Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 215
Ministerul Public reprezentat prin procuror - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 332 /A/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, personal, asistat de av., lipsă partea vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu este în măsură să depună actele medicale de care a făcut vorbire la termenul anterior, deoarece deși inculpatul s-a deplasat la o unitate spitalicească din G, în vederea efectuării tratamentelor medicale, nu a fost internat întrucât aparatura medicală necesară era defectă, dar solicită proba cu martori pentru a dovedi împrejurarea că s-a deplasat în acea localitatea data la care se reține că ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea probei testimoniale, având în vedere stadiul procesual al cauzei.
Instanța respinge proba cu martori solicitată de inculpatul, recurent, prin apărător, având în vedere că în acest stadiu procesual poate fi administrată doar proba cu înscrisuri.
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. solicita admiterea recursului și achitarea inculpatului, arătând că acesta a avut o poziție constantă de nerecunoaștere a faptei, iar probele administrate nu susțin vinovăția acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că probatoriul administrat dovedește vinovăția inculpatului, iar inculpatul nu a probat în nici un fel susținerile sale, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca fiind nefundat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că este nevinovat, organele de poliție nu au efectuat corect cercetări în cauză iar adevărații vinovați de săvârșirea faptei nu au fost trași la răspundere.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 170 din 18.09.2007, Judecătoria Murgenia hotărât următoarele:
A fost condamnatul inculpatul G la 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat în paguba avutului privat", prevăzută de art. 208 alin. 1 combinat cu art. 209 lit. "a și g" Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului, pe durata pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei și s-a fixat termen de încercare 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, în baza art. 82 Cod penal.
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71 alineat 5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința apelată.
În temeiul art. 83 alineat 1 Cod penal, instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei amenzii de 5.000.000 lei ROL aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 23 din 17 ianuarie 2005 Judecătoriei Murgeni și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, constituită parte civilă, în contradictoriu cu inculpatul și obligă pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 282 RON cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 118 lit. "b" Cod penal, Judecătoria Murgenia dispus confiscarea de la inculpat a două securi ce au servit la săvârșirea infracțiunii și care în momentul pronunțării sentinței se afla la Postul de Poliție al comunei, județul
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei RON, din care 100 lei RON onorariu asistență juridică din oficiu au fost virați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Murgeni, a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în paguba avutului privat, prevăzută de art. 208 alineat 1, art. 209 alineat 1, lit. a,g Cod penal, împotriva părții vătămate.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Într-una din zilele lunii decembrie 2005, inculpatul G, însoțit fiind de numitul, s-au deplasat din satul, comuna, județul V, în satul, comuna, județul V, unde au stat mai multe zile pentru a efectua mai multe lucrări gospodărești la casa părintească.
În ziua când cei doi s-au întors din satul, în satul, în drum au trecut cu căruța prin punctul numit " ului" de pe raza satului.
Profitând de faptul că nu se observau persoane prin apropiere și că începuse să se întunece, inculpatul și cealaltă persoană au tăiat un număr de 98 puieți esență salcâm, cu diametrul la între 4 și 8 cm. Inculpatul și-a însușit puieții tăiați, ducându-i cu căruța la locuința sa.
Situația de fapt reținută a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate; procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, procesul-verbal de confruntare, procesul-verbal de conducere în teren, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită, susținând că nu a trecut în luna decembrie 2005, cu căruța, prin punctul " ului", era însoțit de numitul, însă nu avea asupra sa secure și nu a tăiat nici un salcâm. De asemenea, inculpatul a susținut că a transportat de mai multe ori lemne în curte la, însă acestea proveneau de la casa părintească și din din satul.
Ultima dată, inculpatul s-a întors singur cu căruța în satul, iar Poliția comunei nu a făcut reconstituirea faptei în prezența lui.
Situația invocată de către inculpat a fost înlăturată cu declarațiile martorilor și.
Reținând în cauză considerentele sus menționate instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat în paguba avutului privat", prevăzută de art. 208 alin. 2, cu referire la art. 209 lit. "a"și "g" Cod penal.
Prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă a fost de 282 RON fiind nerecuperat. Pentru a săvârși infracțiunea inculpatul s-a folosit de două securi, cu care a tăiat puieții.
Instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită la individualizarea căreia se vor avea în vedere dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal.
Modul concret și urmarea săvârșirii faptei, precum și prejudiciul, relativ mic, cauzat, dar și sinceritatea inculpatului care, în timpul urmăririi penale, a recunoscut și a ajutat la aflarea adevărului au fost reținute de prima instanță în favoarea inculpatului, în temeiul art. 74 Cod penal.
La dozarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 76 lit. "c" Cod penal, pedeapsa ce a fost aplicată fiind într-un cuantum sub limita prevăzută de lege.
Instanța a apreciat că inculpatul poate fi reeducat și fără a executa pedeapsa în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 81 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a pedepsei ce a aplicat-o, iar în temeiul art. 82 Cod penal, a fixat un termen de încercare compus din doi ani la care s-a adăugat durata pedepsei aplicate.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal în sensul că a aplicat inculpatului pedepse accesorii interzicându-i-se, pe durata pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal.
Întrucât executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal instanța de fond a dispus suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate.
Având în vedere că prin sentința penală nr. 23 din 17 ianuarie 2005 Judecătoriei Murgeni inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 5.000.000 lei ROL, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 81 Cod penal și motivate de faptul că infracțiunea în cauză a fost săvârșită de inculpat înainte de expirarea termenului de încercare pentru care a fost suspendată condiționat executarea pedepsei amenzii de 5.000.000 lei ROL, Judecătoria Murgeni, în temeiul art. 83 alineat 1 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a acestei pedepse, dispunând ca inculpat să execute împreună cele două pedepse aplicate dintre care cea în cauză cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra art. 63 indice 1 Cod penal, referitor la înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea.
În termen, partea vătămată s-a constituit parte civilă, în contradictoriu cu inculpatul, pentru prejudiciul produs de acesta.
Constatând că prejudiciul produs prin infracțiunea săvârșită nu a fost recuperat, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat pe inculpat să plătească acestuia despăgubiri, apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 14, art. 16 și art. 346 Cod procedură penală, cu referire la art. 998 Cod civil.
Instanța a făcut și aplicarea art. 118 lit. "b" Cod penal, în sensul că a dispus confiscarea de la inculpat a celor două securi ce au servit la săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, în sensul că a dispus confiscarea de la inculpat a celor securi ce au servit la săvârșirea infracțiunii.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, sumă din care onorariul pentru asistență juridică din oficiu a fost virat din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul arată că a fost acuzat și condamnat pe nedrept pentru o faptă pe care nu a comis-o, că organele de poliție au indus în eroare instanța, care nu a ținut cont de probele sale ci doar de declarația martorului.
La dezbaterea apelului, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu a arătat că este bolnav de cancer pulmonar și că nu ar fi putut să desfășoare activitatea care i se pune în sarcină. De asemenea, inculpatul arată că potrivit depoziției martorei, inculpatul nu i-a adus niciodată lemne ci doar martorul i-a adus într-o zi niște crengi dar nicidecum puieți. În plus, se susține că totul a fost înscenat de o persoană numită, care l-ar fi determinat pe martorul să declare într-un anumit fel, aspect care reiese și din declarația martorului. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei deduse judecății, se arată că din moment ce inculpatul a fost trimis în judecată pentru sustragerea de material lemnos, ar trebui să fie calificată fapta ca o infracțiune la legea silvică iar față de valoarea prejudiciului să se constate că este o contravenție.
Prin decizia penală nr. 332 din 22.11.2007, Tribunalul Iașia respins ca nefondat, apelul inculpatului G și a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză,dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și al modalității de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal. În plus, s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului iar pedeapsa a fost coborâtă mult sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Nu este justificată susținerea inculpatului în legătură cu încadrarea faptei în prevederile legilor speciale privind fondul silvic. Inculpatul nu a făcut nici o precizare în legătură cu actul normativ în care apreciază că s-ar afla textul care să incrimineze fapta care i se pune în sarcină.
Tribunalul reține că materialul lemnos sustras de inculpat a crescut la marginea unei suprafețe de teren proprietate privată cultivate cu vie, ce nu face parte din fondul forestier național, așa cum este el definit și ocrotit prin Legea nr. 26/1996 (art. 6) și Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 (art. 3), deci fapta inculpatului a fost în mod corect calificată ca o infracțiune de furt calificat.
Nu este fondat nici motivul de apel prin care se susține nevinovăția inculpatului.
Din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului-apelant în săvârșirea faptei deduse judecății. astfel, martorii G ( 23 dosar urmărire penală) și ( 27 dosar urmărire penală, 29 dosar fond) au perceput în mod direct activitatea infracțională desfășurată de inculpatul și martorul, constând în tăierea și sustragerea unor puieți de salcâm de pe terenul părții vătămate. Declarațiile acestor martori se coroborează cu aceea a numitului, care a avut calitatea de învinuit în cauză și față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii. Martorul a relatat în mod amănunțit cum s-au derulat evenimentele și nu există motiv pentru a fi înlăturate declarațiile celor trei martori la care s-a făcut referire în măsura în care aceste declarații se coroborează între ele.
