nu s-a demonstrat consumarea vreunui raport sexual normal cu partea vătămată precum și aplic. disp. art. 81 Cod penal cu privire la care apreciază inculpatul-apelant că ar fi fost îndeplinite toate condițiile aplicării acestui beneficiu.
Aceeași critică se regăsește și în cuprinsul motivelor de apel formulate de către inculpatul și care solicită instanței de control judiciar reformarea sentinței penale apelate sub aceleași aspecte referitoare atât la încadrarea judiciară dată faptei sub aspectul căreia a fost condamnat cât și față de modalitatea de individualizare a executării pedepsei.
La termenul de judecată din 10.02.2008 precizează acest apelant că nemulțumirea sa vizează și modul de soluționare a laturii civile cauzei, respectiv a cuantumului despăgubirilor civile acordate părții vătămate.
Apelul declarat de către inculpatul nu a fost motivat.
Prin decizia penala nr.-, a Tribunalului Iași, au fost respinse ca nefondate apelurile celor trei inculpați.
In luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează: Prima instanță a administrat în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele sub aspectul cărora inculpații - apelanți au fost trimiși în judecată, împrejurările în care au fost săvârșite acestea și persoana făptuitorilor, în conf. cu art. 62 și urm. din Codul d e procedură penală.
Pe baza acestor probe situația de fapt a fost stabilită corect concluzionându-se corespunzător asupra vinovăției inculpaților, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "viol"prev. și ped. de disp. art. 197 al. 1, al. 2 lit. Cod penal, constând în fapta acestora care, în noaptea de 12/13.05.2006 folosind violențe fizice și amenințări cu acte de violență au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată .
Această situație de fapt a fost reținută în urma unei coroborări judicioase a principalelor mijloace de probă ce au fost administrate în ambele faze ale procesului penal, constând în plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico - legal nr. 942/ 15.05.2006, adresa nr. 2366/ 12.06.2006 a I, declarațiile martorilor, a, precum și declarațiile inculpaților, și în special cele date în cursul urmăririi penale de inculpații și a căror concludență se reține raportat la ansamblul material probator administrat pe tot parcursul procesului penal, unde inculpatul recunoaște în totalitate atât săvârșirea infracțiunii de "viol" reținute în sarcina sa cât și a celor comise de către ceilalți doi inculpați inculpații și, declarația acestui inculpat precum și cea a inculpatului - care recunoaște de asemenea că, prin folosirea de violențe, a obligat-o pe partea vătămată să întrețină un raport sexual normal reliefând fără dubiu participarea fiecărui inculpat în calitate de autor la săvârșirea înformă consumată,a infracțiunii de "viol" prev. și ped. de disp. art. 197 al 1, 2 lit. a Cod penal, criticile inculpaților-apelanțidovedindu-se total neîntemeiate.
Reținând vinovăția inculpaților, și în mod legal prima instanță a dispus în sensul condamnării acestora la câte opedeapsă penală legală, situată la nivelul minimului special prev. de lege pentru infracțiunea săvârșită,bine individualizatăprin prisma criteriilor prev. de art. 72 Cod penal,șicorect dozată, menită a asigura îndeplinirea rolului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, respectiv cel al reeducării inculpatului și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Criticile inculpaților - apelanți referitoare la individualizarea modalității de executare a pedepsei închisorii realizată de către instanța de fond și solicitarea acestora de aplicare a disp. art. 81 Cod penal, se dovedesc a fi din perspectivagravității faptelor săvârșite de către aceștia a importanței valorilor sociale ocrotiteprin încriminarea acestui tip de fapte,urmărilor produseconstând în speță în producerea unei reale traume psihice părții vătămate, de natură a amprenta definitiv dezvoltarea emoțională a acestuia, minoră la data violului, și a modalității în care au fost comise acestea, respectiv pe timp de noapte, de mai multe persoane împreună, în loc public, în mod inadmisibil nefondate, ei beneficiind de altfel cu prilejul realizării operațiunii de individualizare a pedepselor de clemență din partea instanței care le-a stabilit fiecăruia dintre ei pedepse situate la nivelul minimului special prev. de disp. art. 197 al 1,2 lit. a Cod penal, respectiv de 5 (cinci ) ani închisoare, în condițiile în care maximul special prev. de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni este de 18 ani închisoare,
Cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, constând în obligarea celor trei inculpați în solidar, la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, apreciază Tribunalul că, așa cum demonstrat și în latura penală a cauzei instanța de fond a apreciat în mod corect asupra întinderii prejudiciului moral cauzat părții civile, victimă infracțiunii de "viol"suma de 50.000 lei acordată acesteia cu titlu de daune morale reprezentând o justă și echitabilă reparație morală, reținută judicios de către prima instanță ca echivalent al prejudiciului moral adus acesteia.
