Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 199/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.216/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect RECURSUL declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.13/A din data de 09 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Jilava și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar. De asemenea, au răspuns intimatul inculpat, personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar și intimatul parte civilă, personal.
Procedură de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se legitimează intimatul inculpat cu seria - nr.- și intimatul parte civilă cu seria - nr.-.
La întrebarea Curții, recurentul inculpat precizează că este de acord să fie asistat juridic de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, rejudecându-se cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate acestuia, apreciind că pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare stabilită prin sentința primei instanțe este mult prea severa în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite.
În acest sens, solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, de recunoaștere și regret, acesta susținând că a săvârșit infracțiunea determinat fiind de lipsa resurselor materiale și de împrejurarea că, neavând carte de muncă, nu se putea angaja. De asemenea, solicită a se ține seama de faptul că partea vătămată nu a fost agresată fizic de către inculpat, iar prejudiciul cauzat acesteia a fost integral recuperat.
În consecință, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Arată că, prin hotărârea instanței de fond, deja i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege. În opinia Parchetului, nu se justifică o reducere a pedepsei astfel stabilite, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni împotriva patrimoniului.
Pentru aceste motive, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat solicită menținea deciziei Tribunalului, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Intimatul parte civilă lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său, solicitând reducerea pedepsei.
Intimatul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită menținerea hotărârilor pronunțate anterior în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.2091/F din data de 24 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 4 Bah otărât astfel:
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e și alin.2 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 16 mai 1989 în B, CNP -) la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
n baza art.83 din Codul penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.506 din data de 02 mai 2006 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, dispunând ca acesta să execute pedeapsa respectivă alăturat de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa închisorii perioada reținerii și arestării preventive în Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, de la data de 27 februarie 2006 și până la data de 02 mai 2006, precum și perioada reținerii în prezenta cauză, din data de 09 februarie 2008.
II. În baza art.26 rap. Ia art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e și alin.2 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 25 februarie 1979 în B, CNP -) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În baza art.861din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.862din Codul penal.
În baza 71 alin.5 din Codul penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen de încercare.
În baza art.863alin.1 din Codul penal, a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A dispus ca datele menționate la lit.b)-d) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.863alin.3 lit.a din Codul penal, a impus inculpatului obligația de a desfășura, în primele 6 luni ale termenului de încercare, o activitate în cadrul unui program specific, al cărei conținut va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864din Codul penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere impuse.
A constatat că inculpatul a fost reținut la data de 09 februarie 2008 și arestat preventiv de la data de 21 februarie 2008 și până la data de 05 martie 2008.
În baza art.14 rap. Ia art.346 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 600 lei, reprezentând despăgubiri către partea civilă.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată la data de 26 septembrie 2008, sub acuzația că, în ziua de 08 februarie 2008, în jurul orelor 1545- 1550, în timp ce se aflau în incinta SC SUD SA, din--6, sectorul 4, într-o sală amenajată pentru relațiile cu publicul, inculpatul a sustras din buzunarul părții vătămate un portofel în care se aflau mai multe documente auto și actul de identitate, fiind ajutat la săvârșirea acestei fapte de către inculpatul.
În cursul urmăririi penale, față de ambii inculpați a fost luată măsura reținerii, la data de 09 februarie 2008, precum și măsura arestării preventive, prin încheierea nr.65/R din data de 19 februarie 2008 Tribunalului București - Secția I-a Penală, măsură care a fost pusă în executare față de inculpatul la data de 21 februarie 2008, inculpatul sustrăgându-se. Inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar la data de 05 martie 2008.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Judecătoria a reținut ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:
La data de 08 februarie 2008, în jurul orelor 1545- 1550, partea vătămată se afla în incinta SC SUD SA, într-o sală amenajată pentru relațiile cu publicul, pentru a-și plăti o factură. În acest scop, s-a îndreptat către unul dintre ghișee și s-a așezat la rând. În momentul respectiv, inculpatul i-a sustras portofelul din buzunarul hainei cu care era îmbrăcată, în timp ce inculpatul s-a poziționat în spatele celui dintâi, pentru a împiedica să fie văzut. Deoarece partea vătămată a sesizat imediat dispariția portofelului, inculpatul a ieșit în grabă din incinta societății, urmărit fiind de către aceasta, care i-a cerut restituirea bunului sustras. În acest moment, a intervenit inculpatul, care i-a spus părții vătămate că portofelul s-ar afla pe jos, în incinta clădirii, pentru a-i distrage astfel atenția și a-i permite primului inculpat să se îndepărteze.
