Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
1922/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 09 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Francisca Vasile
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, () și -, împotriva sentinței penale nr. 847/10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B și a deciziei penale nr. 436/A, din data de 11.09.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - inculpați, (), personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5524, emisă de Baroul București - Cabinet individual, personal în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind intimat - parte civilă, SC " Asigurări" SA și intimat - parte vătămată, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat, declară că la termenul anterior era în stare de arest.
Față de această situație, Curtea, dispune rectificare încheierii de ședință de la termenul din data de 11 octombrie 2009, în sensul că inculpatul deși a fost prezent în stare de arest, în încheiere s-a consemnat că era în stare de libertate.
Apărătorul recurentului - inculpat arată că nu se opune la această rectificare.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, arată că este de acord cu rectificarea încheierii de ședință.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, precizează că, pe lângă individualizarea pedepsei, privind pe ambii inculpați, recursul vizează greșita deducere a arestării preventive și a perioadei executate, precum și încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie, pentru inculpatul. Precizează că, în raport de natura și gravitatea faptelor comise, pedepsele aplicate de către instanța de fond sunt corect individualizate, având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, solicitând păstrarea cuantumului acestora. În ceea cel privește pe inculpatul, solicită înlăturarea lit. a din art. 211 alin. 21Cod penal, având în vedere că, acesta a săvârșit singur infracțiunea de tâlhărie asupra părții vătămate, și deducerea pedepsei aplicată acestuia, de la 04.05.2008 la 05.05.2008, în baza nr. 1027/04, al Judecătoriei sector 3, de la 06.05.2008 la 13.05.2008, deducerea trebuie făcută în baza prezentului, emis în prezenta cauză și de la 14.05. 2008, la zi.
Apărătorul recurentului- inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Parchet, ca nefondat, considerând că, sporul de pedeapsă aplicat de către instanța de fond, este nelegal, în raport de fapta săvârșită de către inculpat, iar perioada petrecută de acesta în arest preventiv, este suficientă pentru a-l corija pe acesta, motive pentru care, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, urmând să-i fie redusă pedeapsa de 5 ani aplicată, de către instanța de apel.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită să se aibă în vedere motivele de recurs depuse la dosar, precizând că achiesează la concluziile puse de către procuror, în ceea ce privește greșita deducere a pedepsei și greșita încadrare juridică a faptei de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului. În ceea ce privește recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia și având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor, de sinceritatea de care a dat dovadă pe parcursul cercetărilor și de circumstanțele personale și reale, apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de apel, este prea mare, solicitând redozarea acesteia.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului privind reindividualizarea pedepsei aplicată acestuia, pentru motivele invocate în motivele de recurs ale Parchetului. În ceea ce privește recursul inculpatului, solicită admiterea acestuia în parte, în sensul deducerii pedepsei și al schimbării de încadrare juridică, prin eliminarea lit. a, de la alin. 21, art. 211 Cod penal.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că regretă fapta comisă și că este de acord cu cele expuse de către apărătorul său.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că regretă faptele săvârșite.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 14 octombrie 2009.
Dată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr-
1922/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1469
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - -
JUDECĂTOR - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații, () și -, împotriva sentinței penale nr. 847/10.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B și a deciziei penale nr. 436/A, din data de 11.09.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc, în ședința publică de la 09 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care, face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 14 octombrie 2009, când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prinrechizitoriul nr. 12906/P/2006din data de 7.11.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 al. 2 lit. c și al. 2 ind. 1 lit. a și b cu aplic. art. 37 lit. a, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a, inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2 și inculpatul (fost ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. a
Prin actul de sesizare s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților - și () pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și i și disjungerea cauzei în vederea identificării persoanei care împreună cu inculpatul a participat la comiterea faptei din data de 07.06.2006 și cercetarea acesteia
într-un dosar separat.
În actul de sesizare s-a reținut în fapt că în perioada iunie-iulie 2006, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații, - și () au pătruns prin efracție în locuințele părților vătămate, (în cazul părții vătămate fapta rămânând în faza de tentativă), de unde au sustras aparatură electronică, bijuterii, bani, în sumă totatlă de 43.500 RON, folosind următorul mod de operare: în prealabil inculpații sunau de pe telefoanele mobile personale la nr.931- Serviciul informații numele clienți, al SC SA, și solicitau numerele de telefon de la diferite adrese după care apelau, tot de pe telefoanele mobile personale, aceste numere de telefon, pentru a verifica prezența la domiciliu a părților vătămate, iar în cazul în care nu răspundea nimeni se hotărau să intre în locuință.
C care asigura paza locului faptei, transportul și prăsirea locului faptei era inculpatul, care folosea în acest sens un autoturism marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare B-10-, pe care îl parca în imediata apropiere a locului faptei pentru a avea o bună vizibilitate asupra locului faptei, pentru a avea o bună vizibilitate asupra accesului în imobilul în care se aflau inculpații. Inculpatul rămânea în permanență în autoturismul menționat mai sus pentru a supraveghea zona, ținând în permanență legătura prin intermediul telefoanelor mobile, cu ceilalți inculpați, și anunțându-i când lucrurile nu se desfășurat normal.
