Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1710/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2694/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1710
Ședința publică de 23 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOTîmpotriva încheierii de ședință din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,arată că recursul vizează netemeinicia încheierii Tribunalului București - Secția a II-a Penală din 17 noiembrie 2009, prin care s-a admis cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar. Instanța de fond a reținut ca și circumstanțe favorabile de natură a motiva admiterea unei astfel de cereri vârsta inculpatului, calitatea de inspector la DGPMB - date ce caracterizează un profil moral și social deosebit. Apreciază că aceste aspecte, precum și faptul că a urmat chiar și cursurile unui masterat în domeniul prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri denotă o periculozitate a acestuia, având în vedere că era primul chemat să asigure respectarea legii, fiind - cel puțin teoretic - instruit în mod special în domeniul traficului de stupefiante. Această motivare este reținută și cu ocazia soluționării cererii de prelungire a arestării preventive, cerere ce a fost admisă.
Implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii și rolul acestuia este demonstrat și de convorbirile telefonice interceptate între inculpatul și inculpatul, convorbiri din care rezultă că aceștia discutau despre modalitatea de îngrijire a culturii de canabis.
Consideră că nici argumentele legate de faptul că inculpatul ar fi fost pus în libertate nu pot justifica admiterea cererii atâta timp cât acesta a avut o altă atitudine procesuală, recunoscând implicarea sa în plantarea și întreținerea culturii, în timp ce inculpatul a negat în mod constant săvârșirea infracțiunii.
Apreciază că lăsarea în libertate a intimatului inculpat la acest moment procesual nu se justifică, ținând cont și de faptul că arestarea acestuia a avut loc pe data de 9 octombrie 2009, nedepășindu-se în nici un fel durata rezonabilă a arestului preventiv. De asemenea, solicită a se avea în vedere natura faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă.
Pentru toate motivele expuse mai sus,solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond,m respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar - ca fiind nefondată.
Apărătorul intimatului inculpatavând cuvântul, solicită respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat.
Argumentele pe care le-a avut instanța de fond la dispoziție, întemeiate pe probatoriile administrate în cauză, legitimează soluția de admitere a cererii formulate, iar faptul că cel pe care îl apără este polițist nu trebuie să reprezinte nici o circumstanță atenuantă, dar în nici un caz o circumstanță agravantă în contextul cererii formulate.
Nu este real că intimatul inculpat a avut o atitudine procesuală nesinceră sau parțial sinceră. Ce a făcut concret clientul său rezultă și din declarațiile sale și din înregistrările convorbirilor telefonice, dar mai ales din ceea ce au declarat ceilalți participanți. Inculpatul a dat spre închiriere garsoniera coinculpatului care, după trei luni i-a comunicat că nu a mai închiriat garsoniera, dar o folosește el, aducând la cunoștință clientului său și în ce scop. a acceptat situația și a făcut-o cu o ușurință condamnabilă și nedemnă de orice persoană ce are cunoștință despre exigențele legii penale. Că nu a comis nici un fel de acte în sensul traficului de droguri în varianta cultivării, rezultă din probatoriul dosarului. Coinculpații și au recunoscut că erau consumatori de canabis și că au preferat să cultive canabis în acea garsonieră, pentru ca ulterior să utilizeze substanța rezultată în interes personal,pentru uzul propriu.
Solicită a se avea în vedere că pe exigențele clare ale art. 160 Cod procedură penală nu urmează nici un fel de pericol pentru buna desfășurare a judecății.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă asupra pericolului concret al faptei.
Față de toate cele arătate mai sus și pentru egalitate de tratament cu inculpatul, solicită menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Intimatul inculpatvând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 17.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală a dispus, după cum urmează:
A fost admisă cererea formulată de inculpatul.
În baza art.1601raportat la art.1602alin.1 și 2 și art.1608aalin.2 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului.
În baza art.1602alin.3 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a municipiului B și a județului I decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială în care domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1602alin.31Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să nu se apropie de coinculpații și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, s-a luat față de el măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu s-ar justifica respingerea cererii inculpatului, dat fiind că acesta nu s-a sustras urmăririi penale, nu a plecat din țară, nu a comis alte infracțiuni, are ca polițist pregătire academică și recomandări bune de la comisarul șef de poliție în cadrul Secției nr.17 Poliție.
Deasemenea, instanța a reținut că este realizată și condiția referitoare la limita de pedeapsă prevăzută de lege până la care este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că argumentele instanței nu sunt de natură a justifica admiterea cererii inculpatului.
Examinând încheierea atacată din perspectiva formulată, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente care succed.
1. Față de inculpat s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de risc (art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000) iar datele rezultate în cursul anchetei penale au pus în relevanță indicii temeinice de natură a legitima bănuiala că acesta a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat.
2. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi care se poate justifica în cazul infracțiunii mai puțin grave și mai ales în considerația încrederii pe care ar produce-o inculpatul în sensul că în stare de libertate nu constituie un pericol pentru ordinea publică și pentru desfășurarea optimă a procedurilor judiciare în curs și nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Or, din datele existente referitoare la circumstanțele reale și personale, Curtea apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu s-ar putea justifica.
În acest sens, Curtea notează în primul calitatea de polițist a inculpatului cu pregătire academică și chiar specială (masterat) în materia drogurilor și infracționalității legată de acest gen de substanțe prohibite.
În această ordine de idei, existând indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, cu toate că avea perspectiva clară a consecințelor, având în vedere versiunea produsă în apărare, nesinceră, în contradicție cu probe evidente și oricum vădind o conduită duplicitară și nelegală în raport cu calitatea de polițist, Curtea apreciază că acesta nu poate fi creditat cu încrederea că nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, odată aflat în stare de libertate.
Totodată, distinct de aspectul mai sus menționat, este de observat că punerea în libertate (chiar sub control judiciar) a inculpatului prezintă "pericol pentru ordinea publică", înțelegând această sintagmă ca o stare de neîncredere în capacitatea de protecție și aplicare a legii de către autoritățile statului în mod egal pentru toți cetățenii, în condițiile în care speța a fost mediatizată la nivel național.
Cu alte cuvinte, Curtea constată că argumentele instanței de fond, legate de persoana inculpatului, respectiv "împrejurarea că până la arestarea lui inculpatul nu a dispărut din țară, nu a comis alte fapte" (?!) pregătirea academică și recomandarea elogioasă a unui comisar șef de poliție din care rezultă că inculpatul s-ar distinge printr-un "profil moral și social deosebit" (!?) nu sunt de natură a justifica și susține soluția adoptată de tribunal.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de procuror, va casa încheierea din 17.11.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală și rejudecând, va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București.
Casează încheierea din data de 17.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- și rejudecând, în fond:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./4.12.09
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