Inculpații au recunoscut săvârșirea acestor fapte.
Astfel, inculpatul a descris în detaliu modul în care a furat portofelul părții vătămate, ajutat fiind de către celălalt inculpat. Potrivit declarației sale, inițiativa i-a aparținut inculpatului, care i-a și dat colile pe care amândoi le-au folosit pentru a masca momentul sustragerii și, ulterior, obiectul sustras.
Inculpatul, după ce a negat inițial săvârșirea faptei, afirmând că doar l-a însoțit pe celălalt inculpat la sediul societății, pentru a se interesa de un contract în derulare pe numele său, ulterior a recunoscut ajutorul pe care i l-a oferit acestuia în vederea sustragerii telefonului, constând la început în mascarea primului inculpat, pentru a evita să fie văzut și mai apoi în luarea telefonului sustras de acesta și aruncarea lui.
Momentul sustragerii bunului a fost surprins și de camerele video amplasate în incinta și la ieșirea din clădirea SC SA. Astfel, din procesul verbal de redare a înregistrărilor efectuate cu camerele nr.6 (aflată în incinta sălii de relații cu publicul) respectiv nr.8 (poziționată la ieșirea din clădire), a rezultat că făptuitorii au fost în număr de doi, iar nu de trei, cum a susținut partea vătămată.
Descrierea faptelor a fost făcută în modalitatea prezentată și de către agenții de pază, și (audiați ca martori), care au și vizionat casetele video anterior menționate.
În drept, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului de a lua portofelul, conținând și un act de identitate, din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, într-un loc public (în accepțiunea art.152 lit.b din Codul penal) și fiind ajutat de către celălalt inculpat, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a și e și alin.2 lit.b din Codul penal.
Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale (păgubirea părții vătămate) și a urmărit producerea acestuia, mânat de dorința obținerii unei sume de bani într-un mod foarte ușor, însă contrar legii, rezoluția infracțională fiind pusă în executare integral. În ceea ce privește reținerea și a variantei calificate prevăzute de art.209 alin.2 lit.b din Codul penal, Judecătoria a reținut că, deși nu a acționat cu intenția directă de a-și însuși documentul de identitate, inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea existenței actului respectiv în interiorul portofelului sustras, având în vedere că, în mod obișnuit, numeroase persoane își țin astfel cartea de identitate, inculpatul acționând așadar cu intenție indirectă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Judecătoria a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, reținând că infracțiunea săvârșită de acesta este pedepsită de lege cu închisoare de la 3 la 15 ani, în concret gradul de pericol social al faptei nu este unul foarte ridicat, iar inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea ei, ceea ce a determinat stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special.
În același timp, Judecătoria a reținut că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune de tâlhărie, fără a putea fi însă reținută în sarcina acestuia starea de recidivă, întrucât infracțiunea respectivă a fost comisă în timpul minorității, dar împrejurarea menționată a fost evaluată, în procesul de individualizare a pedepsei, pe considerentul că ea denotă perseverența infracțională a inculpatului.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate acestuia, Judecătoria a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut în art.52 din Codul penal, poate fi atins numai prin executarea ei în regim de detenție, având în vedere că inculpatul nu se află la prima abatere de acest gen și că, în trecut, scopul pedepsei anterioare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, nu a fost atins.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Judecătoria, ținând seama de dispozițiile art.71 din Codul penal, a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite relevă nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care i-a interzis exercițiul acestor drepturi pe perioada executării pedepsei închisorii.