Această situație de fapt a fost reținută în temeiul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv reclamațiile și declarațiile părților vătămate, procese-verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșele foto aferente, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procese-verbale de percheziție corporală, proces-verbal de percheziție a autoturismului, proces-verbal de recunoaștere din grup însoțit de planșa foto, procese-verbale de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, raport de constatare tehnico-științifică criminalistică nr. -/11.07.2006 și 18 1515/1.08.2006, adrese SC România SA și SC SA, declarații de martor, declarațiile inculpaților, acte în dovedirea prejudiciilor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub numărul -.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații, și -, și martorul, părțile vătămate și și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 1729/26.09.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B s-a dispus în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 211 al. 2 lit. c și al. 2 ind. 1 lit. aaf ost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 39 a fost contopită pedeapsa de 6 ani închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/04.03.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 B definitivă prin decizia penală nr. 1297/08.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 39 a fost contopită pedeapsa de 9 ani închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/04.03.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 B definitivă prin decizia penală nr. 1297/08.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI inculpatul urmând a executa pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b au fost contopite cele două pedepse de 9 ani și 7 ani închisoare inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care a fost aplicat un spor de 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 s-a dispus deducerea din durata pedepsie pronunțate a duratei prevenției de la 07.08.1999, de la 21.08.1998 la data de 19.-, de la 15.07.2006 și de la 16.07.2006 la zi.
În baza art. 350 al. 1 a C.P.P. fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 116 Cod penal s-a interzis acestui inculpat să fie prezent în B pe o perioadă de 5 ani.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1027/20.04.2004 emis în baza sentinței penale nr. 4949/22.03.2004 al Judecătoriei Sectorului 3 B și emiterea unui nou mandat conform prezentei.
În baza art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. aaf ost condamnat inculpatul-la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 7 din legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1387/06.09.2002 a Judecătoriei Sectorului 1 B definitivă prin decizia penală nr. 935/20.05.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI pedeapsă grațiată prin sentința penală nr. 1166/16.07.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B definitivă prin neapelare la data de 31.07.2003 și a fost cumulată această pedeapsă cu cea aplicată, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit. a teza finală și lit. b
În baza art. 88 s-a dispus deducerea prevenției de la 13.04.2002 la 18.04.2002, din 15.07.2006 și de la data de 16.07.2006 la zi.
În baza art. 350 al. 1 a C.P.P. fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 116 Cod penal s-a interzis acestui inculpat prezența pe raza mun. B pe o perioadă de 5 ani.
S-a dispus anularea nr. 3424/26.05.2003 emis în baza sentinței penale nr. 1387/06.09.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și emiterea unui nou.
În baza art. 26 rap. la art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. baf ost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare la care în baza art. 39 al. 4 a fost aplicat un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71- 64 lit a teza finală și lit. b
În baza art. 88 s-a dedus din durata pedepsei pronunțate prevenția de la 15.07.2006 și de la 16.07.2006 la zi.
În baza art. 350 al. 1 a C.P.P. fost menținută starea de arest a acestui inculpat.
În baza art. 116 s-a interzis acestui inculpat prezenta pe raza mun. B pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 118 lit. b s-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, aflate la camera de Corpuri delicte așa cum sunt identificate în dovada seria - nr. -/27.10.2006 ( 28 vol. III dup).
În baza art. 14 raportat la art. 346 al. 1 s C.P.P.-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 și 346 al. 1 a C.P.P. fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate și au fost obligați cei trei inculpați în solidar la plata sumei de 1400 RON despăgubiri materiale către aceasta.
În baza art. 14 și 346 al. 1 a C.P.P. fost admisă acțiunea civilă a părților vătămate și și a fost obligat inculpatul la 500 RON echivalent lei la data plății către aceste părți civile, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 14 raportat la art. 346 al. 1 a C.P.P. fost admisă acțiunea civilă a părții civile SC SA și au fost obligați inculpații în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 1144 RON despăgubiri materiale, cu dobânda legală calculată de la data faptei, 02.07.2006 până la momentul plății efective.
Prindecizia penală nr. 162/5.03.2008a Tribunalului București Secția a II-a penală a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B și apelurile inculpaților și, a fost desființată sentința penală apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a arătat că instanța de fond a reținut în privința inculpatului dispozițiile art. 37 lit. b fără a face în prealabil aplicarea art. 334 C.P.P. și că în privința ambilor inculpați a dispus interzicerea dreptului de a se afla în B pe o perioadă de 5 ani deși aceștia au domiciliile în această localitate.
Totodată, a fost admis apelul inculpatului - formulat împotriva aceleiași sentințe penale și în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, i cu aplicarea art. 41 al. 2 și 37 lit. aaf ost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 7 din legea 543/2002 a fost revocată grațierea condiționată a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1387/6.09.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B definitivă prin decizia penală nr. 935/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, grațiată prin sentința penală nr. 11566/2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B definitivă prin neapelare și a fost cumulată această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 350 al. 1 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpaților, - și.
În baza art. 88 a fost dedusă pentru cei trei inculpați prevenția și arestarea preventivă de la 15.07.2006 la zi și pentru inculpatul - și de la 13.04.2002 la 18.04.2002 din pedeapsa aplicată.
Cauza trimisă spre rejudecare în privința inculpaților și a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul -.
În cursul cercetării judecătorești, a fost reaudiat inculpatul. Inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C.P.P. menținând declarațiile de recunoaștere date în primul ciclu procesual. A fost reaudiat martorul. A fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
În al doilea ciclu procesual, prin sentința penală nr.847/03.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în baza art. 334.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridică formulată de inculpatul.
În temeiul art. 211(2) lit. c și alin. 21 lit. a,b p cu aplicarea art. 37 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare.
În temeiul art. 39 alin.1 Cod Penal, s-a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată cu pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/04.03.2002 de către Judecătoria Sector 3 B, definitivă prin decizia penală 1297/08.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare.
