Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal;
- OUG195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 191
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă capcraiova.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarate de inculpații și - ambii deținuți în cadrul Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva deciziei penale nr. 259 de la 14 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul asistat de avocat desemnat din oficiu și recurentul asistat de avocat ales, lipsind intimații - părți civile și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de recurs a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, susține motivele depuse la dosar și critică decizia pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.
Susține că și în situația în care inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, instanța de apel putea să rețină circumstanțe reale atenuante constând în sinceritatea manifestată de inculpat și având în vedere situația familială a acestuia, pedeapsa rezultantă putea fi coborâtă sun minimul special, în urma aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal.
Concluzionează în sensul admiterii recursului, casării hotărârilor și reindividualizării judiciare a pedepsei, în sensul coborârii acesteia sub minimul special.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivele de recurs depuse la dosar că instanțele au făcut o evaluarea necorespunzătoare a materialului probator administrat în cauză, cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea de furt calificat pe care, recurentul nu ar fi comis-
Un alt motiv de nelegalitate privește încadrarea juridică dată faptei, susținându-se că se poate reține cel mult infracțiunea de tăinuire prev de art. 2 221 Cod penal, recurentul neefectuând nici un act material de deposedare a părții vătămate de bunurile sustrase.
În sfârșit, sub aspectul laturii penale se susține că decizia este netemeinică în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, solicitându-se în consecință casarea deciziei și aplicarea unei pedepse sub minimul special, cu reținerea de circumstanțe legale atenuante în beneficiul inculpatului, în situația în care instanța va reține vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la latura civilă se invocă un motiv de nelegalitate și un motiv de netemeinicie, susținându-se pe de o parte că, în mod nelegal inculpatul a fost obligat în solidar cu coinculpatul la plata sumei de 26.000 lei fără să existe dovezi certe referitoare la însușirea sumei de către recurent, iar cel de-al doilea motiv vizează netemeinicia deciziei, raportat la obligarea recurentului la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă ca re nu se justifică în raport cu cele la care au fost obligați ceilalți inculpați din cauza dedusă judecății.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea a recursurilor inculpaților ca neîntemeiate, apreciind că decizia recurată este legală și temeinică.
Referitor la încadrarea juridică dată faptelor, se motivează că aceasta este legală și temeinică, recurenții fiind coautori ai infracțiunii de furt calificat, individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prev de art. 72 Cod penal, instanțele soluționând în mod legal și latura civilă, raportat la materialul probator administrat în cauză și respectiv la cheltuielile judiciare pentru care s-a și dispus obligarea acestora către stat.
Recurentul-inculpat își însușește concluziile puse de apărător și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului și casarea deciziei, pentru motivele invocate de apărătorul său și susținute oral, în fața instanței.
dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.63/07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr-, s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i în Cod Penal art.221
Cod PenalÎn baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod pen. cu aplic. art. 37 lit.b cod pen. a fost condamnat inculpatul "" - fiul lui și a născut la 17.04.1982 în C, absolvent a 4 clase, concubinaj, are 3 copii minori, fără ocupație, recidivist, cu domiciliul în -gară, D - la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i cod pen. cu aplic. art. 37 lit.b cod pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare; în baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit.b cod pen. a fost condamnat inculpatul la 1 an și 2 luni închisoare; în baza art.33 lit.a și 34 lit.b cod pen. s- dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin.2 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b cod pen și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24 de ore, de la data de 19.01.2009, precum și măsura arestului preventiv de la 20.01.2009, la zi și a fost menținut starea de arest.
În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod pen, fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 15.02.1972 în, absolvent a 10 clase, căsătorit, are 2 copii minori, agricultor, cunoscut cu antecedente penale fără a fi recidivist, cu domiciliul în -gară, D - la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, iar în baza art. 71 alin.2 pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, arestul preventiv de la data de 19.01.2009 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
Totodată, prin aceeași sentință, s-a dispus în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cod pen. condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților - și, pe termenul de încercare prev. de art. 82.pen. și s-a atras atenția acestora asupra consecințelor prev. de art. 83.pen.