Ca urmare a săvârșirii infracțiunii înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.506 din data de 02 mai 2006 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, Judecătoria a făcut aplicarea prevederilor art.83 din Codul penal, dispunând revocarea beneficiului acordat cu privire la pedeapsa anterioară și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, Judecătoria a constatat că fapta acestuia de a-l ajuta pe primul inculpat să sustragă portofelul părții vătămate, conținând și actul de identitate al acesteia, într-un loc public, constituie infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 rap. Ia art.208 alin.1 - art.209 alin.1.a și e și alin.2.b din Codul penal. În concret, actele de ajutor ale acestui inculpat au constat în mascarea sustragerii bunului, prin poziționarea sa în spatele autorului, astfel încât să nu fie văzut de alte persoane, în inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la existența portofelului în incinta clădirii și respectiv în primirea portofelului de la celălalt inculpat, însoțită de aruncarea acestuia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Judecătoria a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, reținând că infracțiunea săvârșită de acesta este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 15 ani, în concret gradul de pericol social al faptei nu este unul foarte ridicat, iar inculpatul a recunoscut în cele din urmă comiterea ei, ceea ce a determinat stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special.
Judecătoria a mai reținut că inculpatul nu are antecedente penale, iar contribuția sa la săvârșirea faptei este cea a unui complice, pedeapsa aplicându-se potrivit dispozițiilor art.27 din Codul penal, care reglementează sancționarea participației penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Judecătoria a dispus suspendarea acesteia sub supraveghere, conform art.861din Codul penal, pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art.862din Codul penal, apreciind că nu este oportună plasarea acestuia în mediul penitenciar, iar funcția educativă a pedepsei poate fi realizată și prin lăsarea lui în stare de libertate, sens în care a avut în vedere circumstanțele sale personale (are un loc de muncă stabil, fiind angajat ca taximetrist, este căsătorit, are doi copii în îngrijire, nu este cunoscut cu antecedente penale și, conform caracterizărilor depuse la dosar, nu a creat niciodată alte probleme, este un bun familist și coleg de serviciu, aceleași concluzii fiind exprimate și în referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ).
Judecătoria a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună tuturor măsurilor de supraveghere prevăzute în art.863alin.1 lit.a-d din Codul penal, încredințând verificarea respectării lor Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București. În plus, a impus acestuia, în temeiul art.863alin.3 lit.a din Codul penal, obligația de a desfășura, în primele 6 luni ale termenului de încercare, o activitate în cadrul unui program specific, stabilirea conținutului activității respective fiind încredințată aceluiași serviciu.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.359 din Codul d e procedură penală, Judecătoria a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864din Codul penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Cu privire la pedeapsa accesorie, Judecătoria, ținând seama de dispozițiile art.71 din Codul penal, a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite relevă nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care i-a interzis exercițiul acestor drepturi pe perioada executării pedepsei închisorii, dispunând însă, potrivit art.71 alin.5 din Codul penal, și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.
În baza art.88 alin.1 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului (față de care măsura arestării preventive nu a fost pusă în executare, ca urmare a sustragerii acestuia) durata reținerii din data de 09 februarie 2008, precum și perioada reținerii și arestării preventive în cauza în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare, de la data de 27 februarie 2006 și până la data de 02 mai 2006.
În privința inculpatului, s-a constatat că, în cauza dedusă judecății, acesta a fost reținut la data de 09 februarie 2008 și ulterior arestat preventiv de la data de 21 februarie 2008 și până la data de 05 martie 2008.
Pe latură civilă, Judecătoria a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă, în cuantum de 600 lei, pentru repararea prejudiciului cauzat prin sustragerea portofelului (care nu a fost recuperat), reținând că pretențiile acesteia sunt rezonabile, acoperind atât contravaloarea bunului sustras și a obiectelor aflate în el, cât și timpul pierdut în vederea refacerii documentelor de identitate ce se găseau, la momentul furtului, în portofelul respectiv.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în măsura în care fiecare le-a provocat.