În temeiul art.208 alin. 1 - 209 alin. 1, lit. a,i cu Cod Penal aplicarea art. 41(2) și Cod Penal art.37 lit. a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 6(șase) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a p, s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/04.03.2002 de către Judecătoria Sector 3 B, definitivă prin decizia penală 1297/08.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod Penal, s-au contopit cele două pedepse de 9 ani închisoare și 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 (nouă) ani închisoare, la care aplică un spor de 1 an, urmând a executa în final o pedeapsă de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția din 07.08.1998 (24 h), de la data de 21.08.1998 la data de 19.09.1998, de la data de 15.07.2006 și de la 16.07.2006 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea B luat față de inculpat prin încheierea nr. 204/R/13.08.2008 a Tribunalului București.
În baza art. 145 alin.1 ind.1 Codul d e procedură penală pe durata acestei măsuri inculpatul urmează a respecta următoarele obligații:
- se va prezenta la instanță ori de câte ori este chemat;
- se va prezenta la organele desemnate cu supravegherea, secția de poliție de la domiciliu inculpatului, ce va fi desemnată prin Poliția Secției 4 B;
- nu va schimba domiciliul decât cu încuviințarea instanței de judecată;
- nu va obține, folosi și purta nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin.2 ind.2 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului că încălcarea acestor obligații atrage luarea măsurii arestării preventive.
S-a dispus anularea mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1027/20.04.2004 emis în baza sentinței penale nr. 4949/22.03.2004 de către Judecătoria Sector 3 B și emiterea unui nou
În baza art. 26 raportat la art. 208(1)-209(1) lit. a,i cu Cod Penal aplicarea art. 41(2) și Cod Penal art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul(), la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare, la care în temeiul art. 39(4) aplică Cod Penal un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus durata prevenției de la 15.08.2006 și de la 16.07.2006 la 13.05.2008.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menținut față de inculpat obligația de a nu părăsi localitatea B, luată prin încheierea de ședință nr. 204/R/13.05.2008 a Tribunalului București.
În baza art. 145 alin.1 ind.1 Codul d e procedură penală pe durata acestei măsuri inculpatul urmează a respecta următoarele obligații:
- se va prezenta la instanță ori de câte ori este chemat;
- se va prezenta la secția de poliție competentă după domiciliu, desemnată de Poliția Sectorului 5 B, conform programului de supraveghere stabilit și ori de câte ori este chemat.
- nu va schimba domiciliul decât cu încuviințarea instanței de judecată;
- nu va obține, folosi și purta nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin.2 ind.2 Cod penal s-a atras atenția inculpatului că încălcarea oricăreia din aceste obligații atrage luarea măsurii arestării preventive.
În baza art.118 al.1 lit."b" din Codul penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunilor, așa cum sunt identificate în dovada seria - nr.-/27.10.2006.
În temeiul art. 346 alin. 1.C.P.P. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 346 alin. 1.C.P.P. au fost obligații inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumei de 1400 lei daune materiale.
În temeiul art. 346 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 euro (echivalent lei la data plății) către părțile civile și.
În temeiul art. 346 alin. 1.C.P.P. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă, a sumei de 13.856 lei, despăgubiri materiale.
În temeiul art. 346 alin. 1.C.P.P. au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă SC Asigurări SA a sumei de 1144 lei despăgubiri materiale cu dobânda legală calculată de la data de 02.07.2006 până la data plății.
Instanța a reținut în fapt că în data de 7.06.2006, inculpatul, însoțit de o persoană rămasă neidentificată până în prezent, a pătruns prin efracție (prin forțarea celor două sisteme de asigurare ale ușii de acces în locuință), în locuința părților vătămate și, situat în B,-,. 11,. D,. 4,. 113, sector 1, sustrăgând de aici un laptop marca Siemens, bijuterii din aur și un spray lacrimogen tip, valoarea totală a prejudiciului fiind de aproximativ 2000 ron.
Înainte de a pătrunde în locuință, cei doi făptuitori au verificat telefonic prezența părților vătămate în locuință.
Întrucât la telefonul dat în prealabil a răspuns partea vătămată, pentru aod etermina pe aceasta să părăsească domiciliul, unul dintre făptuitori i-a comunicat acesteia că pe numele său a sosit la oficiul poștal o recomandată, și că ar fi necesar să se prezinte până la ora 14,00 pentru aor idica, în caz contrar urmând a fi returnată.
Partea vătămată l-a conectat telefonic pe soțul său și împreună s-au deplasat la Oficiul Poștal, unde au constatat că pe numele lor nu era transmisă nici o scrisoare, oferind însă ocazia inculpatului de a pătrunde în locuință nestingherit.
La revenire părțile vătămate s-au întâlnit cu făptuitorii care ieșiseră din apartament și se aflau încă în scara blocului. Partea vătămată a observat că una dintre cele două persoane purta o sacoșă din material textil, pe care a recunoscut-o ca aparținându-i, întrucât o achiziționase anterior din Franța. Partea vătămată a smuls această sacoșă din mâna inculpatului constatând că în interior se afla laptopul marca Fujitsu Siemens care îi aparținea, moment în care a cerut ajutorul soțului său pentru a-i opri pe cei doi făptuitori.
Partea vătămată a pornit în urmărirea unuia din cei doi indivizi, pe care a încercat să îl imobilizeze, moment în care acesta i-a pulverizat în dreptul ochilor conținutul unui spray lacrimogen, reușind să scape în acest mod.
Instanța de fond a reținut această situație de fapt în baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, care au relatat în detaliu modalitatea de desfășurare a activității infracționale, declarații ce se coroborează cu mențiunile procesului verbal de cercetare la fața locului, ( 29- 37 dup), ce confirmă modalitatea de pătrundere prin efracție, prin forțarea celor două sisteme de asigurare ale ușii de acces, cu procesul-verbal de recunoaștere din grup și de pe planșă foto, activități cu ocazia cărora partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana pe care a încercat-o să o imobilizeze și care i-a pulverizat în zona ochilor conținutul sprayului paralizant.