În baza art. 71 alin.2 Cod Penal, li s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b și în baza art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
S-a constatat prejudiciul parțial acoperit către partea civilă și au fost obligați inculpații și - la plata a 2.766 lei despăgubiri, către partea civilă; s-a constatat prejudiciul parțial acoperit către partea civilă și au fost obligați inculpații și la plata a 26.000 lei, către partea civilă; s-a respins cererea privind confiscarea lemnelor; au fost obligați inculpații, astfel: la 500 lei cheltuieli judiciare, la 2.500 lei cheltuieli judiciare, - și la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat nr. 45/12.02.2009, au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.b Cod Penal; art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.b Cod Penal; art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.b Cod Penal; aflate în concurs real prev. de art. 33 lit.a Cod Penal, pentru art. 208 al.1, 209 al.1, lit.a,g,i p; - pentru art. 208 alin.1, 209 alin.1, lit.a,g,i șiCod Penal pentru art. 86 al.1, din OUG 195/2002.
Pe baza probelor administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat în fapt următoarele:
În seara de 14.11.2008, inculpatul "" s-a întâlnit cu inculpatul - la barul AF din satul -Gară unde au hotărât ca în timpul nopții să pătrundă în locuința părții vătămate care era plecată în C iar ceilalți membrii ai familiei se aflau la muncă în Italia, pentru a sustrage bunuri pe care apoi să le vândă.
Conform înțelegerii, în noaptea de 14/15.11.2008, în jurul orei 1,30, inculpații au escaladat gardul locuinței părții vătămate au pătruns în curte și apoi în casă de unde, din mai multe camere au încărcat într-o sacoșă mare de rafie și într-o geantă de voiaj de culoare roșie pe role, 4 stații de amplificare Philips, 2 aparate video, un aparat, bunuri pe care le-au transportat la domiciliul inc. și le-au ascuns în podul casei. Dimineața, inculpații au găsit pe martorul care a fost de acord să-i transporte în orașul C, promițându-i că pentru transport îi vor da un aparat. Inculpații au încărcat în autoturism sacoșele cu bunurile furate și din -sat au luat cu ei pe G, fratele inculpatului, pentru a depozita bunurile în garsoniera în care martorul locuia în gazdă, fără să-i spună acestuia despre proveniența bunurilor. După ce i-au dat martorului promis, cu toții au revenit în iar după aceea, timp de 2-3 zile inculpatul s-a deplasat la C și a încercat să valorifice bunurile furate.
Întrucât G și-a dat seama că bunurile provin din furt iar inculpatul i-a confirmat acest lucru, de teamă ca bunurile să nu fie găsite în garsoniera sa, Gas part cu un întreaga aparatură electronică aflată în cele 2 sacoșe, pe care apoi a aruncat-o la tomberonul din spatele blocului.
Prejudiciul produs prin furt a fost stabilit conform filelor 204-207 din dosarul de urmărire penală, ca fiind de 3011 lei și a fost acoperit parțial, rămânând neacoperit până la limita sumei de 2666 lei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu această sumă, reprezentând contravaloarea bunurilor nerestituite, precizând că dintre bunurile sustrase i s-a restituit un și o geantă.
În drept, s-a constatat că faptele inculpaților și -, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,g,i
Cod PenalÎn seara de 16.01.2009, inculpatul, a mers la domiciliul inc. și pe fondul consumului de alcool au hotărât să sustragă bani din locuința văt.p., despre care cunoșteau că noaptea rămâne în câmp pentru a-și păzi turma de oi, iar în domiciliul său din - Gară are bani mulți, obținuți din vânzarea animalelor.