Împotriva acestei sentințe, comunicată la data de 08 decembrie 2008,declarat apel în termenul legal(la data de 09 decembrie 2008)inculpatul(față de care măsura arestării preventive, dispusă în lipsă, a fost pusă în executare la data de 25 noiembrie 2008).
Inculpatul apelant a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei închisorii, susținând că aceasta este prea aspră în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere și împrejurarea acoperirii prejudiciului.
Fiind audiat nemijlocit de către instanța de apel la termenul din data de 09 ianuarie 2009 (fila 16), inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, declarând că, într-adevăr, în ziua de 08 februarie 2008, sustras din buzunarul unui, în incinta SC SUD SA, un portofel, pe care i l-a dat apoi inculpatului, imediat ulterior fiind imobilizați de către paznici și predați organelor de poliție.
PrinDecizia penală nr.13/A din data de 09 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În temeiul art.383 rap. la art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive în Dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, de la data de 27 februarie 2006 până la data de 02 mai 2006, durata reținerii din prezenta cauză, din data de 09 februarie 2008, precum și perioada arestării preventive, începând cu data de 25 noiembrie 2008 și până la zi.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că vinovăția inculpatului apelant a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, iar pedeapsa aplicată acestuia (orientată spre minimul special prevăzut de lege) a fost în mod corect individualizată, în raport atât cu pericolul social concret al faptei săvârșite, cât și cu datele sale personale, îndeosebi împrejurarea că a mai fost condamnat anterior, deși în minorat, la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării, săvârșirea noii infracțiuni înăuntrul termenului de încercare astfel stabilit determinând, în mod legal, aplicarea dispozițiilor art.83 din Codul penal, în sensul executării, prin cumul, a ambelor pedepse.
Împotriva deciziei din apel,a declarat recurs în termenul legal(la data de 20 ianuarie 2009)inculpatul, care, invocând exclusiv cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, a solicitat reducerea pedepsei închisorii, avându-se în vedere gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, în raport cu împrejurarea că partea vătămată nu a fost agresată fizic, iar prejudiciul cauzat acesteia a fost recuperat integral, atitudinea sa procesuală sinceră, precum și circumstanțele care l-au determinat la comiterea infracțiunii, respectiv lipsa resurselor materiale, pe fondul imposibilității de a se angaja în lipsa unei cărți de muncă.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanțele de fond și respectiv apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei aplicate inculpatului, dând eficiență la stabilirea duratei acesteia, dar și a modalității sale de executare, tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul judecății (3 ani și 3 luni închisoare) - orientată spre minim în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului - este proporțională cu gravitatea concretă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât și perseverența infracțională a autorului său.
Astfel, sustragerea unui portofel din buzunarul părții vătămate în incinta unui spațiu public aglomerat, la ora amiezii, beneficiind de complicitatea celuilalt inculpat, pentru a-și asigura atât reușita acțiunii infracționale, cât și scăparea și păstrarea bunului însușit pe nedrept, relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat.
Împrejurarea că partea vătămată nu a fost agresată fizic cu ocazia săvârșirii faptei este lipsită de orice relevanță, deoarece, dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, în sarcina inculpatului ar fi fost reținută o infracțiune mai gravă (tâlhăria), pe când, în speță, el este acuzat numai de comiterea infracțiunii de furt calificat, care excludede planofolosirea violenței.
Totodată, în antecedența penală a inculpatului se regăsește o condamnare pronunțată, cu mai puțin de 2 ani în urmă, tot pentru o infracțiune contra patrimoniului, respectiv tentativă la tâlhărie, iar clemența acordată la acel moment, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei respective (2 ani și 6 luni închisoare), nu l-a determinat să-și reconsidere conduita antisocială, nici măcar pe durata termenului de încercare, acesta perseverând dimpotrivă pe calea comiterii de infracțiuni.