Inculpatul a avut o poziție oscilantă cu privire la această faptă, negând inițial comiterea ei sau recunoscând numai actele de sustragere nu și pe cele de violență, pentru a reveni și a recunoaște în totalitate această faptă cu ocazia ultimei declarații date în cauză, la termenul de judecată din 3.11.2008. moment în care inculpatul a recunoscut că purta pe cap o . gri, aspect similar celui arătat de partea vătămată, ce a făcut referire la o bandană de culoare albastră, inculpatul recunoscând și săvârșirea actelor de violență, prin pulverizarea unui spray paralizant în zona feței părții vătămate, spray ce fusese sustras anterior din locuința acesteia.
Cu privire la acest act material nu a fost reținută și participația în calitate de complice a inculpatului, apreciindu-se că deși există indicii în acest sens având în vedere modul general de operare al grupului și că acest inculpat folosea în mod obișnuit unul din terminalele telefonice utilizate pentru comunicare, în lipsa unor interceptări telefonice ale convorbirilor sale din această dată nu se poate reține cu certitudine vinovăția sa.
Instanța de fond a mai reținut că, în perioada 30.06.2006, 02.07.2006, inculpatul însoțit de -, și beneficiind de ajutorul inculpatului ce asigura paza zonei, din autoturismul marca Ford Focus cu nr. B-10- parcat în fața imobilului și ținând legătura cu inculpații, a pătruns prin forțarea sistemului de închidere al ușii de acces în locuința părții vătămate, situată în B,-, -. 2,. 7,. 67, sector 3, de unde a sustras mai multe bunuri respectiv un ceas de mână marca, suma de 150 RON, mai multe bijuterii din aur, valoarea totală a prejudiciului fiind de 10.000 RON.
Această situație de fapt este reținută în temeiul declarațiilor părții vătămate care la revenirea în locuință după o absență de circa o săptămână a constatat forțarea sistemelor de închidere și lipsa bunurilor mai sus menționate, declarații ce se coroborează cu mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului ( 6-18 vol. II dup), ce confirmă modalitatea de pătrundere prin efracție.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea arătată mai sus, precizând că a fost însoțit de numitul - și de inculpatul, acesta din urmă asigurând paza zonei și comunicând cu cei din apartament prin telefon. Participarea în calitate de complice a fost recunoscută și de către inculpatul, declarațiile inculpaților coroborându-se atât între ele cât și cu restul materialului probator și urmând a fi avute în vedere la stabilirea situației de fapt conform art. 69
C.P.P.În data de 5.07.2006 inculpatul împreună cu numitul - și ajutat de inculpatul ce asigura paza zonei, a încercat să pătrundă prin efracție în apartamentul părții vătămate din B- - 5,. B,. 81, sector 2, forțând sistemul de asigurare al ușii de acces, activitatea infracțională fiind însă întreruptă de sosirea organelor de poliție, avertizate de către serviciile specializate de prezența în zonă a grupării de autori de furturi din locuințe și de prezența autoturismului marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare B-10-.
Această situație de fapt a fost reținută în temeiul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile părții vătămate, mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului ( 3- 13 vol. III dup), care confirmă modalitatea de pătrundere prin efracție în acest apartament, respectiv prin forțarea sistemului de asigurare al ușii de acces.
În același sens, instanța de fond a reținut și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. -/11.07.2006, din care rezultă că urmele de forțare de pe jumătatea de provenită de la ușa de acces a părții vătămate au fost create de cheia reglabilă marca Profesional aruncată de inculpați, împreună cu o pereche de mănuși textile de culoare neagră, foarfecă pentru tăiat fier marca, și șurubelniță cu două capete, obiecte ce de asemenea au fost găsite de organele de poliție la fața locului, într-un tomberon din material plastic.
Situația de fapt a fost confirmată de conținutul proceselor-verbale de transcriere a interceptării convorbirilor telefonice din data de 5.07.2006 din care rezultă că inculpatul ținut în permanență legătura telefonic cu inculpatul, iar la un moment dat i-a spus să înceteze orice activitate, să iasă din bloc și să arunce sculele de spart pe care le are asupra sa întrucât în zonă a apărut poliția.
Inculpații și au recunoscut ambii în declarațiile date în faza cercetării judecătorești comiterea acestei fapte în modalitatea și forma de participație ce a și fost reținută în sarcina lor, declarațiile acestora servind la stabilirea situației de fapt conform art. 69
C.P.P.În data de 15.07.2006 inculpatul împreună cu numitul - au pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, situată în B,-,. B,. 2,. 20, sector 1, de unde a sustras un telefon mobil marca Nokia 1100, suma de 500 de RON, mai multe bijuterii din aur și și două tricouri pentru copii, valoarea prejudiciului ridicându-se la suma de 30.000 RON.
Această situație de fapt a rezultat din mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, din care rezultă că în această dată organele de poliție din cadrul DGPMB- Servicul de Investigații Criminale au urmărit gruparea compusă din inculpații, - și, observându-i pe aceștia inițial în zona hotelului, în autoturismul Ford culoare ie cu nr. B-10-.
Din mențiunile acestui proces-verbal instanța a reținut că inculpații au parcat acest autoturism în fața hotelului cu partea frontală înspre str. - -, inculpații și - coborând din autoturism și intrând în imobilul de la nr. 6, în timp ce inculpatul a rămas în autoturism și a început să vorbească la telefonul mobil.