Pe de altă parte, declarația numitului nu poate fi luată în considerare deoarece nu rezultă din conținutul ei dacă este vorba despre aceeași faptă. Inculpatul existența la locuința concubinei sale a materialului lemnos sustras de la partea vătămată, în condițiile în care martorul susține că a văzut în curte la l lemne de pe terenul lui. Mai mult, martorul se referă la o zi oarecare din luna decembrie, fără a putea preciza exact care, spre deosebire de ceilalți martori care i-a văzut pe ambii inculpați sustrăgând salcâm de la partea vătămată.
În ceea ce privește declarația martorei, aceasta poate fi apreciată ca subiectivă, dat fiind faptul că este concubina inculpatului. Mai mult declarația acestei martore nu se coroborează cu aceea a martorului, care spune că a văzut 3-4 brațe de lemne în timp ce martora spune că i-a adus un braț de lemne. Martora mai precizează că inculpatul a adus haragi de la sa din, aspect infirmat de celelalte probe.
A fost verificată în cursul urmăririi penale și apărarea inculpatului în sensul că materialul lemnos adus acasă provine de la un teren pe care îl are în satul iar din procesul-verbal întocmit cu ocazia conducerii în teren ( 36 dosar urmărire penală) rezultă că au fost identificate pe terenul inculpatului doar trei cioate mai recente iar 15 mai vechi.
În considerarea celor expuse, se reține că în mod judicios a fost înlăturată prezumția de nevinovăție a inculpatului, față de materialul probatoriu administrat, care reflectă comiterea faptei deduse judecății.
Inculpatul și-a exercitat în fața instanței de fond dreptul la apărare, a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitând audierea a trei martori, din care doar doi au putut fi prezenți, martora fiind plecată în străinătate
Probele propuse de inculpat în apărare au fost avute în vedere și interpretate în contextul probatoriu al dosarului iar faptul că a fost condamnat nu înseamnă că nu au fost luate în considerare ci doar că au fost interpretate prin raportare la întreg materialul probator.
Inculpatul a fost obligat prin sentința apelată la recuperarea pagubei create părții vătămate și există modalități de desocotire între inculpat și martorul în condițiile în care doar inculpatul va despăgubi vătămatul.
Soluția apelată este corectă și sub aspectul confiscării securilor folosite la săvârșirea faptei, potrivit art. 118 Cod penal.
În termen legal hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpatul G, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de care a fost acuzat.
motivele invocate și în apel, menținând poziția constantă de nerecunoaștere a faptei, inculpatul consideră hotărârea de condamnare nelegală și netemeinică motivat de faptul că se bazează exclusiv pe declarația martorului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivului de recurs invocat - nevinovăția, în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Din analiza coroborată a materialului probator rezultă că, în mod judicios și temeinic argumentat, instanța de fond și, apoi, instanța de apel au stabilit vinovăția inculpatului-recurent în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Critica formulată în apel și reiterată în recurs de către inculpat, privind nevinovăția, solicitând drept urmare achitarea sa, nu este întemeiată întrucât, astfel cum rezultă, ambele instanțe au perceput în mod real conținutul probator în reținerea situației de fapt, coroborând declarațiile martorilor și evaluând, în integralitatea sa materialul probator, pe baza căruia s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Deși analiza legalității și temeiniciei hotărârii sub toate aspectele este apanajul instanței de apel sau de recurs, în cazul hotărârilor care se atacă doar cu recurs, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea", Curtea, analizând probele administrate, a constatat concordanța acestora în sensul stabilirii vinovăției inculpatului. În acest sens sunt declarațiile martorilor G ( 23 dosar ), ( 27 dosar ) și, care au perceput în mod direct activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul-recurent.
În aplicarea principiilor înscrise în dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, în mod corespunzător instanțele au înlăturat din ansamblul probelor declarațiile martorului, motivat de faptul că declarația acestuia este echivocă cu privire la exactitatea datelor, cât și declarația martorei, concubina inculpatului, declarație apreciată ca fiind subiectivă.
Astfel să susținerile inculpatului-recurent privind nevinovăția nu sunt confirmate de vreun mijloc de probă.
Pe cale de consecință, reținând în mod temeinic vinovăția inculpatului-recurent în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanțele au dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă individualizată corespunzător în raport de împrejurările cauzei și ale persoanei inculpatului-recurent.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 332 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 160 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi suportată din fondurile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
13.05.2008
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
- -
16 Aprilie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Iulia Elena Ciobanu, Ciubotariu