Este dovedită astfel lipsa oricăror efecte educative ale pedepsei anterioare, împrejurare în raport cu care se justifică aplicarea, pentru noua infracțiune, a unei pedepse suficient de drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a inculpatului.
În același timp, Curtea constată că atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpat nu poate căpăta valoarea unei circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, în condițiile în care, pe de o parte, atitudinea respectivă nu a făcut decât să confirme evidența (acesta a fost identificat ca autor nemijlocit al faptei atât de către partea vătămată, cât și de către trei martori oculari - agenți de pază, activitatea sa infracțională fiind surprinsă întocmai și de camerele video amplasate în locația comiterii furtului), iar, pe de altă parte, el nu a ezitat a se sustrage urmăririi penale și judecății în primă instanță, deși pe numele său fusese emis un mandat de arestare preventivă, pus în executare abia după pronunțarea sentinței instanței de fond.
În plus, conduita procesuală a inculpatului nu poate fi evaluată decât în contextul existenței antecedentelor penale pentru o infracțiune îndreptată împotriva aceleiași valori sociale (patrimoniul persoanelor), astfel că, în mod corect, aceasta a fost avută în vedere numai la stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut în norma de incriminare (3 ani închisoare), iar nu sub minimul respectiv, cum ar fi impus reținerea ei drept circumstanță atenuantă.
Împrejurarea că, prin cumulul pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa anterioară (pentru care a fost revocată suspendarea condiționată), s-a ajuns la stabilirea spre executare a unei pedepse finale de 5 ani și 9 luni închisoare nu este decât rezultatul aplicării legale a dispozițiilor imperative ale art.83 din Codul penal, asupra cărora inculpatului i s-a atras în mod explicit atenția prin precedenta hotărâre de condamnare.
Afirmația că prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii ar fi fost reparat nu are corespondent în probatoriul cauzei, din care rezultă, dimpotrivă, că partea vătămată nu și-a recuperat portofelul sustras și înscrisurile aflate în acesta (inclusiv actul de identitate), fapt care a și determinat acordarea de despăgubiri materiale acesteia.
În sfârșit, apărarea inculpatului, în sensul că ar fi fost determinat de neajunsurile materiale să comită infracțiunea, pe lângă faptul că nu poate constitui o scuză a faptei săvârșite, este și lipsită de orice suport faptic dovedit, câtă vreme, din chiar declarațiile acestuia, rezultă că nu a avut niciodată vreo ocupație, din care să realizeze venituri în mod licit.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Verificând din oficiu, potrivit art.38516alin.2 rap. la art.381 alin.1 din Codul d e procedură penală, dacă s-a făcut de către instanțele inferioare o justă aplicare a dispozițiilor legale privitoare la computarea reținerii și arestării, Curtea constată că, în mod greșit, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, ca durată executată din pedeapsa pentru care a fost revocată suspendarea condiționată, intervalul de timp cuprins între datele de 27 februarie 2006 și 02 mai 2006, corect fiind a se deduce perioada începând cu data de 27 februarie 2006 și până la data de 03 mai 2006 (astfel cum rezultă din referatul întocmit de către Biroul de Executări Penale al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, atașat la fila 19 din dosarul de recurs) și, de asemenea, în mod eronat, s-a dedus durata reținerii dispuse în prezenta cauză numai pentru data de 09 februarie 2008, corect fiind a se deduce perioada reținerii începând cu data de 08 februarie 2008 și până la data de 09 februarie 2008 (astfel cum rezultă din ordonanța atașată la fila 67 din dosarul de urmărire penală), motive pentru care se va dispune în sensul celor anterior menționate, pentru respectarea prevederilor art.88 din Codul penal.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a intimatului inculpat, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.13/A din data de 09 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, de la 27 februarie 2006 până la 03 mai 2006, perioada reținerii, de la 08 februarie 2008 până la 09 februarie 2008 și perioada arestării preventive, de la 25 noiembrie 2008 până la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 20.02.2009
/ - II.
- 4.
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