Instanța dec fond a reținut că în curând, în jurul orelor 15,00, inculpații au revenit la autoturism, care s-a deplasat de la locul faptei înspre Bd. - -.
La intersecția acestui bulevard cu Bd. -, autoturismul a fost oprit de organele de poliție ce au procedat la percheziționarea corporală a inculpaților și a autoturismului, constatând că aceștia aveau asupra lor mai multe bijuterii, despre care inculpatul a recunoscut că le-a sustras dintr-o locuință din spatele hotelului, mai multe cartele telefonice și un spray paralizant.
Partea vătămată a recunoscut aceste bijuterii ca fiind ale sale.
paralizant a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel sustras din locuința sa în data de 7.06.2006.
Deși inițial inculpații au negat săvârșirea faptei, în cursul cercetării judecătorești au revenit asupra poziției inițiale, recunoscând comiterea acesteia în modalitatea reținută mai sus.
Sub aspectul încadrării juridice, prima instanță a arătat că fapta inculpatului care în data de 07.06.2006, împreună cu o altă persoană neidentificată, a pătruns prin forțarea sistemelor de închidere în locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri și a folosit acte de violență în momentul imobilizării sale de către partea vătămată pentru a-și asigura scăparea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 al. 2 lit. c și al. 2 ind. 1 lit. a și b
S-a precizat că întrucât la săvârșirea faptei au participat două persoane, fapt recunoscut de altfel de inculpat, nu se justifică înlăturarea elementului circumstanțial agravant prevăzut de alin. 2 ind. 1 lit. a, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în acest sens de către inculpat prin apărător a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împrejurarea invocată de către apărătorul inculpatului în susținerea acestei cereri, constând în aceea că actele de violență împotriva părții vătămate au fost săvârșite numai de către inculpat nu și de către cel de-al doilea făptuitor nu prezintă relevanță cu privire la încadrarea faptei și în dispozițiile alin. 2 ind. 1 lit. a, dispozițiile acestui alineat aplicându-se în toate cazurile în care infracțiunea principală, de furt, a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună, chiar dacă actele de violență au fost săvârșite numai de către unul dintre participanți.
Fapta inculpatului care în perioada 02.07.2006- 15.07.2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pătruns, în trei rânduri, prin efracție, în locuințele a trei părți vătămate, de unde a sustras mai multe bunuri (cu excepția părții vătămate în cazul căreia fapta a rămas în faza de tentativă), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit. a și i cu aplicarea art. 41 al. 2
Reținerea art. 41 al. 2 s-a impus întrucât modalitatea similară de comitere a faptelor și intervalul mic de timp între actele materiale relevă o rezoluție infracțională unică.
Față de ambele fapte s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a, în raport de condamnarea aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 323/4.03.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 1297/8.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Din sentința penală nr. 4949/22.03.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare și pronunțată în contestație la executare, reiese că executarea acestei pedepse a început la data de 10.11.2006, prezentele fapte fiind așadar comise după rămânerea definitivă și înainte de începerea executării acestei condamnări.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72, reținând gravitatea concretă și împrejurările comiterii faptelor, reținând îndeosebi valoarea mare a prejudiciului cauzat, caracterul elaborat al planului infracțional, consecvența inculpatului în desfășurarea activității infracționale, agresivitatea acestuia față de partea vătămată față de care nu a ezitat să întrebuințeze acte de violență ce erau apte să pună în pericol grav integritatea fizică a acestuia, poziția procesuală oscilantă a inculpatului, recunoașterea faptelor neavând loc decât după trimiterea în judecată, a fost inițial numai parțială, în funcție de aprecierea proprie a inculpatului cu privire la relevanța probelor administrate, starea de recidivă postcondamnatorie în care au fost săvârșite faptele, inculpatul dând dovadă și prin această împrejurare de perseverență în activitatea infracțională, elemente care impun aplicarea unei pedepse mai ferme pentru fiecare dintre infracțiunile aflate în concurs, într-un cuantum să dea posibilitatea inculpatului să își însușească în mod temeinic programele reeducaționale organizate în temeiul legii de executare a pedepselor, pentru ca scopul de prevenție și reeducare să poată fi astfel atins.
S-a apreciat că pentru a da relevanță concursului de infracțiuni ca și cauză de agravare a pedepsei, văzând și gravitatea faptelor aflate în concurs, specializarea inculpatului în comiterea de infracțiuni împotriva proprietății, se impune aplicarea unui spor cuantificat la 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat prin încheierea nr. 204/R/13.05.2008 a Tribunalului București secția I-a penală, apreciindu-se că starea de detenție în care se află la acest moment inculpatul nu ar justifica înlăturarea acestei măsuri preventive, având în vedere că prezenta sentință nu este definitivă și există posibilitatea întreruperii executării pedepsei în executarea căreia inculpatul se află, sau apariția altor incidente în executare.
Cu privire la fapta inculpatului de a ajuta, în trei rânduri, pe inculpatul și pe numitul -, să pătrundă prin efracție în apartamentele părților vătămate, și, de unde aceștia au sustras bunuri, prin supravegherea zonei și păstrarea contactului cu făptuitorii în scopul de a-i avertiza asupra prezenței unor persoane nedorite, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 al. 1- 208 al. 1 lit. lit. a și 1 cu aplicarea art. 41 al. 2
Dispozițiile art. 41 al. 2 sunt aplicabile întrucât intervalul mic de timp și modalitatea similară în care au fost săvârșite faptele relevă o rezoluție infracțională unică.