și, împreună s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, cunoscând bine că acesta nu este în domiciliu, au pătruns în curte prin escaladarea gardului, apoi în casă și, din gura de curățare a sobei de teracotă, au sustras o de plastic în care se afla suma de 70.000 lei, pe care inculpatul a dosit-o sub haina cu care era îmbrăcat. Inculpații au plecat apoi la domiciliul lui și, pe drum, fără să fie observat de, inculpatul a scos din mai multe note pe care le-a ascuns în hainele cu care era îmbrăcat, astfel încât, în momentul în care au ajuns la domiciliul lui, inculpații împreună cu soția acestuia din urmă, martora, au numărat suma de 50.000 lei. bani au fost puși în 2 pungi de plastic, așa cum susține martora, apoi într-un bidon de plastic de 3 și ascunși într-un grajd de animale de la locuința inculpatului .
Ca să nu fie bănuiți că ei sunt autorii furtului, în aceeași noapte inculpații și au plecat cu autoritatea inc., condusă de acesta din urmă în localitatea B din jud. C, pentru a cumpăra lemnele pentru foc necesare familiei inculpatului. Inculpații au cumpărat 3 mc lemne, pentru care au plătit 1200 lei, iar când au revenit în le-au depozitat la soții, apoi s-au deplasat la -Gară și pentru că a văzut o mașină a Poliției, inculpatul a coborât în punctul Vii, pentru a ajunge la domiciliul său.
În seara de 17.01.2009, inculpatul s-a deplasat în localitatea, împreună cu frații și, cu autoturismul acestuia din urmă și de la martorul a cumpărat un autoturism Audi cu prețul de 3950 lei. Din localitatea, la volanul autoturismului s-a urcat inc,care l-a condus pe Dj 561 pe o distanță de 20 km, până în localitatea -gară, deși nu deținea permis de conducere. Întrucât voia să sărbătorească pentru că își cumpărase autoturism, inc împreună cu frații, au plecat cu autoturismul Audi condus de această dată de inc, la un situat în apropierea satului unde au comandata mâncare și băutură. De aici, au revenit în satul -gară și apoi au mers în probe cu autoturismul până la intersecția cu drumul ce duce către satul și pe tot acest traseu, pe o distanță de 30 km, autoturismul a fost condus de inculpatul, deși nu poseda permis de conducere. Pe parcursul acestor drumuri, frații l-au întrebat păer despre proveniența banilor și acesta le-a spus că a făcut o afacere cu în urmă căreia fiecăruia i-au rămas câteva sute de milioane de lei. Tot cu această ocazie, inculpatul i-a rugat pe frații să parcheze autoturismul la domiciliul lor, pentru a nu fi văzut de consătenii săi. Frații susține că pe traseul - -gară -, inculpatul a sunat pe telefonul mobil pe dar nici unul dintre ei nu a auzit discuțiile purtate de cei doi.
În timpul cercetărilor s-a recuperat de la martorul din suma de 3950 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului.
Din prejudiciul de 70.000 lei cauzat văt.p., s-a recuperat suma de 43950 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 26.000 lei.
În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a,g,i Cod Penal, iar faptele inculpatului întrunesc conținutul infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. a,g,i și Cod Penal art. 86 al.1 din OUG 195/2002; fapta inculpatului. întrunește conținutul infracțiunii prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002.
Inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni în condițiile stării de recidivă prev. de art. 37 lit.b el Cod Penal fiind condamnat în mai multe rânduri, după cum urmează: prin 67/18.02.1999 a Judecătoriei Calafata fost condamnat la 6 luni închisoare pentru art. 208, 209.Cod Penal fiind arestat la 4.05.1999 și liberat la 12.01.2000; prin 258/ 1.07.1999 a Judecătoriei Calafat, a fost condamnat la 1 an închisoare pentru art. 208, 209.Cod Penal; prin decizia pen. 297/6.07.2000 a Tribunalului Dolja fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru art. 208, 209.Cod Penal, art. 192 al.2 Cod Penal, fiind arestat la 26.05.2000 și liberat condiționat la 3.07.2001, cu un rest neexecutat de 206 zile; prin 176 din 17.04.2003 a Judecătoriei Calafata fost condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru art. 208, 209.Cod Penal, fiind arestata la 19.02.2003 și liberat condiționat la 27.10.2004, cu un rest de 356 de zile; prin 211/10.11.2008 a Judecătoriei Calafat, a fost condamnat la 1 an închisoare pentru furt de componente ale sistemelor de irigații, sentință care nu este definitivă.