In termen legal inculpații și, au atacat cu recurs decizia tribunalului, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, argumentele invocate, regăsindu-se în preambulul prezentei decizii.
Inculpatul-recurent, prin apărătorul său, a solicitat în esență, casarea hotărârilor date de instanțele de fond și de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Iași. cu motivarea că actul de sesizare a instanței nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către primul procuror. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sau redozarea pedepsei aplicate, cu suspendarea condiționată a executării.
Inculpatul-recurent, critică cele două hotărâri sub aspectul cuantumului pedepsei, modalitatea de executare a acesteia și încadrarea juridică dată faptei, in sensul că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de perversiuni sexuale, condiția privitoare la scandalul public fiind îndeplinită.
Argumentele invocate pe larg, se regăsesc în preambulul prezentei decizii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată că motivele invocate de inculpați, nu sunt întemeiate din următoarele considerente:
Cu privire la critica invocata de inculpatul, conform căreia, actul de sesizare a instanței nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către primul procuror, amintim doar că la fila 2 din dosarul de fond, se regăsește în adresa de înaintare a rechizitoriului, în care este stipulat că rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către primul procuror, conform art. 264 al.3 Cod procedură penală. Deci, această critică nu are suport real.
Cu privire la critica aceluiași inculpat, conform căreia hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se bazează soluția, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală, este de reținut că instanța de apel a motivat ca, situația de fapt a fost reținută de prima instanță, în urma unei coroborări judicioase a principalelor mijloace de probă ce au fost administrate în ambele faze ale procesului penal, constând în plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 942/ 15.05.2006, adresa nr. 2366/ 12.06.2006 a I, declarațiile martorilor, a, precum și declarațiile inculpaților, și în special cele date în cursul urmăririi penale de inculpații și a căror concludență se reține raportat la ansamblul material probator administrat pe tot parcursul procesului penal, unde inculpatul recunoaște în totalitate atât săvârșirea infracțiunii de "viol" reținute în sarcina sa cât și a celor comise de către ceilalți doi inculpați inculpații și, declarația acestui inculpat precum și cea a inculpatului - care recunoaște de asemenea că, prin folosirea de violențe, a obligat-o pe partea vătămată să întrețină un raport sexual normal reliefând fără dubiu participarea fiecărui inculpat în calitate de autor la săvârșirea înformă consumată,a infracțiunii de "viol" prev. și ped. de disp. art. 197 al 1, 2 lit. a Cod penal, criticile inculpaților-apelanțidovedindu-se total neîntemeiate.
Referitor la critica potrivită căreia instanța a încălcat dispozițiile art. 378 Cod procedură penală. deoarece nu s-a pronunțat asupra unor probe de natură să influențeze soluția procesului, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 alin. 1 pct. 10 teza a II-a Cod procedură penală și cea care se referă la faptul că, valuând în mod greșit probele administrate în cauză, atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri greșite de condamnare, situație incidentă cazului de casare prevăzut de art.385 ind.9 alin.1 pct. 18 Cod procedură penală, invocate tot de inculpatul, instanța de recurs retine că nici acestea nu sunt fondate.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.
Conform art. 63 al. 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Art. 65 al 1, stipulează că: sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, care a fost reevaluat de instanța de apel fiind interpretat just în lumina disp. art. 63 Cod procedură penală i pe baza acestuia, s-au făcut încadrările în drept și, au dispus condamnarea inculpaților pentru faptele dovedite așa cum au fost descrise mai sus.
Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.
În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Și instanța de recurs îmbrățișează punctul de vedere al instanțelor de fond si apel, conform căreia, probele au fost apreciate si evaluate al justa lor valoare si, nu exista nici o discordantă între probele administrate și aspectele reținute în motivarea deciziei recurate cu privire la stabilirea vinovăției inculpaților.