Față de acest inculpat sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b, față de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 1091/11.05.2001 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 513/2002 a Curții de Apel Pitești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, executarea acestei pedepse începând la data de 21.10.2002 și expirând la data de 17.05.2006, astfel cum rezultă din referatul Biroului Executări penale al acestei instanțe ( 133 vol. I dos. - al Judecătoriei Sectorului 1 B).
Prezenta faptă a fost săvârșită după executarea integrală a acestei condamnări motiv pentru care se vor reține dispozițiile art. 37 lit. b și nu ale art. 37 lit. a cum au fost menționate în actul de sesizare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72, următoarele elemente de individualizare: gravitatea concretă sporită a faptei, relevată de modalitatea concretă de comitere, în mod repetat, împreună cu alte persoane, în loc public, modalitatea elaborată de concepere și aplicare a activității infracționale, poziția procesuală a inculpatului, care a negat inițial săvârșirea faptei, și a recunoscut activitatea infracțională numai treptat și numai în măsura în care a considerat că probele administrate sunt suficient de pertinente și concludente încât o atitudine de negare a caracterului lor evident devine inutilă, valoarea prejudiciului provocat, caracterul esențial al contribuției inculpatului pentru reușita activității infracționale ( activitatea acestuia de supraveghere dovedindu-și utilitatea și în cazul faptei comise la domiciliul părții vătămate ), dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, suferind anterior o condamnare executată în regim de detenție ce nu și-a atins scopul reeducativ, și dovedind astfel perseverență în activitatea infracțională.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1400 RON daune materiale, reprezentând echivalentul prejudiciului cauza prin deteriorarea sistemului de acces în locuință.
Părțile vătămate și s-au constituit părți civile împotriva inculpatului cu suma de 500 euro reprezentând contravaloarea lănțișorului cu cruciuliță sustras și nerecuperat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea bijuteriilor sustrase și nerestituite și degradările cauzate sistemelor de acces.
Pe parcursul procesului penal această parte vătămată a precizat că întreg prejudiciul a fost recuperat parțial în temeiul contractului de asigurare încheiat cu SC Asigurări SA, solicitând în cadrul procesului penal restul sumei neacoperite în baza acestui contract, respectiv suma de 13.856 RON.
Partea civilă SC Asigurări SA a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 1144 RON, cu dobânda legală de la data avansării acestei sume către beneficiarul.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței faptelor prejudiciabile, a caracterului ilicit, producerii unui prejudiciu și legăturii de cauzalitate.
S-a constatat că existența prejudiciului este dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv mențiunile proceselor verbale de cercetare la fața locului, din care rezultă deteriorările aduse sistemelor de închidere ale ușilor de acces, fotografiile depuse. Cuantumul prejudiciilor nu a fost contestat de către inculpați și reprezintă de altfel o estimare echitabilă a deteriorărilor sau a contravalorii bunurilor sustrase și nerecuperate motiv pentru care va admite acțiunile civile astfel cum au fost formulate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații () și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prindecizia penală nr.436/A din 16.07.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații () și -.
A fost desființată în parte sentința apelată și în fond rejudecând:
În baza art. 211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. a, b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. 1.Cod Penal s-a contopit pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/04.03.2002 de către Judecătoria Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1297/08.07.2003 a, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. a,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin 2.Cod Penal și art. 37 lit. a, a fost condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a s Cod Penal-a contopit pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare cu pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 323/04.03.2002 de Judecătoria Sectorului 3 B rezultând pedeapsa de 7 (șapte)ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a p și 34 lit. b a Cod Penal fost contopită pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare cu pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare următoarele perioade: reținerea din 07.08.1998 (24 ore), reținerea din 15.07.2006 (24 ore), arestarea preventivă din prezenta cauză de la 16.07.2006 la 03.05.2008, și perioada deja executată de la 21.08.1998 la 19.09.1998 și de la 04.05.2008 la zi.
A fost anulat nr. 1027/20.04.2004 emis de Judecătoria Sectorului 3 B în baza sentinței penală 494/22.03.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 B și dispune emiterea unui nou conform prezentei.
În baza art. 26 rap. la 208 alin 1 - 209 al 1 lit. a,i cu Cod Penal aplic cu art. 41 alin 2.Cod Penal și art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul (), la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus prevenția de la 15.07.2006 la 13.05.2008.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Procedând la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a apreciat că pentru realizarea scopului preventiv educativ și sancționator se impune redozarea pedepselor, având în vedere că, chiar și în condițiile în care inculpatul este recidivist, aplicarea unor pedepse ce presupune detenție îndelungată are efect contrar celor prev.de art.52 Cod penal, întrucât o absență de lungă durată a inculpatului din viața socială economică conduce la imposibilitatea readaptării acestuia, a reintegrării sale datorată schimbării continue a societății atât în plan economic, cât și social. Aceleași considerente au fost avute în vedere și pentru reducerea atât a pedepsei aplicate, cât și a înlăturării sporului aplicat inculpatul ().
De asemenea, Tribunalul a procedat la deducerea perioadelor de arestare preventivă sau a perioadelor deja executate pentru inculpatul astfel cum acesta a solicitat constatând că într-adevăr arestarea preventivă a inculpatului în cauza de față a încetat în data de 03.05.2008, având în vedere că din data de 05.03.2008 - dată la care s-a menținut starea de arest, s-au scurs mai mult de 60 de zile până la momentul următoarei verificări, respectiv 06.05.2008.
Cât privește solicitarea Inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei de tâlhărie, respectiv a înlăturării agravantei prev.de art.211 al.2/1 lit.a Cod penal, s-a considerat că este nefondată întrucât, deși actele de violență împotriva părții vătămate au fost săvârșite doar de către inculpatul, fapta de furt a fost săvârșită de doi făptuitori astfel că dispozițiile alineatului 2/1 lit.a Cod penal, al articolului 211 se aplică și în acest caz.