Inculpatul a fost și el condamnat prin 608/5.12.19986 a Judecătoriei Calafat la 1 an și 3 luni închisoare, pentru art. 208, 209.Cod Penal, condamnare față de care a intervenit reabilitarea.
La stabilirea și aplicarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, poziția inculpatului, pe timpul procesului penal și starea de recidivă în care acesta a săvârșit fiecare dintre faptele ce compun concursul de infracțiuni, considerând astfel că prevenția generală și specială poate fi atinsă numai prin aplicarea unei pedepse rezultante privativă de libertate; pentru inculpatul, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, poziția inculpatului pe timpul procesului penal, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, cuantumul sporit al prejudiciului cauzat prin infracțiune și față de circumstanțele reale și personale, apreciindu-se că prevenția generală și specială poate fi atinsă prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților - și, instanța de fond a avut în vedere poziția sinceră a acestora pe timpul procesului penal, împrejurarea că sunt infractori primari, apreciind că pot fi aplicate pedepse a căror executare să fie suspendată condiționat, de natură să asigure prevenția generală și specială.
În conformitate cu art. 998, 999 Cod civ. instanța de fond a constatat prejudiciul parțial acoperit către părțile civile și și a obligat pe inculpații și - la 2.766 lei către partea civilă, iar pe inculpații și la 26.000 lei către partea civilă.
Întrucât din ansamblul probelor nu a rezultat că lemnele cumpărate de inculpații și provin din furt, instanța a respins cererea privind confiscarea materialului lemnos.
Împotriva acestei sentințe penale, au declarat apel inculpații și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a criticat sentința sub aspectul reținerii în mod greșit în sarcina sa a infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g,i Cod Penal, iar inculpatul sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei; în ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a arătat că a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a manifestat însă o conduită oscilantă privind pe ceilalți participanți la comiterea acesteia, pedepsele aplicate acestui inculpat ținând seama de criteriile generale de individualizare judiciară prev. de art. 72.Cod Penal, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului - consecvența sa infracțională și starea de recidivă în care a comis faptele.
Prin decizia penală nr. 259 de la 14 octombrie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolj - Secția Penală a respins apelurile declarate de inculpații "" și ; a dedus perioada reținerii preventive a inculpaților apelanți, la zi și a menținut starea acestora de arest preventiv.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care, suma de câte 300 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că inculpatul nu numai că avea cunoștință despre faptul că unchiul său deținea în casă o sumă importantă de bani, ca urmare a relației de rudenie dintre cei doi, dar a recunoscut că i-a dat detalii privind locul unde acesta ținea cheia casei și, ulterior, n-avea nici un interes să păstreze suma de bani în domiciliul său, iar apoi s-o ascundă în câmp, pentru a nu fi incriminat, dacă acesta n-avea nici o participație la săvârșirea faptei.
Faptul că cei doi inculpați au intrat în imobil prin efracție, nu demonstrează neparticiparea inculpatului la comiterea infracțiunii de furt. a n-au mai putut pătrunde în casă prin folosirea cheii, întrucât partea vătămată schimbase locul unde, de obicei o ascundea, situație necunoscută nici de către inculpatul.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs - în termen legal - inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul critică decizia pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, invocă probleme familiale și atitudinea sinceră manifestată pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei și coborârea acesteia sub minimul special, prin reținerea de circumstanțe legale atenuante în condițiile art. 74, 76 Cod penal.
În ceea ce privește pe inculpatul, criticile invocate vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor, atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei.
Referitor la latura penală se invocă două motive de nelegalitate, respectiv comiterea unei grave erori de fapt, cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare pentru infracțiunea de furt calificat, în condițiile în care inculpatul nu a săvârșit această faptă, celălalt motiv vizând greșita încadrare juridică dată faptei prin actul de sesizare și însușită de instanțe.
