Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1752/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2814/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1752
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 decembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 3: Ion Tudoran
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află RECURSULUI declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.638/A din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, aflat în stare de arest la Penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, lipsă fiind intimata - parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat, în temeiul art.385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 838/A/20.11.2009 a Tribunalului București - secția a II -a penală, prin care s-a confirmat sentința penală nr.421/25.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pe fond, solicită o reindividualizare a pedepsei, și orientarea acesteia spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanțele care îl caracterizează pe inculpat, respectiv că a recunoscut și regretat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului, nu a încercat să se sustragă, prejudiciul a fost recuperat integral, iar partea vătămată nu s-a constitui parte civilă.
Apreciază că, în acest context, și față de gravitatea faptei, pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond, și confirmată în apel, este mult prea mare.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului în sensul celor de mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului, este de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului, avându-se în vedere cazierul judiciar impresionant al acestuia, faptul că a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, dovedind astfel că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul prevenției.
Totodată, solicită obligarea recurentului - inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, se raliază concluziilor apărătorului său; precizează că pentru faptele săvârșite în trecut a fost condamnat și a executat pedeapsa.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 421 din 25 august 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în baza art.208 al.1-art.209 al.1 lit.f, al. 2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.64 lit. teza a Il-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 25 iunie 2009, la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 25.06.2009, lucrători de poliție din cadrul Politiei Sector 2-, Compartimentul, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona intersecției dintre Calea și str. - -, i-au observat pe inculpatul și martorul cunoscuți ca săvârșind infracțiuni de furt din buzunare. Întrucât aceștia aveau un comportament suspect, organele de poliție au trecut la supravegherea acestora și i-au urmărit în timp ce s-au deplasat cu autobuzul liniei 135 și, ulterior, cu autobuzul liniei 123, în tot acest timp inculpatul uitându-se insistent la buzunarele persoanelor aflate în apropierea sa.
În timp ce se aflau în autobuzul 123, la stația " " a urcat partea vătămata însoțită de martorul, iar inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, profitând de faptul că autobuzul era aglomerat. După ce și-a pus un pulover pe mâna, inculpatul a deschis cu mâna dreapta o capsă a unui buzunar lateral de la geanta părții vătămate și a sustras astfel un portofel pe care l-a introdus imediat în buzunarul drept. La stația următoare, " ", inculpatul a coborât în grabă din autobuz, fiind urmat de martorul.
În stația de autobuz, organele de poliție l-au oprit pe inculpat și au întrebat-o pe partea vătămată dacă îi lipsește vreun. Partea vătămată și-a verificat conținutul genții și a constatat că îi lipsește portofelul în care a arătat ca avea suma de 634 lei, două carduri bancare și mai multe acte.
Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului, s-a găsit portofelul părții vătămate care conținea toate actele indicate pe numele acesteia și a fost recunoscut de partea vătămată.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, coroborându-se cu plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor și, procesul verbal de depistare a inculpatului, procesul verbal de control corporal al inculpatului, procesul verbal de predare a portofelului părții vătămate.
A concluzionat prima instanță că, în drept, fapta inculpatului - care, în data de 25.06.2009, în jurul orei 1600, în timp ce se afla în autobuzul liniei 123, sustras din geanta părții vătămate suma de 634 lei, carduri și acte - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. f și al.2 lit. b Cod penal.
S-a mai reținut că din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.1727/2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, fiind arestat la 30.08.2002 și liberat condiționat la data de 17.05.2006, conform sentinței penale nr.1418/2006, pronunțată de Judecătoria Pitești, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 652 zile, împrejurare față de care s-a constatat că fapta din speță a fost săvârșită de către inculpat în stare de recidivă postexecutorie, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, fără a arăta, în scris, motivele sale de nemulțumire, iar oral, în ședința publică din 26 iunie 2009, precizat că apelul său vizează redozarea pedepsei.
Prin decizia penală nr.638/A din 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a fost respins - ca nefondat - apelul formulat de inculpatul; a fost menținută arestarea preventivă și s-a dedus din pedeapsă aplicată prevenția de la 25.06.2009, la zi.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, în apel.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul declarat de inculpatul este nefondat, apreciind că în raport de circumstanțele faptelor - în public, dând dovadă de curaj și determinare, profitând de aglomerația specifică mijloacelor de transport în comun, pregătindu-și săvârșirea faptei - și de circumstanțele personale ale inculpatului - care are un cazier impresionant, a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, dovedind că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul prevenției speciale, menținând o atitudine de nesocotire a valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu are ocupație și nici loc de muncă obținându-și mijloacele de existență prin mijloace ilicite - o pedeapsă de 5 ani închisoare ar fi de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a promovat recurs, care, fără a contesta săvârșirea faptei pentru care este judecat, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei stabilite spre executare, conform cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea reținută în sarcina sa în prezenta cauză, pe motiv că fapta comisă are o gravitate redusă și a cauzat un prejudiciu minor, integral recuperat și, de asemenea, că a manifestat o atitudine procesuală sinceră.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, potrivit art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursul declarat în speță este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei rezultante, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Astfel, pe de o parte, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, care este orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului, este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și perseverența infracțională a autorului său.
În acest sens, determinarea cu care a acționat inculpatul (dovadă fiind că a profitat de aglomerația specifică mijloacelor de transport în comun, pregătind săvârșirea faptei) relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat, valoarea - într-adevăr redusă - a prejudiciului cauzat fiind tocmai aceea care a determinat stabilirea unei pedepse orientată spre minim.
Totodată, bogata antecedență penală a inculpatului (condamnat anterior de 5 ori pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt calificat, în formă consumată sau de tentativă), precum și reluarea de către acesta a activității infracționale, deși i s-a acordat în mod repetat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepselor precedente, dovedesc lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor respective și justifică aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse suficient de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea lui socială.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că atitudinea procesuală a inculpatului nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, în condițiile art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, cu atât mai mult cu cât atitudinea respectivă nu a făcut decât să confirme evidența, câtă vreme inculpatul a fost surprins în flagrant (acțiunile sale fiind urmărite de lucrătorii de poliție), iar recuperarea prejudiciului nu s-a datorat bunăvoinței inculpatului, ci a intervenției prompte a organelor de poliție.
În plus, aspectele anterior analizate nu pot fi evaluate decât în concurs cu existența unei cauze legale de agravare a răspunderii penale (starea de recidivă postexecutorie), astfel că, și în ipoteza teoretică a reținerii lor drept circumstanțe atenuante judiciare, coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie, conform art.80 alin.2 din Codul penal.
Pe de altă parte, cuantumul pedepsei, astfel cum a fost stabilit este întru-totul justificat, având în vedere perseverența manifestată de acesta în comiterea de infracțiuni contra patrimoniului.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada deja executată de acesta în regim de detenție, începând cu data de 25 iunie 2009 și până la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea, în temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul recurentului inculpat declarat împotriva deciziei penale nr.638/A/20.11.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului durata arestării preventive de la 25.06.2009, la zi.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Lefterache Lavinia, Ion Tudoran