Împotriva deciziei au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații și.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa invocat cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.14, 17 și 17/1 privind C.P.P. greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și de către instanța de apel, greșita încadrare juridică a infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului (în sensul înlăturării agravantei prev. de alin.2/1 lit.a) și greșita deducere a detenției inculpatului, solicitând computarea de la 04.05.2008 la 05.05.2008, de al 06.05.2008 la 13.05.2008 și de la 14.05.2008 la zi.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.14, 17 și 17/1 C.P.P. solicitând reducerea cuantumului pedepselor aplicate, schimbarea încadrării juridice din infr. prev. de art. 211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. a, b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a în Cod Penal infr. prev. de art. 211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a și Cod Penal deducerea prevenției din 07.08.2008, de la 21.08.1998 la 19.09.1998, din 15.07.2006, de la 16.07.2006 la 03.05.2008, de la 04.05.2008 la 06.05.2008, de la 06.05.2008 la 13.05.2008 și de la 13.05.2008 la zi.
Inculpatul a susținut cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.14 și 17/1 C.P.P. solicitând reindividualizarea pedepsei prin micșorarea cuantumului acesteia și înlăturarea sporului de 1 an închisoare aplicat nelegal.
Examinand recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate, precum și din oficiu conform art.385/9 alin.3 C.P.P. Curtea reține următoarele:
Cât privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17 p Cod Penal privind greșita încadrare juridică a infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului,Curtea constată că acest inculpat a fost condamnat pentru infr. prev. de art. 211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. a, b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a deoarece Cod Penal la data de 07.06.2006, împreună cu o persoană neidentificată, a pătruns prin forțarea sistemelor de închidere în locuința părții vătămate și de unde a sustras mai multe bunuri și a folosit acte de violență în momentul imobilizării sale de către partea vătămată pentru a-și asigura scăparea.
Circumstanța agravantă reglementată de art.211 alin.2/1 lit.a se Cod Penal reține atunci când tâlhăria a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună.
În speță, este de netăgăduit că furtul bunurilor din locuința familiei s-a realizat de către inculpatul împreună cu o persoană rămasă neidentificată.
De asemenea, mijloacele de probă administrate dovedesc împrejurarea că fiind surprinși de părțile vătămate, după ieșirea din locuință, în scara blocului, inculpatul a încercat să scape fugind într-o direcție diferită de cel cu care a comis furtul, fiind urmărit de partea vătămată împotriva căruia, după o distanță de aproximativ 200, a folosit un spray paralizant în zona feței, astfel încât inculpatul nu a mai fost prins.
În acest sens sunt declarațiile părților vătămate (fila 18 vol.I și fila 140 dos.- al 1) și (fila 23 vol.I ), precum și declarația inculpatului (fila 188 vol. )
Față de desfășurarea evenimentelor, Curtea constată că acțiunile care dau caracterul complex al infracțiunii de tâlhărie, respectiv acțiunea de sustragere a bunurilor din patrimoniul altei persoane și acțiunea de întrebuințare de violențe pentru păstrarea bunurilor furate, sunt întrunite numai în ceea ce privește persoana inculpatului.
C cu care a comis infracțiunea de furt a părăsit locul faptei tot prin fugă, la întâlnirea neașteptată cu partea vătămată, dar deplasarea sa a fost într-o direcție opusă celei în care a alergat inculpatul, neexercitând nici un act de violență împotriva părților vătămate pentru păstrarea bunurilor furate.
Este adevărat că pentru reținerea circumstanței agravante în discuție nu este necesar ca toți cei care au participat la furt să exercite și acte de violență, dar în cazul particular al cauzei prezente, nu s-a dovedit că cel cu care inculpatul a săvârșit furtul a fost prezent sau a știut că acesta va acționa cu violență asupra părții vătămate, concluzia care se poate desprinde din probele administrate fiind aceea că hotărârea de a folosi violența a aparținut exclusiv inculpatului recurent, la un moment în care se afla la câteva sute de metri de locul faptei și de coparticipantul la însușirea fără drept a bunurilor.
Ca atare, Curtea va admite cererea Parchetului și a inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. a, b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a înCod Penal infr. prev. de art. 211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a
Cod PenalCât privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14
C.P.P.Potrivit art.72 Cod Penal, la stabilirea și individualizarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea consideră întemeiată critica Parchetului privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și de către instanța de apel care a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie de la 9 ani la 8 ani închisoare și pentru furt calificat în formă continuată de la 6 ani la 5 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat în formă continuată de la 7 ani la 5 ani închisoare.
Modalitatea în care inculpații au conceput activitatea infracțională, rolurile bine stabilite și atribuțiile clar delimitate pentru fiecare dintre ei în scopul asigurării reușitei infracționale, repetabilitatea pătrunderii fără drept, prin efracție, în locuințele unor persoane fizice, într-un timp relativ scurt, prejudiciile cauzate prin însușirea fără drept a bunurilor de valoare din locuințe, perseverența infracțională dovedită de antecedentele penale ale inculpaților care sunt recidiviști constituie circumstanțe care impun sancționarea severă a acestora.
De aceea, Curtea apreciază ca fiind just cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță care a stabilit o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru inculpatul și de 7 ani închisoare pentru inculpatul sub aspectul săvârșirii furtului calificat și o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, acestea fiind oricum orientate spre minimul special de 3 ani închisoare (pentru furt), respectiv de 7 ani închisoare (pentru tâlhărie).