În privința laturii civile, se consideră că în mod nelegal inculatul a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 26.000 lei, solidar cu coinculpatul, deși nu s-a făcut dovada deposedării și respectiv împosedării sumei de către recurent.
Motivele de netemeinicie vizează, pe de o parte, greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, susținându-se că erau incidente dispozițiile art. 74 și 76 din Codul penal, iar sub aspectul laturii civile, greșita obligare a recurentului la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, sumă care nu se justifică în raport cu cheltuielile făcute în mod efectiv, raportat și la ceilalți inculpați din cauza dedusă judecății.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea Constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special, reținându-se antecedentele penale ale inculpatului și îndeosebi starea de recidivă postexecutorie prev de art. 37 lit. b Cod penal, contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea infracțiunii, antecedentele penale evidențiind pedepse aplicate numai pentru infracțiuni de furt calificat, primul termen al recidivei fiind o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 186/17 aprilie 2003 Tribunalului Dolj pentru infracțiunea de furt calificat prev de art. 208, 209 Cod penal, în executarea căreia a fost arestat la data de 19 februarie 2003 și liberat condiționat la 27 octombrie 2004, rămânând un rest de 356 zile închisoare,
Instanțele au reținut poziția procesuală sinceră a inculpatului și au aplicat o pedeapsă cu respectarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește recursul inculpatului, Curtea constată - de asemenea - că acesta este nefondat.
Evaluând materialul probator administrat în cauză, s-a stabilit cu certitudine că cei doi inculpați, în seara de 16 ianuarie 2009, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, au hotărât să sustragă din locuința părții vătămate o sumă însemnată de bani rezultată din vânzarea ovinelor d către partea vătămată.
Aceasta, în condițiile în care inculpatul - recurent era rudă cu partea vătămată, cunoștea bine imobilul în care acesta locuia și chiar locul unde ținea cheile casei, precum și existența sumei de bani deținută în domiciliu.
Mai mult, recurenții cunoșteau faptul că partea vătămată dormea la, pătrunzând prin escaladare în curte și, ulterior prin efracție, în casă, sustrăgând suma care se afla ascunsă, în gura de curățire a sobei de teracotă.
Ulterior banii au fost împărțiți între recurenți, deplasându-se chiar într-o altă localitate din județul C S cu banii sustrași, fiind conștienți că cercetările ar putea evidenția prezența lor în domiciliul părții vătămate.
Prin urmare, cele două motive de nelegalitate sunt nefondate atât în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, cât și în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei.
Este evident că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în condițiile art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, instanțele reținând în mod corespunzător coautoratul recurenților în săvârșirea infracțiunii.
Individualizarea judiciară a pedepsei a fost făcută în mod corespunzător, cu respectarea criteriilor prev de art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind stabilită în proximitatea limitei minime pentru fapta comisă.
Și criticile vizând soluționarea laturii civile sunt nefondate.
Reținând coautoratul în săvârșirea infracțiunii de furt și împrejurarea că suma a fost împărțită și cheltuită împreună de recurenți, implicit, s-a reținut solidaritatea în ceea ce privește obligarea la despăgubiri civile către partea civilă.
În sfârșit, suma la care a fost obligat inculpatul este stabilită în mod temeinic în raport cu dispozițiile art. 192 alin. 2 pct. 2 Cod Procedură penală, cu referire la cheltuielile procedurale, funcție de complexitatea cauzei și de numărul inculpaților trimiți în judecată.
Concluzionând, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, să dispună respingerea recursurilor, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - ambii deținuți în cadrul Penitenciarul d e Maximă Siguranță C - împotriva deciziei penale nr. 259 de la 14 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Deduce detenția preventivă executată de fiecare inculpat, începând cu data de 14 octombrie 2009, la zi.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care, câte 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu,
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
Red. jud.: C-tin.
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ - 17 martie 2010
- Emis două extrase -
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Tamara Carmen Bunoiu, Constantin