Reamintim probele care au stat la baza răsturnării prezumției de nevinovăție a inculpaților recurenți și anume: plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico - legal nr. 942/ 15.05.2006, adresa nr. 2366/ 12.06.2006 a I, declarațiile martorilor, a, precum și declarațiile inculpaților.
Pe baza acestor probe s-a stabilit fără dubii că, inculpații și care, dimpreună cu coinculpatul, în noaptea de 12/13.05.2006, folosind violențe fizice și amenințări cu acte de violențe fizice, au întreținut raporturi sexuale normale și orale cu partea vătămată.
Aceasta fapta, in drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "viol", prev. și ped. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a Cod penal.
Susținerile inculpaților recurenți, precum că partea vătămată ar fi putut pleca din locul unde a fost violata sau ca ar fi fost de-acord, sunt total lipsite de fundament. Dacă ar fi fost așa cum susțin inculpații, atunci partea vătămată nu mai țipa și inculpatul nu îi mai spunea să tacă din gură că oricum nu o aude nimeni și nu ar fi rămas în stare de șoc după consumarea rapturilor sexuale.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracțiunea de viol constă în "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința". In speța de față, partea vătămată a fost constrânsa de inculpați, folosindu-se asupra ei violențe fizice și amenințări cu acte de violențe fizice, la întreținerea de raporturi sexuale.
Cu privire la critica inculpatului, conform căreia fapta ar fi încadrabilă în cea de perversiuni sexuale, amintim că instanța de fond a motivat temeinic și legal că nu poate fi reținută întrucât faptele inculpaților, respectiv relațiile sexuale orale și normale întreținute cu partea vătămată nu reprezintă perversiuni sexuale comise în public sau care au produs scandal public (nimeni nu a observat comiterea faptei), iar aceste relații sexuale au fost săvârșite prin folosire de violențe și amenințări cu acte de violențe asupra părții vătămate și nu au fost ca urmare a acordului acesteia (constrângerea victimei este specifică infracțiunii de viol). De asemenea, legea definește infracțiunea de viol drept: "Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința", în categoria de act sexual incluzându-se, pe lângă cele normale, și actele sexuale orale pe care inculpații le-au întreținut cu partea vătămată, indiferent dacă aceștia au ajuns să ejaculeze sau nu. La acea oră și în acel loc, nu erau alte persoane.
Cu privire la motivele de recurs invocate de ambii inculpați, privitoare la individualizarea pedepselor și a modalității de executare, instanța de recurs retine că:
In cadrul sancțiunilor de drept penal un loc important ocupă pedeapsa care e singura sancțiune penală și este menită să asigure restabilirea ordinii de drept încălcată prin savarsirea de infracțiuni. Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, prevăzuta de lege, aplicată de instanța judecătorească infractorului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Trăsăturile pedepsei reținute mai sus se regăsesc și în definiția legala dată acesteia prin dispoziția art.52 Cod penal, unde se arată ca: "Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni se realizează și pentru cel căruia i se aplică o pedeapsa care este menită să asigure constrângerea și reeducarea infractorului - prevenție specială.
Solicitarea inculpaților de reducere a pedepselor aplicate și de schimbare a modalității de executare, nu poate fi primită de instanța de recurs cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 cod penal precum si de scopul acestora, prevăzut de art. 52 cod penal.
In concret instanța de fond, a ținut cont de modul și împrejurările comiterii faptei, de gradul de pericol social al acesteia, de limitele de pedeapsa pentru acest gen de infracțiuni, de datele care caracterizează persoana inculpaților, precum si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Și instanța de recurs constată că pedepsele aplicate inculpaților-recurenți sunt bine individualizate si corespund scopului pedepselor, privind prevenția generala si speciala si este de natura sa-i determine ca pe viitor să nu mai comită fapte penale.
Nu sunt alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârilor atacate. Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că decizia recurată este legală și temeinică, recursurile fiind nefondate și pe cale de consecință în baza art. 385 ind. 15 lit. b din Codul d e procedură penală urmează să fie respinse ca atare.
Inculpații-recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de către inculpații și împotriva deciziei penale nr.243 din 05.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpații recurenți să plătească statului, câte 150 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.03.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Cheptene Micu