Față de aceste considerații, instanța nu poate primi cererile inculpaților de reducere a cuantumului pedepselor aplicate de instanța de apel.
În consecință, se va casa în totalitate decizia penală 436 din 16.07.2009 a Tribunalului București Secția I Penală.
Se va casa, în parte, și latura penală a sentinței 847/03.11.2008, în sensul că se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în forma prev. de art.211 alin 2 lit. c și alin 2 ind. 1 lit. b cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, așa cum instanța de recurs a considerat a fi corectă încadrarea juridică.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate privind tratamentul sancționator aplicat inculpatului.
În acest sens, se mențin dispozițiile privind condamnarea inculpatului la 6 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie și dispozițiile privind aplicarea art.39 alin.1 cu Cod Penal raportare la fiecare pedeapsă principală aplicată în cauză, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu un an.
Sporul de un an închisoare adăugat pedepsei rezultante de 9 ani închisoare aplicată inculpatului este întemeiat având în vedere concurența infracțiunilor, acesta urmând să execute pedeapsa finală de 10 ani închisoare.
Cât privește inculpatul, Curtea apreciază că cuantumul de 7 ani închisoare, care a fost aplicat de prima instanță, reflectă gradul de pericol social al actelor materiale care compun infracțiunea în formă continuată, cât și persoana inculpatului.
Curtea consideră însă că tehnica juridică prin care prima instanță a aplicat, în final, pedeapsa de 7 ani închisoare inculpatului este criticabilă, deoarece art.39 alin.4 Cod Penal, prevede că în caz de recidivă postexecutorie, numai dacă maximul special este neîndestulător, se aplică un spor de până la 10 ani. De aceea, pedeapsa inculpatului nu se va aplica în două trepte (pedeapsă și spor), cum greșit a procedat prima instanță.
Așadar, inculpatul () va fi condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.208-209 lit.a,i cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b
Cod PenalCât privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.17/1 p Cod Penal invocat în privința inculpatului
În prezenta cauză, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 15.07.2006, măsura arestării preventive fiind constatată încetată de drept prin încheierea de ședință din 06.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul -.
Prin aceeași încheiere de ședință, s-a dispus rearestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, în temeiul art.160/a alin.1 și 4.C.P.P. rap. la art.148 lit.1 teza finală și lit.d
C.P.P.Prin încheierea 204/13.05.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală în dosarul -, s-a admis recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 06.05.2008, a fost revocată măsura arestării preventive și s-a dispus punerea sa în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din antecedentele penale ale inculpatului, acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentința penală 323/04.03.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 B definitivă prin decizia penală 1297/08.07.2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pedeapsă care constituie primul termen al recidivei în cauza prezentă și care a impus aplicarea dispozițiilor art.39
Cod PenalÎn vederea executării acestei pedepse de 7 ani închisoare s-a emis 1027/20.04.2004, deducându-se că din această pedeapsă reținerea de la 07.08.1998 și detenția de la 21.08.1998 la 19.09.1998 (file 54 și 97, 98 dosar - al Judecătoriei Sectorului 1 B).
În concluzie, din pedeapsa de 10 ani închisoare pe care urmează să o execute inculpatul, Curtea va deduce perioada de timp din 07.08.1998 și de la 21.08.1998 la 19.09.1998, cât a executat din pedeapsa aplicată prin sentința penală 323/04.03.2002, perioada de la 15.07.2006 la 13.05.2008 cât a fost arestat preventiv în speță, și de la 14.05.2008 la zi, acest inculpat fiind deținut în continuare în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală 323/04.03.2002, după punerea sa în libertate în prezenta cauză.
În consecință,în temeiul art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d C.P.P. va dmite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, va casa în întregime decizia penală 436/16.07.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI și, în parte, latura penală a sentinței penale 847/03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și rejudecând:
- schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a și b cu aplic. art.37 lit.a reținută Cod Penal în sarcina inculpatului, în infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1lit. b cu aplic. art.37 lit.a
Cod PenalÎn temeiul art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1lit. b cu aplic. art.37 lit.a va Cod Penal condamna inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
- menține celelalte dispoziții din sentința penală privind tratamentul sancționator al inculpatului.
- deduce prevenția de la 07.08.1998, de la 21.08.1998 la 19.09.1998, de la 15 07.2006 la 13.05.2008 și de la 14.05.2008 la zi.
În temeiul art.26 rap. la art.208-209 lit.a,i cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b va Cod Penal condamna inculpatul () la pedeapsa de 7 ani închisoare.
- menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul ().
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. va obliga inculpatul () la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul, casează în întregime decizia penală 436/16.07.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI și, în parte, latura penală a sentinței penale 847/03.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și rejudecând:
Schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1 lit.a și b cu aplic. art.37 lit.a reținută Cod Penal în sarcina inculpatului, în infracțiunea prev. de art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1lit. b cu aplic. art.37 lit.a
Cod PenalÎn temeiul art.211 alin.2 lit.c și alin.2/1lit. b cu aplic. art.37 lit.a condamnă Cod Penal inculpatul la pedeapsa de 9 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții privind tratamentul sancționator al acestui inculpat.
Deduce prevenția de la 07.08.1998, de la 21.08.1998 la 19.09.1998, de la 15 07.2006 la 13.05.2008 și de la 14.05.2008 la zi.
În temeiul art.26 rap. la art.208-209 lit.a,i cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b condamnă Cod Penal inculpatul () la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul ().
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.-13.11.2009/2ex
- jud.:;.
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Petre Popescu, Francisca Vasile
